10,740 matches
-
pref. L. Volovici, București, 1996. Repere bibliografice: Ion Minulescu, poet al marilor tiraje, RL, 1975, 36; Cornea, Aproapele, 226; Alexandru George, O memorabilă restituire, LCF, 1998, 26; Nicolae Manolescu, Spiritul critic și insectele, RL, 1998, 29; Alexandru George, De-ale editării, LCF, 1998, 30; Teodor Vârgolici, Memoriile lui E. Lovinescu, ALA, 1998, 427; Săndulescu, Constelații, 169-175; Z. Ornea, Un eveniment editorial, RL, 1999, 32; Paul Cornea, Enigma marelui critic, OC, 2000, 1; Eugen Simion, Multă melancolie și solitudine, „Curentul”, 2001, 571
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
inițierea „Colecției cărților galbene” (în care apar broșurile Ce vrem? Catehism pentru sufletele nehotărâte, Un apostol al vieții moderne: William James și Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrise de C. Beldie și D. Ioanițescu), iar în vara lui 1919, prin editarea, în locul N. r. r., a hebdomadarului „Ideea europeană”. V.D.
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
manuscrise și carte veche al Bibliotecii. Va fi reprimit la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București și avansat conferențiar în 1969. În 1968 obținuse titlul de doctor în filologie cu teza Probleme de critică textuală în editarea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin. A predat limba română în străinătate, la Universitatea din Leipzig (1967-1969) și la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1971). „Umbrele” politice l-au împiedicat să ajungă profesor universitar. A fost pensionat în 1989. O.
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
din Leipzig (1967-1969) și la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1971). „Umbrele” politice l-au împiedicat să ajungă profesor universitar. A fost pensionat în 1989. O. a fost un specialist eminent în istoria limbii române și în complicatele chestiuni de editare a textelor vechi. Lucrarea sa Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni (1973) a reprezentat un îndrumar pentru toți textologii prin rigurozitatea cu care sunt expuse metodele de cercetare potrivite pentru stabilirea versiunilor, pentru relațiile
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
Moscova (1971). „Umbrele” politice l-au împiedicat să ajungă profesor universitar. A fost pensionat în 1989. O. a fost un specialist eminent în istoria limbii române și în complicatele chestiuni de editare a textelor vechi. Lucrarea sa Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni (1973) a reprezentat un îndrumar pentru toți textologii prin rigurozitatea cu care sunt expuse metodele de cercetare potrivite pentru stabilirea versiunilor, pentru relațiile dintre copii și pentru transcrierea textelor. În Anexe O.
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
-lea (în colaborare cu Al. Rosetti și B. Cazacu), București, 1961; ed. 2, București, 1971; Introducere în filologia română. Orientări în tehnica cercetării științifice a limbii române (în colaborare cu Elena Barborică și Mirela Teodorescu), București, 1972; Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni, București, 1973; Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea - al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. Ediții: Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, pref. edit
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
austro-ungare. Ingerințele au mers până acolo, încât în martie 1875, amenințat să-și piardă catedra de profesor, I. Al. Lapedatu s-a văzut nevoit să demisioneze din redacție. Redactor responsabil e Teofil Frâncu, dar cel de la care a plecat inițiativa editării și care a formulat un program politic și cultural, ilustrat consecvent în paginile gazetei, este Aron Densușianu, profesor la Făgăraș. În raport cu presa periodică transilvăneană de până la 1875, O. l. a adus puncte de vedere politice și culturale noi. E vorba
ORIENTUL LATIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
vieții deține, în calitate de director, și conducerea școlilor române greco-ortodoxe din Brașov. Bun pedagog, organizator preocupat de modernizarea școlii, O. publică mai multe manuale școlare și înființează în 1896 Fondul Coresi, destinat să ajute profesorii în misiuni de studiu și în editarea manualelor didactice. A mai fost vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român, inițiator al colecției „Biblioteca teatrală”, vicepreședinte și președinte al secției literare în cadrul Astrei. În 1902 este ales membru corespondent al Academiei Române. Fără să fie deosebit de rodnic, scrisul
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
393; George Demetru Pan, Croazieră pe Mediterana, „Gazeta”, 1936, 681; Lovinescu, Scrieri, VI, 270; I. Peltz, „Scriitori în lumina documentelor”, „Albina”, 1969, 1; Ion Cruceană, „Scriitori în lumina documentelor”, F, 1969, 2; Cioculescu, Itinerar, II, 258-262, 263-265; Doru Scărlătescu, Despre editarea corespondenței scriitorilor, RL, 1969, 37; G. Pienescu, Documentări, RL, 1969, 43; Al. Raicu, Horia Oprescu, RL, 1974, 9. V.D.
