7,503 matches
-
clasice, prin scoaterea acesteia din sfera interesului imediat. Sufocante prejudecăți literare actuale tind astfel să marginalizeze clasicismul, să îl arunce în rândul lucrurilor vetuste, a căror reactualizare nu reprezintă decât o necesitate de bifare a unui reper cultural ce șia epuizat definitiv resursele. Această perspectivă, destul de îngustă, asupra fenomenului clasic nu ține însă cont de nevoia adânc ontologică de ordine, echilibru, armonie, care a motivat de altfel numeroasele reveniri clasice și care va face posibilă multe alte reîmprospătări la nivel estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
O opinie asemănătoare o are André Gide, care afirmă: "...clasicismul îmi pare în așa măsură o invenție franceză, încât nu sunt departe de a considera sinonime aceste cuvinte: clasic și francez, dacă primul termen ar putea avea pretenția de-a epuiza geniul Franței și dacă romantismul n-ar fi știut să devină francez, este cert însă că geniul Franței s-a realizat cel mai deplin în arta sa clasică. În timp ce orice efort va rămâne la orice alt popor, factice, așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viziunii moderne pe care o deschide. Conștient sau nu, prin efectele pe care le va genera, poemul va juca rolul buturugii mici care răstoarnă, într-un final, carul mare al clasicismului. De altfel, grandiosul fenomen clasic părea a-și fi epuizat la acel moment substanța-i colosală, intrând sub semnul unui Götterdämmerung. Revenind la poemul propriu-zis, se observă că primele versuri citate anterior sintetizează de fapt principiile Modernilor. Deși scris sub semnul persoanei I, textul conturează mult mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să genereze în orice epocă spirite înalte: " Pentru a crea caracterele precum și-n creația trupurilor, / Natura a făcut mereu aceleași eforturi / Ființa sa e imuabilă și-această forță abundentă / Din care s-a format totul, nu poate să se fi epuizat."60 Ideea este reluată în Paralele, aducându-i-se anumite nuanțări ce privesc noțiunea de progres "Natura e mereu aceeași în general în toate creațiile sale, dar secolele nu sunt întotdeauna identice și, în spiritul lucrurilor asemănătoare, e un avantaj
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unor timpi de răscruce. Revenind la ideea maturității pe care o presupune clasicismul francez, aceasta conține, la fel ca și în natură, germenii morții, ai distrugerii.114 Într-un anumit fel, epoca lui Ludovic al XIV-lea părea să fi epuizat prin valorificare la maxim, toate resursele literare ale timpului sau altfel privit, părea să fi creat la standarde atât de înalte încât a făcut aproape imposibilă atingerea acestora. Edgar Papu afirma, în acest sens, că "perfecțiunea este perenă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
câtorva, și deci numai câțiva pot aprecia cât de fidel sunt copiate. Jocul capricios al fanteziei poate să încânte un timp prin acea noutate în căutarea căreia suntem mânați cu toții de plictiseala obișnuită a vieții, dar plăcerile miracolelor neașteptate sunt epuizate curând, mintea neputându-se odihni decât dacă se sprijină pe stabilitatea adevărului", afirma Johnson într-o manieră oarecum aforistică, scoțând în evidență coordonate clasice precum imitarea naturii, surprinderea esențelor, care permit transcenderea particularului, precum și corelarea părților sub semnul clarității și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce țin de găsirea armoniei. Această conștiință a îngrădirii este una din trăsăturile noului canon poetic (care, de fapt, reia aspecte ale vechiului canon clasic) menit să îl înlocuiască pe cel romantic, care, din punct de vedere al autorului, este epuizat, nemaifiind capabil, așadar, să genereze creații vii, de valoare. Soluția propusă de Hulme, a unei renașteri clasice, nu implică însă o reluare întru totul mimetică a manierei de a scrie poezie în secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu pot fi concretizate decât o singură dată în mod absolut "...fiecare poet autentic [...] realizează o dată pentru totdeauna una din potențialitățile limbii, lăsând astfel succesorilor săi o posibilitate în minus. Când poetul mare e și un mare poet clasic, el epuizează toate resursele limbii din vremea lui, iar limba din vremea lui, în formele în care a folosit-o el, reprezintă perfecțiunea unei limbi într-o anumită epocă." Chiar dacă semnificația termenului de clasic așa cum o concretizează aici Eliot nu vizează mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei căi intermediare între liberalism, o înșelătorie, și colectivism, o piedică?" (Libération, 10 mai 1984) Este adevărat că după Sturzo, Maritain, Borne, nu mai remarcăm o ideologie doctrinală aprofundată, specifică democrației creștine. Nu fiindcă filosofia de inspirație creștină ar fi epuizată, ci pentru că nu mai exista o filosofie vie a democrației creștine, așa după cum o arată și lucrările lui Paul Ricoeur sau Rémy Brague. Acest aspect nu este neliniștitor pentru democrația creștină fiindcă recitindu-i pe Sturzo, Maritain și Borne, constatăm
