8,806 matches
-
economice. Profesorul Pohoață consideră că știința economică a trecut și prin necesara fază de clasicizare. Pentru domnia sa, "sarcina supremă a științei economice și a economistului trebuie să se limiteze la ceea ce a stabilit A. Smith (adică la bogăție). Dacă el, economistul teoretician, nu se mulțumește cu această simplă și, aparent, neînălțătoare misiune, riscul de a relativiza și a evada pe teritorii ce nu-i aparțin prin "false" modernisme și nejustificate "deschideri" este mare" (Ion Pohoață, Epistemologie și metodologie în știința economică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
economice, sub specie temporis. În termeni globali, știința economică contemporană este caracterizată de o dublă dinamică : pe de o parte, de creșterea imensă a numărului de lucrări ; pe de altă parte, de parcelarea, de ultraspecializarea acestora. Aceasta face ca cetatea economiștilor să fi devenit un fel de turn Babel în care nu ne mai ascultăm și nu ne mai înțelegem unii pe alții, o multitudine de microcosmosuri în care fiecare își savurează, măgulit, propriul discurs. Remarcabil și semnalul tras în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cît au fost mai mult timp și mai intens marginalizate. Modul economic de gîndire utilizează concepte proprii (precum cererea, costul de oportunitate, efectele marginale, avantajul comparativ, profitul și pierderile antreprenoriale) pentru a explica evenimente cotidiene cu care ne confruntăm. Totuși, economiștii știu prea puține despre detalii din lumea reală, dar demonstrează că știu cum pot fi acestea distruse, conceptele lor pot distorsiona realitatea. Economia ne ajută însă să gîndim mai coerent la o gamă variată de interacțiuni sociale complexe. Heyne pune
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e bine să subestimăm complexitatea sistemelor sociale, al rețelelor și interacțiunilor dintre subiecți, care asigură atît de necesara cooperare (vezi și Teoria sentimentelor morale a lui Adam Smith). Etica nu poate lipsi de la baza sistemului economic. Keynes îi considera pe economiști ca pe niște "păstrători ai posibilității de civilizație". Dar nu alocarea eficientă a resurselor și cooperarea socială ne garantează aceasta, crede Heyne, ci "o societate bine coordonată și cu o funcționare uniformă" (p. 479). După autorul citat, modul de gîndire
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu alocarea eficientă a resurselor și cooperarea socială ne garantează aceasta, crede Heyne, ci "o societate bine coordonată și cu o funcționare uniformă" (p. 479). După autorul citat, modul de gîndire economic reprezintă doar un punct de vedere. "Un bun economist, scrie Heyne, înseamnă mai mult decît a fi competent în modul de gîndire economic. Un economist mai bun trebuie să înțeleagă că poate obține cîștiguri de pe urma negocierilor cu specialiștii în alte domenii. Specialistul în modul de gîndire economic se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
bine coordonată și cu o funcționare uniformă" (p. 479). După autorul citat, modul de gîndire economic reprezintă doar un punct de vedere. "Un bun economist, scrie Heyne, înseamnă mai mult decît a fi competent în modul de gîndire economic. Un economist mai bun trebuie să înțeleagă că poate obține cîștiguri de pe urma negocierilor cu specialiștii în alte domenii. Specialistul în modul de gîndire economic se poate îmbogăți în urma schimbului de idei cu alți specialiști care studiază condiția umană, de la filosofi, teoreticieni politici
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
astfel încît ea să devină o știință multidimensională, integrînd valori-dimensiune etice, morale, politice ș.a.m.d. "Au vrut unii să se apropie prea mult de soarele cunoașterii globale ? Astăzi, zborul frînt al gîndirii economice lasă, față cu problemele timpului nostru, economistul dezarmat, cu cunoștințele sale fragmentate, cu vederile sale parcelate și acest fascinant abis între un edificiu teoretic în căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și răspunsurilor". (Michel Beaud, Gilles Dostaler, Gîndirea economică în retrospectivă, Humanitas, București, 1999, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sau restrîngerea capitalismului financiarizat pînă la dezumanizare, revine politicii și economiei. Noua economie politică de care avem nevoie este o chestiune de viață și de moarte pentru umanitate. Este motivul pentru care ea nu poate fi lăsată doar în seama economiștilor. O politică adevărată trebuie să fie capabilă să promoveze o economie a spiritului, fără să se substituie inițiativei economice, ci furnizîndu-i cadrul de reguli sociale, juridice și investițiile publice necesare, cristalizînd o voință politică și spirituală, adică ridicînd nivelul de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