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
Columna lui Traian”, răspunde solicitărilor Academiei mai cu seamă în chestiunile filologice: traducerile din greacă și latină (Despre condițiunile unei bune traducțiuni a autorilor clasici în limba română, 1874), revizuirea dicționarului latinizant al lui I. C. Massim și A. T. Laurian, editarea de texte vechi ș.a. În spiritul modernizării culturale se înscrie și activitatea lui O. ca director, numit în 1875, al Teatrului Național din București. Chiar dacă a înnobilat misiunile publice pe care le-a primit cu distincția și competența ce îi
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
G. W. Cox, Zece basme mitologice. Din pasiunea conjugată pentru istorie, filologie și literatura propriu-zisă pleacă studiile de istorie literară și culturală ale lui O. A cercetat manuscrise și tipărituri vechi, a scris despre Psaltirea diaconului Coresi, a contribuit la editarea scrierilor lui Dimitrie Cantemir, a elogiat efortul lui Timotei Cipariu de a scoate la lumină texte vechi românești. În Mișcarea literară din Țara Românească în secolul al XVIII-lea reînvie figuri de cărturari demne să stea alături de Samuil Micu, Gh.
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Amazoana, 1925) și mai ales basme. În intervalul 1925-1939 Casa Școalelor îi tipărește o suită de traduceri, mai toate din poveștile lui Hans Christian Andersen. Spre sfârșitul vieții a vândut Muzeului Literaturii Române din București arhiva sa, ceea ce a îngăduit editarea unei substanțiale secvențe de corespondență. O anume sensibilitate lirică, ingenuă, se întrevede în „cântecele” din O primăvară, nu însă în expresia, mai curând stângace, a sentimentului erotic, nici în viziunea idilizată a naturii (câteva accente mai firesc duioase se întrevăd
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
al XIX-lea, pref. Paul Cornea, București, 1986, vol. VI: Ioan Cantacuzino, Poezii nouă, pref. edit., București, 1993; Texte uitate - texte regăsite, I-II, București, 2002-2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Dan Mănucă, Iacob Negruzzi, „Scrieri”, MS, 1982, 1; Z. Ornea, Editarea clasicilor, CNT, 1985, 2; Valeriu Râpeanu, O nouă generație se ivi”, RL, 1985, 3; Mircea Anghelescu, „Poezii nouă” de acum două veacuri, L, 1994, 1; Teodor Vârgolici, „Texte uitate - texte regăsite”, ALA, 2003, 658; Cornelia Ștefănescu, Vitalitatea textelor vechi, RL
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
patru ori pe săptămână, iar după această dată de trei ori. Redactor a fost ardeleanul I. S. Bădescu, gazetar experimentat, coleg de redacție peste câțiva ani la „Timpul” cu Mihai Eminescu și prieten al poetului. Pentru un timp direcția și editarea gazetei vor fi asigurate de Theodor Codrescu și apoi de I. M. Codrescu, dar un conflict cu redactorul duce la apariția a două publicații cu același nume. De la 1 ianuarie 1873 Theodor Codrescu renunță însă la editarea ziarului său și
NOUL CURIER ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288485_a_289814]
-
timp direcția și editarea gazetei vor fi asigurate de Theodor Codrescu și apoi de I. M. Codrescu, dar un conflict cu redactorul duce la apariția a două publicații cu același nume. De la 1 ianuarie 1873 Theodor Codrescu renunță însă la editarea ziarului său și titlul rămâne în proprietatea exclusivă a lui I. S. Bădescu. În N. c. r. se găsește puțină literatură originală, mai ales reprodusă după publicații bucureștene sau din „Convorbiri literare”: Cugetări de Alecu Russo, versuri de Grigore Alexandrescu
NOUL CURIER ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288485_a_289814]
-
stil simplu, direct, plin de forță. Farmecul exprimării, modalitatea narativă, conținutul istorico-etic dar și general uman au făcut din cronică un model și un bogat izvor de motive pentru proza românească. Numărul copiilor și răspândirea lor îi atestă circulația, iar editarea ei în cercul „Daciei literare” a fost un eveniment deosebit pentru scriitorii de la mijlocul secolului al XIX-lea și de mai târziu, Letopisețul... trasând unele din principalele direcții ale literaturii epice. Linia inaugurată de N., pe care o vor continua
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
28-30, Ist. lit. (1982), 23-26; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 189-197; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 290-306; Ist. lit., I, 596-619; Cioculescu, Varietăți, 70-92; Dumitru Velciu, Ion Neculce, București, 1968; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 274-302; Liviu Onu, Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicarii moldoveni, București, 1973, 249-281, 342-363, passim; Valeriu Cristea, Introducere în opera lui Ion Neculce, București, 1974; Curticăpeanu, Orizonturile, 72-122; Rotaru, Valori, I, 193-273; Dicț. lit. 1900, 611-614; Petrescu, Configurații, 74-85; Manolescu, Istoria, I
