3,004 matches
-
pentru fiecare lume în parte, a unei producții locale, sprijinită pe o cultură tradițională, și deci întâlnirea cu o cultură globalizată soft poate continua să dinamizeze mașina universalismului. Cititorul își pune, evident, întrebări cu privire la sensul acestei utilizări politice a unei eroine în calitatea ei de mediatoare și la o asemenea optică feminină. • Élisabeth Vonarburg sau dincolo de politică? Se găsesc foarte puține texte scrise de E. Vonarburg care să se ocupe de o problemă la modul explicit politic. Cele cinci volume din
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
senin”, Madona Dumnezeie, cu surâsul blând, cu diademă de stele, ce de a doua e femeia „stearpă, fără suflet, fără foc”, cu ochiri agresive și fața pală de „o bolnavă beție”, peste care liricul aruncă vălul alb al poeziei”. Toate eroinele sale ilustrează, cu rare excepții, una dintre aceste două ipostaze participând la crearea unei mitologii a demonismului eminescian. Erotica feminină cunoaște în proza eminesciană mai multe „trepte” care merg de la jocul adolescentin, nevinovat, din La aniversară, unde sentimentul are drept
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
lux și fineță o față plină și râzătoare [...] ea se uita la el fără să-l asculte; i-ar fi sărit în gât , l-ar fi sărutat de o mie de ori [...]”. Pe o altă treaptă a feminității se situează eroinele din Geniu pustiu, din Sărmanul Dionis sau Umbra mea. Femeia este în aceste opere un „arhanghel frumos al cerului”, o „Veneră serafică”, „o ființă care, în angelitatea ei, are ceva demonic ce tulbură sufletul eroului și-i stimulează puternic trăirile
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pragul nebuniei”. Numele personajului, ca peste tot în opera eminesciană, este simbolic și reprezintă un element de caracterizare dintre cele mai expresive, concentrând în el semnificații profunde care trimit la arhetipuri. Maria este un nume simplu care sugerează puritatea. „Atunci când eroinele eminesciene au o voință „imperială” (a instinctului) se numesc Cezara. Când au funcția mediatorului între pământ și cer, se numesc Maria (Maria e varianta angelică a feminității).” În literatura europeană există o întreagă simbolistică „marială”, pornind, desigur, de la conotațiile religioase
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se îndrăgostește de Poesis, își regăsește puterile încătușate ale simțului său lăuntric. Pasiunea erotică reînvie în ființa eroului substanța eternă a creației și sentimentul nemărginirii cosmice. Poesis devine astfel arhetipul iubirii, o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă „creație”, este în acest sens, ca și numele eroinei din Sărmanul Dionis, plin de semnificații. Firea voluntară, telurică, ascunsă sub chipul angelic al eroinei din Geniu pustiu (Poesis) capătă dimensiuni și nuanțe noi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ființa eroului substanța eternă a creației și sentimentul nemărginirii cosmice. Poesis devine astfel arhetipul iubirii, o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă „creație”, este în acest sens, ca și numele eroinei din Sărmanul Dionis, plin de semnificații. Firea voluntară, telurică, ascunsă sub chipul angelic al eroinei din Geniu pustiu (Poesis) capătă dimensiuni și nuanțe noi în Avatarii faraonului Tla și în Cezara. Cele două Cezare din operele citate se situează în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o divinitate uraniană, o proiecție a spiritualizării însăși. Numele eroinei, care provine din greacă, unde poesis înseamnă „creație”, este în acest sens, ca și numele eroinei din Sărmanul Dionis, plin de semnificații. Firea voluntară, telurică, ascunsă sub chipul angelic al eroinei din Geniu pustiu (Poesis) capătă dimensiuni și nuanțe noi în Avatarii faraonului Tla și în Cezara. Cele două Cezare din operele citate se situează în planul feminității demonice, trăsătura care le unește fiind intensitatea pasională. Cezara din Avatarii faraonului Tla
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