instrumente, niște mijloace, să fie utilizate în slujba binelui comun, deci în scopuri benigne. Pentru că orice monedă are două fețe, iar utilizarea acestor mijloace în alte scopuri ar putea distruge omenirea. Miza e uriașă. Printre acești optimiști se numără și economistul laureat Nobel Jeffrey Sachs, care în 2005 ne anunța solemn, în lucrarea The End of Poverty, că nici o criză numai e posibilă datorită acestor avansuri tehnologice care "îți taie respirația". Doi ani mai tîrziu criza ne tăia într-adevăr respirația
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nemișcare, ți-a făcut cele mai limpezi planuri de acțiune" (H. Heine, Zur Gechichte der Religion und Philosophie in Deutchland, Ed. Oskar Walzel, Leipzig, 1934, vol 7, p. 294). Un mesaj asemănător a dat cam in acelasi timp și marele economist J.M. Keynes. Oricît nu i-ar fi plăcut lui Roosevelt, a trebuit să-i urmeze ideile în politica sa New Deal. Pornind de la o fabulă antică, I. Berlin distingea între gînditorii din familia ariciului și cei din familia vulpii. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
despre teorii pluraliste, sau "posibi liste". 3.7.1. Teorii moniste Mai mulți autori au invocat factori de ordin geografic, de pildă Montesquieu, cu teoria sa privind climatul, germanul Jurgen Ratzel acum 120 de ani, Paul Krugman și Robert Kaplan, economist, respectiv geopolitician americani contemporani, sau istoricul belgian Jean Pirenne, care distinge între popoare maritime, individualiste și liberale și popoare continentale, autoritare și sociale. Mișcarea ideilor, pe de o parte, progresul tehnologic, pe de alta, sunt însă factorii cel mai des
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prea devreme pentru a căuta un statut ontologic geoeconomiei, este încă nevoie de dezvoltări, de experimentări și tatonări. Destinul nu poate fi forțat. Deocamdată, geoeconomia permite edificarea unei baze de discuții, de interpretare, dialog științific și de critică pentru geopolitologi, economiști, manageri și eseiști. Geoeconomia a ales calea pozitivismului logic, împrumută instrumentar de la alte discipline pentru a-și forma propriul aparat metodologic, propriile credințe și sistem de valori, pentru a depăși criza de modele și eventualul paradox ontologic. Este adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu un model social ultrageneros, de pildă, va trebui să reducă cheltuielile de asistență socială, inclusiv pensiile și diferitele ajutoare sociale, la jumătate. Viitorul e în mîinile celor tineri, foarte afectați astăzi, dar generația lor trebuie să producă un mare economist și vreo trei mari politicieni care să schimbe sistemul. Dacă nu, îl va schimba volens nolens piața, dar într-un mod mult mai brutal, mai anarhic și, desigur, în alt sens. Omenirea a asistat, de-a lungul miilor de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
facă nimic și să moară. Suntem la o răscruce de drumuri și nu înaintăm nicăieri. Miniștrii de externe propun un președinte unic, o armată și o viză unică, plus încă o cameră a Parlamentului European pentru deputații din zona euro. Economiștii propun unificare fiscală, reunificare bancară și eurobonduri (Germania se opune). Parole, parole, de la vorbă pînă la faptă drumul e lung și birocrația încrucișată. Politicienii europeni nu sunt aleși, iar cei numiți nu dau seamă nimănui. Marile decizii se iau în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cunoscut la noi cu lucrarea Întoarcerea economiei declinului (Publica, 2009), nu mai folosește termenul de "criză", ci pe cel de "depresiune", concept mult mai plin de semnificații, ce pune mai bine în lumină dimensiunea socială a fenomenului. Încă o dată, cunoscutul economist american, pe baza teoriilor economice consacrate, analizează cauzele, conduita piețelor, reacțiile factorilor politici și încearcă să propună, cu o anumită disperare, soluții salvatoare, ce țin și de apelul la adevăr, credință, cunoaștere, realism și pragmatism. Adversar cunoscut al austerității, Krugman
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
NewYork,1967; * Wilber Ken, Sex, Ecology and Spirituality: The Spirit of Evolution, Shambbala Publication, Boston, 1995; * Wilber Ken, Mic tratat despre nimic, Humanitas, București, 2008; * Zakaria Fareed, Viitorul libertății, Polirom, Iași, 2009; * Zakaria Fareed, Lumea postamericană, Polirom, Iași, 2010; * "The Economist", 2011-2013; * "Financial Times", 2012-2013; * "Foreign Affairs", 2011-2013; * "Foreign Policy, 2011-2013; * "Le Monde Diplomatique", 2011-2013; * "Lumea", 2011-2013; * "The New York Times"; 2012-2013; * "Wall Street Journal", 2012-2013. CUPRINS INTRODUCERE 7 1. DESPRE CUNOAȘTEREA ATRIBUTELOR DIVINE 11 1.1. CUNOAȘTEREA ADEVĂRULUI 11 1.2. BINELE, ÎNȚELEPCIUNEA
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
întâmpinată cu ovații, flori și mâncare tradițională. Pe tot itinerarul străbătut, frumoase banere repetau că prietenia de veacuri a celor două popoare frățești, aflate astăzi în primele rânduri ale societății deschise, este de nezdruncinat. 14. Problema compoturilor La facultate, viitorilor economiști li s-a explicat cât se poate de limpede modul cum se construiesc prețurile, cum se cuantifică materia primă, cum se include munca prestată, cererea pieții și valoarea mărcii. La sfârșitul cursului, profesorul doctor Julius Zimberlan a concluzionat: E atât
