3,349 matches
-
pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de crengile unei răchiți. Am sărit cât mai departe am putut. Știam de la cei care au încercat să evadeze că au fost prinși cu câinii. Greșeala lor a fost că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi și noapte. Aproape continuu... Cu ce vă astâmpărați foamea? - a întrebat Măriuca, cu tristețea întipărită
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
apăr țara! Ai luptat împotriva glorioasei Armate Roșii. Eu am luptat împotriva dușmanului țării... Ai fost luat prizonier? Nu! Am fost dus în captivitate după ce s-o încheiat armistițiul cu rușii. Nu am fost luat de pe câmpul de luptă. Ai evadat din lagăr. Cu cine erai în acel moment? Singur! Poți fi judecat pentru fuga de sub escortă. Nu am fugit de sub escortă. Mă deplasam singur din lagăr la un punct de lucru. Aveam un document care îmi dădea acest drept. Să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fuga de sub escortă. Nu am fugit de sub escortă. Mă deplasam singur din lagăr la un punct de lucru. Aveam un document care îmi dădea acest drept. Să fugi sau să te deplasezi? Să mă deplasez, dar și să încerc să evadez. Aveam acest drept. Singura condiție era să reușesc. Și am reușit. Vom mai vedea!... Remarc totuși că vorbești cu multă siguranță. Câte clase ai? Am patru clase primare și patru de liceu - curs inferior. Mda! De ce ai vrut să-l
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
moale. Ce vreți să spuneți cu asta? Păi, să le numărăm pe degete: Cine a fost primar atâția ani în regimul burghezo moșieresc? Cine a cerut să plece voluntar pe front și a luptat împotriva glorioasei Armate Roșii? Cine a evadat de pe teritoriul marii Uniuni Sovietice? Cine-i chiabur și face parte din tagma exploatatorilor? Cine a vrut să-l sugrume pe tovarășul Daurel Cocioabă - om devotat cauzei noastre? Eu? Sau tu?! Și pe deasupra ai și un fecior care termină liceul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
De ce m-am dat drept sergent când am fost luat prizonier? Nu mai spun ce crimă înseamnă pentru năpârcile comuniste evadarea din lagăr de pe teritoriul marii Uniuni Sovietice... Pentru asta meritam plutonul de execuție! M-au întrebat cu cine am evadat. Le am spus că am evadat singur, deși ei susțineau că știu totul. Și mie mi-au spus același lucru. Asta înseamnă că nu știau nimic, dar voiau să ne forțeze să spunem - a concluzionat Costăchel. La toate astea - și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
când am fost luat prizonier? Nu mai spun ce crimă înseamnă pentru năpârcile comuniste evadarea din lagăr de pe teritoriul marii Uniuni Sovietice... Pentru asta meritam plutonul de execuție! M-au întrebat cu cine am evadat. Le am spus că am evadat singur, deși ei susțineau că știu totul. Și mie mi-au spus același lucru. Asta înseamnă că nu știau nimic, dar voiau să ne forțeze să spunem - a concluzionat Costăchel. La toate astea - și încă multe altele - s-a adăugat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
duplicitar. De data asta, „străinul” era, Însă, un iubit maestru, depărtarea o anulaseră, de mult, cărțile care ne-au unit. Am recitit scrisoarea din Abaddón, urmărit de privirile spectrale ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am trezit dialogând cu personajul-autor și cu persoana lui Ernesto Sábato, el Însuși somat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
precădere autori exilați ei Înșiși: Milosz, Koestler, Kundera, Danilo Ki½, Ionesco. Încercam să mă depărtez, și În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă, din Colonia Rino. Obosise, În cele din urmă, să strige, de unul singur, ghemuit În celula camerei sale și asurzit de tropăitul santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la capăt. Fugise, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mâna comuniștilor, pentru „insulte” aduse Statului și Națiunii. Criticase, Într-adevăr, dezgustat, Armata, Biserica, Justiția, demagogia, imoralitatea, ciocoismul, și din nou și din nou, „figurile Îngerești ale naționalismului român”. Dar și intelectualii „fini”, fascinați de elementaritatea Fiarei. Făcuse totul ca să evadeze din Patria rinocerizată. „Orice