amorul samănă așa mult cu ura... Aș fi în stare să mă las ucisă pentru tine...” „Cea mai încordată expresie a dragostei demonice” o vom afla însă în personajul Cezara din nuvela cu același titlu. Așa cum o sugerează și numele eroinei, ea este cea care are permanent inițiativa în dragoste, impunându-și voința ei de Cezar feminin. Contesa Bianchi este expresia vie a teoriei feminității agresive pe care o face Euthanasius: „În genere îmi place a reprezenta pe femeia agresivă. Bărbatul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este mai presus de orice. Posibilitatea împlinirii erotice și, implicit, a celei spirituale, se realizează prin evadarea în spații paradisiace, printr-o regresiune în spații propice refacerii cuplului originar. Pășirea Cezarei pe insula lui Euthanasius recreează imaginea biblică a Evei. Eroina este goală și își regăsește paradisul pierdut: „În zile calde ea se dezbrăca și, lăsându-și hainele 'n boschet, se cobora la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicateță, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumuseța
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
la lettre. El analizează în scris, având mereu conștiința adresării către un lector: „Cineva, citind aceste note, ar putea reflecta că[...]” (p. 125) sau „Un al treilea care ar citi rândurile acestea s-ar grăbi să reflecteze: Nu mă interesează eroina, este un caz patologic”[...]” (p. 216). Uneori, conștiința de scriitor a naratorului iese la suprafață într-un mod cât se poate de spontan, ca efect al aceleiași lucidități angoasante: „De ce scriu această carte? De ce mă căznesc să refac atmosfera? Din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
îl exercită asupra cititorului prin crearea acestei ambiguități ce planează asupra unei posibile legături între cele două povești de iubire, meritul decisiv al construcției narative constă în crearea unui personaj feminin foarte reușit care constituie, în esență, prototipul ideal al eroinelor lui Mircea Eliade. Datorită arhitecturii inversate a romanului scriitorul reușește să ,,conserve” până aproape de final misterul asupra identității personajului feminin. Simetria prezentă la nivelul discursului narativ (fiecare personaj povestește pe rând o etapă decisivă din viața sa, desfășurată sub semnul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
s-a montat, în regia unui om de gust, Ducu Darie, Păcat că-i curvă!, nu văd de ce și tînărul nostru dramaturg n-ar da piesei sale un titlu deocheat. Mai ales că titlul e motivat de una din fixațiile eroinei, Paula, de fapt actrița Paula Chiuaru, persoană reală, care a murit în chinuri groaznice în 1979. Paula, nemulțumită de angajamentul la Teatrul din Piatra Neamț, vrea să se mărite cu marele dramaturg Teodor (Mazilu), care-i promite că va scrie și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mîna sa. Care... exact, are numai patru degete!(avea gută și unul îi fusese amputat!). Așa le trebuie celor care caută realitatea într-un teatru cu păpuși: O POT GĂSI! * Îmi dau seama, repetînd cu studenții fragmente din Antigona, că eroina titulară trebuie să fi scandalizat mulți burghezi, de-a lungul secolelor, prin ordinea ei afectivă cam... à rebours! Spiritul comun crede că a mai mare nenorocire de pe lume este pierderea (moartea) copilului; Sofocle e de altă părere: "... Cu gîndu-așa m-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
adoratorii vițelului de aur (cf. Ex 32, 27), iar Dumnezeu a voit ca fiii lui Belial să fie uciși cu sabia, fără nici o cruțare (cf. Deut 13). În împrejurări asemănătoare, David devenea erou național și unsul lui Dumnezeu, iar Iudita, eroina prin excelență, binecuvântată între toate femeile, pentru că cel dintâi l-a ucis pe Goliat (cf. 1Re 17), iar cealaltă pe Olofern (cf. Idt 13), amândoi idolatri și dușmani ai lui Israel. Uciderea, potrivit legilor războiului, chiar și în afara luptei, este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de curând, la o Întâlnire, la care era și un literat, era vorba despre romanul istoric Theophano de Harrison și am zis că este cel mai deosebit dintre toate romanele de gen. Mai ales, am adăugat, pasajul În care moare eroina Îți dă fiori pe șira spinării. Atunci, domnul acesta care stătea În fața mea și care nu a recunoscut vreodată că nu știe, m-a aprobat, spunând că era extraordinar. De unde mi-am dat seama că nici el nu citise romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
roman bizantin. Începe În anul 956 după Hristos și se desfășoară până În 969, povestind contraatacul victorios dus Împotriva Islamului de către Împăratul Constantinopolului, Nichifor Focas. Ceea ce trebuie să deslușim este dacă estetul Înșiră sau nu povești atunci când comentează finalul dramatic al eroinei, ceea ce este, de altfel, un alt mod de a ne Întreba dacă Sôseki vorbește sau nu despre o carte pe care nu a citit-o. Putem să zicem că eroina moare, și În cazul În care răspunsul ar fi afirmativ
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