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
preocupări, Mateiu I. Caragiale - un personaj..., lucrare indispensabilă oricărui cercetător al creației mateine, conturează o imagine a scriitorului care concurează, venind dinspre latura documentară, celebrul portret al lui Mateiu creionat de G. Călinescu în Istoria... sa. Rod al efortului de editare a publicisticii eminesciene din cadrul monumentalei ediții inițiate de Perpessicius, În căutarea lui Eminescu gazetarul (1983) reunește studiile introductive ale volumelor IX (1980) și XIV (1983), în care rigoarea documentaristică este umbrită de viziunea tezistă impusă de climatul ideologic de la sfârșitul
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
XIX-lea și al XX-lea îi evocă pe înaintași sau pe contemporani, alcătuindu-se astfel un tablou expresiv al evoluției literaturii române. Istoricul literar O., dublat de un aplicat cercetător al creației populare românești, s-a preocupat și de editarea arhivei folcloristice a lui B.P. Hasdeu. În 1997 publică Omul de flori, o masivă antologie de basme și legende populare din textele primite de B.P. Hasdeu în urma chestionarelor pe care le-a alcătuit și difuzat. Alt filon folcloric hasdeian de
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
O tipologie (2003), primul de acest fel în cultura română. Activitatea de editor a lui O. înseamnă în primul rând edițiile critice Scrieri de Ion Marin Sadoveanu (I-VIII, 1969-1985) și - împreună cu Stancu Ilin - Opere de B.P. Hasdeu (II-IV, 1996-2003). Editarea operei hasdeene va fi continuată cu Publicistica politică. 1869-1902 (I-II, 2001), Studii și articole de economie politică (I-II, 2002) și Folcloristica (I-II, 2003). Descoperind manuscrisele cenzurate ale lui Tudor Vianu, a alcătuit și o ediție completă din
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
promite înființarea unui supliment al revistei „Luceafărul”, care ar fi urmat să le fie încredințat, ceea ce nu s-a întâmplat. Altă tentativă de a avea o revistă - măcar în parte onirică - eșuase în 1967, odată cu abandonarea de către autorități a inițiativei editării la Ploiești a unei publicații culturale, care ar fi urmat să se intituleze „Lumea nouă” și în a cărei redacție (coordonată de Ștefan Bănulescu) oniricii ar fi fost puternic reprezentați. Lider al grupului (autoinstituit și recunoscut tacit de ceilalți, care
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
revista „Școala nouă” a liceului din Roman, apoi în suplimentul „Condeie nemțene” al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Între acest moment și anul 1999, când îi apare prima plachetă, Nesomnul metaforei, se întinde un lung interval de tăcere, curmat brusc de editarea unui mare număr de volume, uneori grupate câte trei în același an. Mai mult sau mai puțin la unison, critica a vorbit, cu încercarea de a defini ceea ce scrie P., atât despre „o poezie de notație” (Constantin Cubleșan), amintind „aerul
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
inactual (1970) reunește o serie de studii de literatură comparată axate pe aria romanică. P. este și autorul unei remarcabile traduceri românești din Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi (1975), care va cunoaște numeroase reeditări. După 1970 se ocupă de editarea scrierilor tatălui său, prefațând și îngrijind mai multe ediții, iar în ultima parte a vieții va colabora la realizarea volumului de proză literară din ediția operelor lui Mihai Eminescu. SCRIERI: Studii despre Dante (în colaborare), București, 1965; Carnet inactual, București
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
germană, a spiritualității românești, proiect din care s-au materializat Pagini despre sufletul românesc (1944). În anii războiului, la București, participă deosebit de activ la întemeierea Asociației Filosofice „Prietenii lui Nae Ionescu”, la îngrijirea anuarului „Izvoare de filosofie” (1942-1943) și la editarea a patru cursuri universitare predate de Nae Ionescu. Tot acum se înscrie la un concurs pentru ocuparea unei conferințe de filosofie a culturii la Universitatea. Respins la examen în februarie 1944, prin jocuri de culise (fapt pentru care Lucian Blaga
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
monografia Junimismul. Contribuții la studierea curentului. A îngrijit ediții din opera lui A.D. Xenopol, G. Panu, P.P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, E. Lovinescu și Radu Rosetti. Se remarcă printr-o stăruitoare activitate de cronicar și comentator literar, specializat în probleme de editare, precum și de istorie politică sau culturală. Volumele publicate de O. la începutul activității sale, A. D. Xenopol. Concepția socială și filosofică (1965, în colaborare cu N. Gogoneață), Junimismul..., Falansterul de la Scăieni (1966, în colaborare cu I. Cojocaru), Trei esteticieni (M. Dragomirescu
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]