3,226 matches
-
lui a predat religia evangelică la Murga, mama lui era Mária Weitzel se trage dintr-o familie de naționalitate germană, între 1893-1897, și-a terminat școala elementară, mai tarziu s-au mutat la Șopron unde a continuat studiile la Liceul evanghelic (1897-1901). Din 1901 a crescut în orașul Pecs, la scoala militară . În 1912 că Locotenent-major a trecut la Viena unde a fost pregătit ca ofițer de stat-major. Spre sfârșitului primului război mondial era deja căpitan. În 1918 s-a dus
Gyula Gömbös () [Corola-website/Science/302934_a_304263]
-
de pretențiile financiare ale papei. În 1536 și 1539 a desființat cele vreo șase sute de mănăstiri, confiscându-le averile. Henric a avut de asemenea inițiativa de primului CPB, care a fost de fapt elaborat de Cranmer. În timpul regelui Eduard VI, evanghelicii de tendință calvină veniră la putere. Cranmer se apropie de reformatorii de pe continent. În 1549 Eduard publică primul CBP, care avea o nuanță foarte catolică, apoi în 1552 a publicat o nouă edițiune revizuită, cu multe formule calvine. Maria Tudor
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
unirea cu Roma. A ars pe rug în jur de trei sute de episcopi și alți capi au reformei, printre care Thomas Cranmer. Elisabeta I, noua regină și verisoara Mariei Stuard, a avut de calmat conflictul între spiritele pro-catolice și cele evanghelice. Elisabeta găsi o cale de mijloc: «să primești rezultatele umaniștilor, să stârpești toate obiceiurile care nu se putuseră dezvolta în urma unui sentimentalism irațional și în urma unei blândețe perverse, să păstrezi tot ceea ce exista în primele veacuri [creștine]». "(Creighton)". Compromisul doctrinal
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
A încercat să se folosească de teritoriile politice elaborate de Marsiglio de Padova și de William Ockam pe plan religios, pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității. A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali, ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice. Dar nouă restaurare imperială, realizată de o largă coaliție antipontificala: Ghibelinii italieni, nobilimea romană, franciscanii și Marsiglio de Padova, nu a durat prea mult timp. Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a Napolelui, actul din 1327 a căzut în
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Cu toate acestea, adventiștii consideră Biblia regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura" Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea corespunde învățăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea și infailibilitatea Scripturii. Învățături distincte sunt despre starea omului în moarte și doctrina judecății de cercetare. Biserica este cunoscută și pentru accentul pus pe dietă și sănătate, înțelegerea holistică a persoanei, promovarea libertății religioase și pentru
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Le Seuil invisible", conținând piesele "La Grâce" și "Le Palais de sable", la Editura Grasset. Între anii 1915 și 1918, predă filosofia la Liceul „Condorcet” din Paris. În 1919 se căsătorește cu Jacqueline Boegner, fiica pastorului Alfred Boegner (directorul Misiunii Evanghelice) și verișoara pastorului Marc Boegner, unul dintre reprezentanții iluștri al Bisericii Reformate. Importanța acestei comunități religioase în Franța secolului XX este considerabilă, întrucât, într-o proporție majoritară, marea burghezie bancară este de obediență reformată. Jacqueline Boegner - deși Marcel se convertește
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Vöcklabruck. Istoria lor începe pe 9 iulie 1734 când, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ținuturile din Austria aflate sub dominația Casei de Habsburg au fost deportați în Transilvania protestanții, foști catolici ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Motivul deportării a fost unul politic, monarhii impunând religia catolică ca religie de stat. Orice schimbare de religie, era văzută ca o amenințarea la adresa stabilității imperiului. A fost inițiată o masivă recatolicizare ("Rekatholizisierung"), au fost interzise slujbele reformate după
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
de populație. Se știe că, după încheierea Păcii Westfalice, din 1648 în Imperiul German s-a instituit o "lege a emigrației libere" ("freies Auswanderungsgesetz") cunoscută sub denumirea latină de "flebile beneficium emigrationis", care regla relațiile între țările catolice și cele evanghelice ale imperiului. Această lege le garanta țăranilor o emigrare demnă, oferindu-le un interval de trei ani în care să să-și lichideze bunurile imobiliare, dreptul de a lua cu ei întreaga avere mobilă și întreaga familie. precum și dreptul de