s-ar fi putut Întâmpla. Să mor; să fiu condamnat; să devin un câine, și eu; să fiu locuit de diavolul legionarilor. Când am ieșit din țară, am avut impresia că am scăpat de la un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe „planeta Auschwitz” și marcată pe veci de o astrală Înstrăinare, simbolul unei alte vârste În barbaria umană. A râvni acum atributele normalității ar părea un joc copilăresc Într-un film de Disney, În care Peter Pan, băiețelul deprins să evadeze oricând din realitatea imediată, are nevoie ca umbra să fie cusută de el pentru a-l face „real”. Biografia lui B. este, În viziunea Sarei, amanta sa, „simplă ca un basm și imposibilă ca viața noastră”. Timpul și rana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
doliu și temperament, de ambianța socială. Istoria alienării și regenerării lui Pereira pare istoria relației sale cu adevărul. Pereira trăiește În trecutul cu care a stabilit un cod cotidian protector. Ritualurile sale gastronomice intră și ele În subterfugiile de a evada din rigorile prezentului. În pofida sfaturilor cardiologului și a crizelor de oboseală și transpirație, continuă să consume vicioase limonade dulci și ispititoare omlete interzise. Rușinat de fiecare dată, dar gata să-și acorde, apoi, din nou, micul act rebel de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și resurecția trupului letargic, nu doar a minții și sufletului Înfrățite În ceea ce, obișnuit, numim „conștiință”. Reportajul asasinării lui Monteiro Rossi apare ca exemplară Împuternicire a limbii, În Înfruntarea zidurilor tăcerii. Actul Însuși al scrierii confirmă regăsirea vitalității și lucidității. Evadând din coșmarul terorii și al amuțirii, Pereira ia portretul soției cu sine. Talismanul trecutului este invocat, acum, ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
strecura câte un cuvânt românesc, pe care Îl savura cu Încetinită plăcere. Puțină vreme după aceea, În martie, am primit o ilustrată din Antilele franceze din Saint-Barthélemy. „Greetings - Love from Perfect Weather. Cu drag.” („Salutări și Dragoste din Vremea Perfectă.”) Evada În fiecare an În Caraibe, când vremea În New York era neplăcută. Acest ultim mesaj era un semnal de reconciliere, presupun. Avusesem, câteva luni Înainte, o convorbire telefonică cu final incert. Încercam să stabilim o dată să ne vedem doar În doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
escorta ca să mă elibereze. Soldații obișnuiți erau mercenari, nu aveau nici un interes special să mă vadă ucis, și ei consimțiră să-mi dea drumul, însă subofițerul aflat la comandă a refuzat să permită asta. Prin urmare, m-am hotărât să evadez. Nu am avut nici un prilej să o fac, decât atunci când ne-am aflat la vreo două sute de yarzi de sediul miliței. În acel moment, am fugit și am alergat în câmp. Mai târziu, când Doamna Mao devine producătorul executiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
yarzi de sediul miliței. În acel moment, am fugit și am alergat în câmp. Mai târziu, când Doamna Mao devine producătorul executiv al tuturor producțiilor scenice din China, ea comandă un episod închinat scenei pe care o aude azi. Eroul evadează în drum spre locul de execuție. Scapă și aleargă în câmp, se ascunde pe o insuliță din mijlocul unui lac înconjurat de ierburi înalte. Titlul este Heleșteul Familiei Sha. Am ajuns pe un loc înălțat, desupra unui heleșteu unde eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fusese prietenă timp de douăzeci de ani și care o renegase într-o zi, la șase săptămâni după ce se măritase; se pare că de vină fusese ceva ce-i spusese proaspătul ei soț. Ăsta era orașul din care încercase să evadeze de trei ori, fiind rechemată de fiecare dată de câte un îndărătnic dezastru de familie. Kearney îi pregătise deja piatra funerară, iar treaba ei era doar să se plimbe la întâmplare pe aleile astea de cimitir până când dădea peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în creion și cu note de teren mâzgălite, ilizibile. Karin se ducea să observe păsările cu el - o metodă de a rămâne întreagă la cap. În după-amiezile în care Mark tuna și fulgera împotriva ei și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în