estetul Înșiră sau nu povești atunci când comentează finalul dramatic al eroinei, ceea ce este, de altfel, un alt mod de a ne Întreba dacă Sôseki vorbește sau nu despre o carte pe care nu a citit-o. Putem să zicem că eroina moare, și În cazul În care răspunsul ar fi afirmativ, moartea sa emoționează oare În așa măsură Încât ne dă fiori pe șira spinării? Nu este așa de simplu să răspundem la această Întrebare. Este adevărat că personajul istoric pe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fi afirmativ, moartea sa emoționează oare În așa măsură Încât ne dă fiori pe șira spinării? Nu este așa de simplu să răspundem la această Întrebare. Este adevărat că personajul istoric pe care avem tendința de a-l vedea ca eroină, Theophano - soția Împăratului Nichifor, pe care Îl ajută să asasineze - nu moare, ci ajunge, În ultima pagină a cărții, prizonieră și exilată. E, Într-adevăr, vorba despre o formă a morții sau, cel puțin, a dispariției, iar un cititor care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ale eliminării ei și să-și amintească numai că i s-a Întâmplat o nenorocire, fără să poată fi acuzat că nu a citit cartea. Problema se complică și mai mult dacă observăm că În roman nu e o singură eroină, ci două. Cea de-a doua, prințesa Agata, eroină discretă și pozitivă, se retrage la o mănăstire atunci când află de moartea În luptă a iubitului ei, Basilius Digenes - Însoțitorul Împăratului Nichifor. Fragmentul este cu atât mai reușit cu cât nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
i s-a Întâmplat o nenorocire, fără să poată fi acuzat că nu a citit cartea. Problema se complică și mai mult dacă observăm că În roman nu e o singură eroină, ci două. Cea de-a doua, prințesa Agata, eroină discretă și pozitivă, se retrage la o mănăstire atunci când află de moartea În luptă a iubitului ei, Basilius Digenes - Însoțitorul Împăratului Nichifor. Fragmentul este cu atât mai reușit cu cât nu lasă loc excesului de lirism. E, Într-adevăr, vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
feminin, și să Îți amintești apoi că a murit nu Îți poate folosi drept criteriu pentru a judeca dacă așa-zisul cititor a citit cartea. La un cu totul alt nivel decât acela al Întrebării propriu-zise de a ști dacă eroina moare sau nu În Theophano, estetul e cu siguranță Îndreptățit să laude calitatea acestui pasaj, căci Într-un fel asta există acolo, măcar și cu titlul de virtualitate nerealizată. Puține sunt romanele de aventură din acea vreme care să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
virtualitate nerealizată. Puține sunt romanele de aventură din acea vreme care să nu aibă un personaj feminin și vedem cât de rău umple asta timpul cititorului fără existența unei povești de dragoste. Și cum, de atunci, nu o omori pe eroină fără să povestești ceva care se Încheie cu bine, la ce e literatura, În mod obișnuit, mai bună? E, deci, de două ori, dificil să știm dacă estetul a citit sau nu Theophano. Mai Întâi, nu e chiar inexact să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu bine, la ce e literatura, În mod obișnuit, mai bună? E, deci, de două ori, dificil să știm dacă estetul a citit sau nu Theophano. Mai Întâi, nu e chiar inexact să zici că e vorba despre moartea unei eroine, chiar dacă termenul de dispariție ar fi cel mai potrivit. Pe de altă parte, că s-a Înșelat asupra acestei chestiuni nu demonstrează defel că nu a citit-o, pregnanța acestei fantasme a morții eroinei fiind cea cu care e firesc
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că e vorba despre moartea unei eroine, chiar dacă termenul de dispariție ar fi cel mai potrivit. Pe de altă parte, că s-a Înșelat asupra acestei chestiuni nu demonstrează defel că nu a citit-o, pregnanța acestei fantasme a morții eroinei fiind cea cu care e firesc să o asocieze după lectura sa și să o integreze astfel, dintr-o anumită privință. Astfel, cărțile despre care vorbim nu sunt numai cărți reale pe care o imaginară lectură integrală le-ar reconstitui
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
CR + +. Sunt o pisică, trad. Jean Cholley, Gallimard, 1989, p. 23. CNFrederic Harrison, Theophano, The Crusade of the Tenth Century, New York, Harper and Brothers, 1904. În literatura mondială, cărțile În care unul dintre cele mai frumoase pasaje Îl constituie moartea eroinei sunt fără număr. Cel de-al treilea tip de carte pe care Îl introduc aici, cartea-fantomă este obiectul de necuprins și În mișcare pe care noi Îl creem, oral sau În scris, atunci când vorbim despre o carte. E la punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]