Landler () [Corola-website/Science/304636_a_305965]
-
Brașov, fiind al treilea fiu al lui Peter Kurmes. Tatăl său a murit pe front, scurt timp înainte de nașterea fiului său. La nașterea lui Georg decedează și mama sa, iar cei trei copii ai familiei Kurmes sunt preluați de orfelinatul evanghelic din Brașov. În 1922 Georg este adoptat de pielarul brașovean Ernst Scherg. a urmat școala primară în perioada 1923-1927, după care a urmat Gimnaziul Honterus între anii 1927 și 1934, unde l-a avut profesor pe scriitorul Adolf Meschendörfer. În
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]
-
Universitatea din Cluj. Tatăl său, Constantin Rusu, a fost preot, iar mama sa, Ema, s-a născut Turi. Primele trei clase primare le-a urmat în localitatea natală, între 1908-1911, iar clasa a IV-a a făcut-o la Liceul Evanghelic German din Bistrița (1911-1912), unde va studia și în ciclul gimnazial și în cel liceal, până în 1920. Și-a continuat studiile la Facultatea de Drept (1920-1921), apoi la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj
Liviu Rusu (literat) () [Corola-website/Science/303629_a_304958]
-
traducere care este în prezent cea mai răspândită traducere în rândul confesiunilor protestante (inclusiv cele neoprotestante). Această traducere nu este însă aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, deoarece Cornilescu a părăsit Biserica Ortodoxă, fiind unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice Române. Notorietatea acestei versiuni, foarte apreciată, se explică prin numărul mare de reeditări (în 1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005). În urma unor puternice divergențe doctrinare cu cercurile
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum” (după o scriere a pastorului elvețian Frank Thomas, 1862-1928), în "Păstorul ortodox", IX (1910), 12. Cornilescu obișnuia să traducă broșuri de teologie evanghelică încă din anii de seminar. Catalogul Bibiliotecii Academiei Române conține circa 40 de broșuri traduse de el în perioada 1922-1925. Imboldul traducerii este sintetizat în întrebarea pe care și-a pus-o: Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
că nici versiunile sinodale rusești ale Bibliei nu folosesc termenul „preoți”, ci tot „prezbiteri”. În urma acestei întrevederi, ordinul a fost revocat. O acuzație care a fost adusă mai recent versiunii Cornilescu privește traducerea versetului din Evrei 7:24. Bogdan Mateciuc, evanghelic convertit la ortodoxie, scrie pe site-ul lui: „La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea ÎPS Bartolomeu Anania) se poate citi: «dar Iisus are o preoție netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac», pe când în traducerea Cornilescu scrie
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
dat, eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck), evanghelici (Caspar Schwenckfeld) și revoluționari (Thomas Münzer, liderul războiului țărănimii din 1524-1525, Andreas Carlstadt). Și între Anabaptiști se disting trei grupări distincte: Evanghelicii (cei mai proeminenți lideri ai lor
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck), evanghelici (Caspar Schwenckfeld) și revoluționari (Thomas Münzer, liderul războiului țărănimii din 1524-1525, Andreas Carlstadt). Și între Anabaptiști se disting trei grupări distincte: Evanghelicii (cei mai proeminenți lideri ai lor au fost Conrad Grebel, Balthasar Hubmaier, Michael Sattler, Menno Simons, Pilgram Marbeck
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck), evanghelici (Caspar Schwenckfeld) și revoluționari (Thomas Münzer, liderul războiului țărănimii din 1524-1525, Andreas Carlstadt). Și între Anabaptiști se disting trei grupări distincte: Evanghelicii (cei mai proeminenți lideri ai lor au fost Conrad Grebel, Balthasar Hubmaier, Michael Sattler, Menno Simons, Pilgram Marbeck), Contemplativii (Hans Denck, Ludwig Hatzer, Adam Pastor) și Revoluționarii, faimoși pentru regatul apocaliptic de la Münster (liderii lor erau Melchior Hofmann, Jan de
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
fost Conrad Grebel, Balthasar Hubmaier, Michael Sattler, Menno Simons, Pilgram Marbeck), Contemplativii (Hans Denck, Ludwig Hatzer, Adam Pastor) și Revoluționarii, faimoși pentru regatul apocaliptic de la Münster (liderii lor erau Melchior Hofmann, Jan de Mathijs și Jan Bockhold de Leyden). Raționaliștii evanghelici erau numiți și unitarieni, fiindcă respingeau doctrina Trinității. După mijlocul secolului XVI mulți unitarieni au adoptat teologia sociniană. Cei mai cunoscuți lideri ai lor erau Laelius și Faustus Socinus și Michael Servetus. Două mari puncte comune îi apropiau pe radicali