nord-vest, printre dune, în nord-est, printre rocile loess, în est sau în vest de-a lungul panglicilor șerpuitoare ale râului. Oscila între exaltare și vinovăția că-și abandonase fratele, fie și numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sugerează că toate falsele recunoașteri pot coexista cu un întreg spectru de anomalii familiare împărtășite de conștiința obișnuită, nepatologică... Îi spuse asta lui Daniel, la o cină cu mâncare chinezească. Trăsese de el ca să iasă în oraș, simțind nevoia să evadeze din chilia lui de călugăr și să vorbească într-un loc public. Se îmbrăcase frumos, se dăduse chiar și cu parfum. Dar uitase de problemele logistice, care începură imediat ce Daniel primi meniul. Daniel la cină în oraș: exact ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la mesele alăturate înfulecau mâncarea, plăteau și plecau. Era înnebunită să schimbe subiectul, să pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un loc gol și adevărat. Dar nu exista nici un loc adevărat; doar miraje scurte, urmate de autojustificări lungi, umilitoare. În seara asta se va întoarce cu acest bărbat în chilia lui de călugăr. Era iubitul ei, partenerul ei. Promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tine. Dar știu ce simți pentru băiat. La penultimul semafor de dinainte de Bunul Samaritean, ea își dă seama încotro o silește să meargă. Întinde mâna dreaptă și-l apucă strâns. O ultimă încercare de seducție, pentru orice eventualitate: încă putem evada, doar noi doi. Să dispărem undeva pe râul ăla lung. Se gândește la câte a pierdut ea deja: cariera, comunitatea, prietenii, câți or fi fost, un an din viață și încă atâția alți ani, câți îi va mai cere băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trecere, În prima cameră, vietățile mișcându-și cleștii inofensivi sunt introduse În cratiță (cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă, pe podeaua murdară din lemn, Încercarea de a evada este o chestiune de instinct. Căci ce să caute el În oală? Bâjbâie de-a lungul peretelui, mustățile lui caută o ieșire, desenele tapetului Îl induc În eroare, un pas Înainte, doi pași Înapoi, la pasul Înapoi alunecă În vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gheața”, râde vecina În timp ce scoate din apa clocotită racii Înroșiți cu o furculiță și-i așază Într-o farfurie mare și adâncă. „Auzi, madam Pandea! Cică la Donca Simo o să joace un film foarte frumos, „Un condamnat la moarte a evadat”. Mi-a spus madam Lulu. „Nu-i bai!” răspunde doamnea Pandea, „nu-i bai! Că-l prind ei!” Ei beau secărică. Plutonierul Ilie Îi toarnă În pahar, de, e șef. „Nimeni nu scapă, toa’lent, să trăiți! De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și țigări România, fostele Regale RMS. Mult mai târziu au apărut țigările cu filtru, primele țigări românești cu filtru, Favorit; cică făceai cancer de la ele, așa că succesul lor a fost trecător. La Donca Simo, filmul „Un condamnat la moarte a evadat”. Bucuria lui când personajul trece prin zidurile Închisorii, fugind peste pasarela căii ferate, și se pierde În fumul locomotivei cu abur. Apoi, cuvântul SFÂRȘIT, ENDE, KONEȚ, KRAJ, THE END... de zece ori, de o sută de ori, el, evadatul, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se făcuse ora 4. Eram șocată. — Unde s-a dus ziua? am întrebat eu. Ed era bucuros că vorbeam din nou normal. Asta se întâmplă când călărești. Timpul trece altfel. E singura ocazie în care simt cu adevărat că am evadat din realitate. — Filmele au același efect asupra mea, am fost eu de acord. Ed nu era prea convins. Dar cu siguranță filmele te transportă în realitatea altcuiva. Nu afli nimic despre tine însuți. Poate că nu vreau să aflu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o primește de la mine o caută prin alte surse. Nu sex caută el, facem destul, ci să fie adorat. Ea se ține după el ca un cățeluș. începe să îl enerveze. Dar el știe că atunci când ne ciondănim poate să evadeze din camera noastră și să o aibă pe ea care să îi facă ceai și să se holbeze la el cu privirea aia candidă și să îi spună cât de minunat și profund este. —Claire, pot să iau o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]