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se ducă la D-lui Intendent al Primăriei ca acesta să-i deie paralele alocate pe acea di, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să cumpere". Infirmierii (gardienii) erau total necorespunzători, majoritatea lor fiind niște înrăutățiți care au epuizat toate slujbele înainte de a ajunge gardieni ("nu știm care sunt condițiile cerute pentru un bun păzitor de șanțuri, în tot cazul din experiența făcută, căci până acuma în 5 luni am vedut 5 din acești gardiști succedându-se în ospiciu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu caracter medico-istoric din țara noastră 97, publicând lucrări de istoria psihiatriei românești și universale. La sfârșitul acestui capitol, la bibliografie se află lista tuturor lucrărilor aparținând lui Zosin, lucrări în prezent identificate. Avem însă impresia că această listă nu epuizează întreaga sa activitate publicistică, deoarece el însuși nu s-a îngrijit de o riguroasă evidență a activității sale. Până în prezent, o singură lucrare 98, o mică monografie, a constituit o schiță pentru ceea ce va trebui să fie o monografie mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
studiul menționat a fost elaborat la Heidelberg (20 iulie-2 august 1902). Constituind o vedere de ansamblu a psihiatriei medico-legale, studiul cuprinde patru capitole distincte: I. Considerațiuni generale, II. Chestiunea responsabilității, III. Recunoașterea alienației și IV. Raportul psihiatric. Pe parcursul lucrării, Zosin epuizează evoluția concepțiilor referitoare la aspectele medico-legale implicate de psihiatrie și fixează indici de bază ai problemei, interpretați critic și comparativ cu mai multe legislații în vigoare, în 1902, în Germania, Franța, Anglia, Belgia și România. Fixând cadrul medical al problemei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bolile psihice de etiologie toxică. * Toate cercetările, indiferent de rezultat, abundă în idei, unele deosebit de îndrăznețe, dinamice, vii, fapt care a făcut ca opera sa să poată constitui, încă, o sursă plină de ipoteze de lucru, departe de a fi epuizate. Ideea patogenetică, de bază, care explică, în concepția lui C. I. Parhon, determinismul endocrin în unele modificări psihice, este concretizată în acțiunea produselor endocrine asupra sistemului nervos direct asupra sistemului nervos vegetativ și asupra sistemului nervos central, precum și prin acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
limbă, mit, obiceiuri se pot desprinde trăsăturile sufletești ale unui popor a deschis o nouă perspectivă de valorificare a folclorului. Ideea a influențat folcloristica română care, la rândul ei, a contribuit la expansiunea acestui concept. Psihiatria actuală românească nu a epuizat, încă, numeroase posibile surse. * Informații de la Bănciulescu Ileana, 70 ani, Podul Turcului, Tecuci. 11 S. Fl. Marian, Descântece populare la Români, Cernăuți, 1892, p. 12. 12 I. A. Candrea, Folclorul medical român comparat, Editura Casa Școalelor, 1944, cap. "Descântece". 13
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
stare să înțeleagă erorile utopiei lui Marx și Lenin. Vladimir Bukovski a arătat că eroarea de căpătâi a sistemului a constat în prioritatea acordată principiului "repatiției după nevoi" a resurselor economice, iar nu modului lor de realizare. Or, resursele se epuizează dacă rămân în planul secund al politicii, ducând, finalmente, la sărăcie. Marx se mai iluziona că statul burghez va dispărea, ca opresor, dar efectul utopiei a dus la întărirea acestuia până la dictatura absolută, oglindă a eșecului primului principiu 300. În
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și prelungite.2 De îndată ce și-au recunoscut vocația, biografia lor nu a mai reprezentat decât o succesiune de pași prin care a luat naștere acea operă pe care au lăsat-o posterității. Viața lor a fost pe deplin acaparată și epuizată de exercițiul speculației pure. O viață „trăită în idee“, ar fi spus Noica, acea viață pe care și-a dorit-o și pentru sine. S-ar putea însă ca interesul lui Noica pentru viața lui Wittgenstein să fi fost și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein drept opera unui geniu. Oricum ar sta însă lucrurile, ea corespunde în mod sigur exigențelor în vigoare la Cambridge pentru acordarea unui titlu de doctor în domeniul filozofiei.