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
început Reformatorii au înclinat spre adoptarea poziției Anabaptiste cu privire la botez și suficiența Scripturilor, dar și-au schimbat poziția din teama de a nu pierde sprijinul populației și al autorităților seculare, fiind acuzați de aceștia de oprire la jumătatea drumului. Raționaliștii evanghelici respingeau doctrina Trinității și sacramentele. Erau umaniști creștini și tindeau să respingă orice ținea de credință și nu putea fi confirmat de rațiune. Promovau libertatea religioasă, și acolo unde au putut exercita influență asupra autorităților, au făcut-o, obținând libertate
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
ea și în alte daruri, până la sfârșit. Cei care cad de la credință de la început nu au avut o credință adevărată, altfel s-ar întoarce la ea. Această doctrină diferă de opinia "o dată mântuit, mântuit pentru totdeauna" prevalentă în unele biserici evanghelice contemporane: în acea opinie, în ciuda aparentei apostazii, persoana este realmente salvată; în învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc și că niciodată nu au fost. În concepția populară, calvinismul e redus și mai departe la unul sau
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
unul din cei mai buni poeți în latină ai vremii sale. Dar în curând a căzut bolnav, ceea ce l-a îndemnat să se convertească. Atunci a hotărât să rupă relațiile vremii și a mers la Geneva, orașul de refugiu pentru evanghelicii francezi, unde a sosit împreună cu Claudine pe 23 octombrie 1548. A fost primit călduros de Ioan Calvin, care îl întâlnise deja în casa lui Wolmar, și s-a căsătorit în mod solemn și public în biserică. Beza nu avea deocamdată
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
clar poziția. Această declarație a fost bine primită de teologii luterani, însă puternic dezaprobată în Berna și Zürich. În toamna anului 1557, Beza a întreprins o a doua călătorie cu Farel la Worms, via Strasbourg, pentru a mijloci la prinții evanghelici ai Imperiului în favoarea fraților persecutați la Paris. Cu Melanchthon și alți teologi adunați la Colocviul de la Worms, Beza a discutat unirea tuturor creștinilor protestanți, dar această propunere a fost respinsă hotărât de Zürich și Berna. Știri mincinoase ajungând la urechile
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Hamburg. Mai importantă decât această activitate polemică a fost propria confesiune de credință a lui Beza. A fost la origine pregătită pentru tatăl său ca justificare a acțiunilor sale și a fost publicată în formă revizuită pentru a promova cunoștințele evanghelice în rândul compatrioților lui Beza. A fost tipărită în latină în 1560 cu o dedicație pentru Wolmar. În acest răstimp, lucrurile luaseră o asemenea întorsătură în Franța că protestantismului îi părea hotărât cel mai fericit viitor. Regele Anton al Navarrei
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
A fost tipărită în latină în 1560 cu o dedicație pentru Wolmar. În acest răstimp, lucrurile luaseră o asemenea întorsătură în Franța că protestantismului îi părea hotărât cel mai fericit viitor. Regele Anton al Navarrei, cedând cererile urgente ale nobililor evanghelici, își declarase disponibilitatea de a asculta un învățător proeminent al Bisericii. Beza, nobil francez și conducător al academiei din metropola protestantismului francez, a fost invitat la Castelul Nerac, însă nu a putut planta sămânța credinței evanghelice în inima regelui. În
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
cererile urgente ale nobililor evanghelici, își declarase disponibilitatea de a asculta un învățător proeminent al Bisericii. Beza, nobil francez și conducător al academiei din metropola protestantismului francez, a fost invitat la Castelul Nerac, însă nu a putut planta sămânța credinței evanghelice în inima regelui. În anul următor (1561), Beza i-a reprezentat pe evanghelici la Colocviul de la Poissy și a apărat principiile credinței evanghelice într-o manieră elocventă. Colocviul nu a avut nici un rezultat, dar Beza, cap și avocat al tuturor
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
proeminent al Bisericii. Beza, nobil francez și conducător al academiei din metropola protestantismului francez, a fost invitat la Castelul Nerac, însă nu a putut planta sămânța credinței evanghelice în inima regelui. În anul următor (1561), Beza i-a reprezentat pe evanghelici la Colocviul de la Poissy și a apărat principiile credinței evanghelice într-o manieră elocventă. Colocviul nu a avut nici un rezultat, dar Beza, cap și avocat al tuturor congregațiilor reformate din Franța, și-a câștigat în același timp respect și ură
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]