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
să precizeze mai hotărât că doar boiaua ducele, respectiv, boiaua iute provoacă acele "efecte negative", savantul a replicat că are nevoie de cel puțin patru poate chiar cinci ani pentru a finaliza un studiu comparativ între cele două produse. e. Economiștii din cele două republici surori au calculat că o asemenea criză fără precedent ar distruge total economiile, dacă s-ar întinde pe patru poate chiar cinci ani. f. La Al Zecelea Congres Mondial al Nutriției de la Lupino, eminentul profesor Luigi
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fost reținuți ani de zile... să dea explicații. 57 Care nici nu sunt atât de rele: conservele de compot din coji, preparate după o rețetă secretă, sunt chiar recomandate de medici pentru tratarea a numeroase afecțiuni. Pe de altă parte, economiștii au relevat că sumele tot mai mari obținute de statul vandan din exporturile masive ale diferitelor preparate din coji de copac ar trebui să amelioreze nivelul de trai din țara atât de săracă, dar că se pare că și aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
actual, la care mai putem adăuga lăcomia, specula, demoralizarea, desacralizarea, financiari zarea excesivă, virtualizarea excesivă ș.a. Aceste "valori" au dus economia mondială în două depresiuni majore, cu o distanță de aproape 80 de ani între ele. Aceasta ne arată că economiștii nu au învățat mai nimic din primul caz, au repetat cam aceleași greșeli și ne-au adus din nou pe buza prăpastiei. De aceea am ales pentru primul capitol această doctrină. Instituționalismul, Școala suedeză și Economia comportamentală sunt, cumva de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
jumătate a secolului al XIX-lea se căutau "legi" sau cel puțin constante în domeniul economic. S-a analizat creșterea productivității prin adăugarea sau reducerea unităților de factori utilizate. Mountifort Longfield și Johann Heinrich von Thunen au fost printre primii economiști care au analizat această relație dintre adăugarea de unități de factori productivi și randamentul obținut pe această cale. În general, s-a observat, adăugarea succesivă de noi unități de factori conduce la o creștere a rezultatelor, dar numai pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să producă un beneficiu, un avantaj, o plăcere, o stare de bine sau de fericire... sau... să împiedice apariția unei pagube, a unei dureri, a unui rău, sau a unei nefericiri pentru cineva care se află în cauză"(1-6). Ulterior, economistul francez Jules Dupuit utiliza în mod explicit ideea de utilitate descrescătoare referitoare la un volum dat de bunuri, într-o analiză privind prețul optim. Pe de altă parte, psihologii germani Ernst Weber și Gustav Fechner au elaborat un set de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
enunță o "lege fundamentală", conform căreia capacitatea unui individ de a percepe creșterea unui stimul oarecare la care este supus este proporțională cu forța totală a respectivului stimul. Aceste abordări de natură psihologică au influențat în mod credibil și eficace economiștii austrieci în adoptarea principiului utilității marginale. O contribuție interesantă la istoria principiului utili tății marginale a constituit-o publicarea lucrării prusacului Hermann Gossen, sub numele Die Entwicklung der Gesetze des Menscglichen Verkehrs (2-8). Lucrarea se bazează pe principiul hedonistic și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
constituit-o publicarea lucrării prusacului Hermann Gossen, sub numele Die Entwicklung der Gesetze des Menscglichen Verkehrs (2-8). Lucrarea se bazează pe principiul hedonistic și dezvoltă o concepție mecanicistă asupra spiritului uman. William Stanley Jevons este primul care a atras atenția economiștilor asupra contribuției lui Gossen. La rîndul său, Jevons își propune mai întîi obiectivul ambițios de a identifica principiile unui comportament rațional al omului, așa cum au fost ele fixate de "Divinul Creator" și abia mai apoi își va propune să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
celor legate de nevoi mate riale, neglijînd nevoile sociale și pe cele morale. Precum Augustin Cournot, Jevons limita fenomenele economice demne de interes la cele ce pot fi exprimate în termeni cuantificabili. Autorul de la Cambridge este considerat unul dintre marii economiști, cu contribuții semnificative la dezvoltarea metodologiei economice. El a insistat asupra elementului de probabilitate inclus în toate afirmațile științifice și a acordat o valoare logică particulară procedeelor matema tice și, prin urmare, afirmațiilor științifice ce puteau fi exprimate în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]