“63 Obținerea titlului era importantă și urgentă pentru Wittgenstein. El își epuizase economiile cu care venise la Cambridge și refuza să ceară sprijinul financiar al familiei, așa cum a făcut-o constant de la revenirea din prizonierat, în 1919, atunci când a renunțat la moștenirea care îi revenea din averea tatălui său. Datorită noii sale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu a fost satisfăcut de progresele muncii sale. Se străduia acum să se împace cu gândul că nu va putea realiza ceea ce și-a propus. Lui Malcolm îi scrie în iulie 1948, cu resemnare: „Dacă acum capacitățile mele filozofice se epuizează este păcat, dar asta este situația.“121 Părăsind Rosro, în august, pentru o vizită la familie, în Austria, și o ședere la Cambridge, unde a dictat din manuscrisele sale, Wittgenstein s-a întors toamna la Dublin. Sfătuit de Drury, a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ar opune unui limbaj nearticulat) prin care se înțelege limba naturală, în vreme ce limbajul nearticulat ar fi mijlocul de comunicare (sau mijloacele de comunicare) ce uzează de alte resurse decît cele ale limbii. Ca atare, limbaj articulat și limbaj nearticulat distribuie (epuizînd) sfera mijloacelor de comunicare posibile. Dar, dacă limbaj articulat înseamnă "limbă", și limbajul nearticulat ar trebui să fie "limbă" (sau "limbi"), căci altfel ar însemna că sfera respectivă s-ar distribui în elemente de rang diferit, ceea ce nu este admisibil
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și înțelegerea la situația comunicațională creată de acesta. Ca atare, din punct de vedere filozofic, limba poate fi privită din trei unghiuri: ca realitate, ca activitate și ca alteritate, dar aceste trei elemente de bază ale esenței ei nu-i epuizează întrega gamă a aspectelor prin care se poate evalua. Un alt mod de a pune problema esenței limbii este cel care vizează rîspunsul la întrebări precum "Ce reprezintă limba pentru om ?" sau "Cum modelează limba pe om ?". Ținînd cont de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
epuizarea resurselor pentru investiții. De asemenea, concentrarea atenției țărilor în curs de dezvoltare în zona activităților cu șanse reduse de creștere a productivității poate limita procesul de creștere economică atunci când forța de muncă sub-utilizată și resursele naturale încep să se epuizeze, moment în care majorarea productivității devine singura sursă importantă pentru sporirea venitului pe locuitor. Astfel, devine necesar pentru o țară în curs de dezvoltare să se concentreze în producerea și exportul produselor dinamice, din punct de vedere al cererii globale
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
nu te poți atinge, atunci Comisia specială "l-a demolat" pe Herodot. Marele romancier Bruno Vasel a publicat o biografie romanțată a "părintelui istoriei", unde personajul apare drept bețiv notoriu, violator și "primul criminal în serie cunoscut în memoria omenirii". Epuizat în doar o lună în 200.040 exemplare, romanul a fost ecranizat de către regizorul român Werner Polacek, fiind nominalizat la nu mai puțin de opt premii Oscar. (L-a obținut doar pe cel pentru efecte speciale 21.) Apoi, ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și pervers al acestei abordări mondializate este acela că, de pildă, strategiile multinaționalelor tutunului, le repoziționează pe piețele țărilor în curs de dezvoltare, atunci cînd lupta împotriva tabagismului le slăbește pozițiile pe piețele occidentale, sau strategiile firmelor farmaceutice, care-și epuizează produsele pe aceleași piețe emergente și, mai ales, medicamentele interzise în țările avansate ; Reacția la concurență : efectul de oglindă se verifică. Întreprinderile se globalizează pentru că alte întreprinderi din sectorul lor de activitate au făcut-o deja, au început să o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
dacă vreți, o "lovitură de stat globală". 5.5. NOUL NORMAL Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil că anii grei ai crizei l-au epuizat. Politicile sale monetare sunt însă foarte controversate. Foarte mulți analiști susțin că, prin mixul atipic promovat, Bernanke este omul care a ferit lumea de o depresiune devastatoare, iar în America a reușit să depășească criza. Alții spun că nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Rusia, Ungaria sau România. Și exemplele pot continua. Un faliment e ca o febră puternică ce ajută entitatea respectivă să învingă virusul. Viața continuă. Problema e că, după atîtea măsuri de austeritate, va ieși lumea în stradă. Istoria nu a epuizat sacul cu revoluții. Dar asta nu ar face decît să grăbească prăbușirea. De ce nu se poate însă declara un moratoriu asupra datoriilor, sau o insolvență parțială ? De ce nu se încadrează creditul ? De ce nu se impozitează totuși tranzacțiile financiare și marile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]