4,341 matches
-
care avea în ea scaunele alea baroce oribile, tapiseriile antice și de demult și tablourile alea. Sau cum s-o simți soția prințului nu-știu-care, gras, chel, cu dinți falși și de cel puțin douăsprezece ori mai bătrân decât fosta „dansatoare exotică“ cu care s-a însurat. Și care îi ajunge femeii numai până la brâu. După ce stăteam întinsă o vreme, îmi venea să mă duc la baie. Îmi lua cam o jumătate de oră ca să-mi adun energia să mă urnesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zăcusem în stare de prostrație fie din cauza durerii, fie din cauza alcoolului. Dar venise vremea să fiu responsabilă. Să fiu eu cea care să aibă grijă de Kate de acum înainte. Am aruncat în cărucior tot felul de mâncăruri frivole și exotice. Pepeni Galia? Da, iau doi. O cutie de bomboane de ciocolată cu frișcă făcute manual? De ce nu. O pungă de lăptuci superbe, la un preț umflat cu pompa? Sigur. Mă distram de minune. Nu mă preocupau cheltuielile. Aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
voi executa, fără plasă de siguranță, datul pe răzătoare al parmezanului. Am scos bucata de cașcaval din frigider, unde teroriza toate celelalte produse. Pachetele cu brânză feliată se lipiseră de peretele din fund al frigiderului, speriate peste măsură de acest exotic nou-venit. Dar datul pe răzătoare al parmezanului era o chestie simplă în teorie, dar dificilă în practică. Am căutat peste tot, dar mi-a fost imposibil să găsesc o răzătoare. Într-un târziu, am reușit să depistez un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cam așa ceva, nu? Tata a mâncat puțin, după care a declarat că, fără putință de tăgadă, era o mâncare excelentă, numai că gusturile lui erau mult mai umile și că-i era imposibil să aprecieze ceva atât de sofisticat și exotic. După cum a zis el: — Eu sunt un om simplu. Până la treizeci și cinci de ani nu am mâncat nici măcar bezele. Mama a mâncat și ea nițel, dar cu un aer de martiră întipărit pe chip. Mesajul pe care îl transmitea foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în vacanță, atunci problema nu se mai punea în felul ăsta. Probabil că n-are absolut nici o grijă, m-am gândit în timp ce imaginația începuse să mi-o ia razna. Probabil c-a plecat cu femeia lui simandicoasă într-o stațiune exotică. Bea Pina Colada din pantoful lui Denise. Viața îi vibrează pe ritmul sticlelor de șampanie pocnindu-și dopurile, pe ritmul artificiilor care explodează. E înconjurat de muzică și oameni veseli. Poartă tichii de petrecere, e împodobit cu macaroane din alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ce mai faci, Adam? A, salut, Adam, unde-ai fost aseară? Trei tinere frumoase, evident colege de-ale lui Adam, au venit la masă și ne-au împresurat. Așa cum procedau femeile, de obicei, în jurul lui Adam. Erau ca niște păsări exotice superbe. Foarte colorate și foarte zgomotoase. Au scos tot felul de sunete stridente la vederea lui Kate, după care, atunci când au descoperit că nu era copilul lui Adam, și-au pierdut complet interesul pentru ea. De ce-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
totală. Nu-mi venea să cred câți oameni erau. Parcă era un tablou renascentist cu Ziua Judecății de Apoi care prinsese viață. Sau semăna cu ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Oameni de toate naționalitățile, îmbrăcați în tot felul de haine exotice, treceau grăbiți pe lângă mine, discutând în toate limbile pământului. De ce se grăbea toată lumea într-un asemenea hal? Iar zgomotul era asurzitor. Prin megafoane se auzeau tot felul de anunțuri. Băieței pierduți. Bărbați pierduți. Bagaje scumpe pierdute. Răbdare pierdută. Oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
banzai, cascadorii, viraje, karate, spade sclipitoare Împlîntate-n inimi, și sînge, peste așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie mama soacră, cu un cazier de-un secol de mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din carton, pietre uriașe din plastic verde, ce se prăvălesc pe neașteptate peste eroi și animale, monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți de furie mînuind fără prea multă abilitate arcuri medievale dar cu săgeți laser. Tradiționale povești japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe-un pisc al plictisului german, nu-și mișcă aparatul de filmat mai mult decît spectatorul român ochiul. Povestea se petrece la Hong Kong. O tînără sfioasă cu sînii roz proaspăt ieșiți din mînăstire Vanessa poposește cu avionul drept În tufele exotice ale locului, cu scopul de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu o salvează de nimic, pentru că dacă tot ținea morțiș să aducă fericire, putea alege altă formă de filantropie, nu o carte (a scris 723). A trăit 98 de ani. Cu frecvența de un cotor pe săptămînă. Cadrul celor 723: exotic, istoric, frisonant. Eroinele: fecioare blînde. De origine umilă dar mîndre, ele se Îndrăgostesc În șir indian de bărbați palizi. În ultimul capitol izbucnește nunta. (Căci mireasa e aproape virgină.) Cititorii se bucură și deschid televizorul: „Filmul este o invenție mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dezvăluit nimic din activitatea de opozant”. Modestă, bună, frumoasă, cărînd o sacoșă după ea. C. Mihail ne mai face o mărturisire Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a mai fost tratat cu atîta sălbăticie. Care era totuși binevenită, pentru că se trece-n revistă „talentul organizatoric de excepție al tinerei femei”, asupra căreia deodată „s-au intensificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui țigară În noua atitudine, și ea o arunca furioasă, s-a Îmbolnăvit de un sindrom alergic extrem de rar, Stevens Johnson, nimeni de la Victor Babeș nu știa ce-i ăsta, nu văzuseră așa ceva, și veneau cu tot felul de diagnostice exotice, leishmanioză, de pildă, o boală tropicală, și Între timp ei Îi era tot mai rău, slăbea Întruna, 6 kilograme Într-o săptămînă, saliva continuu, tușea continuu, avea febră continuu, nu putea dormi, scuipa și făcea pipi cu sînge, sîngera pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am smuls instrumentul dintre mînuțe și m-am lansat Într-o improvizație impetuoasă, ca să nu rămînă copiii belgieni cu impresia că noi nu știm muzică iar ei se pot desfăta nestingheriți În imaginația lor bolnavă cu o ființă atît de exotică precum o româncă pe jumătate rusoaică care mai și vorbește, spre deosebire de antecesorii ei, care doar boceau cum li se punea În farfurie un rac fiert. În sfîrșit, ca să mă reîntorc la micul ecran, țin minte că lung metrajul ce-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu America. Iar cortina, În loc să cadă peste autoare, cade pe noi. Bănuiesc că Amanda a adunat cîteva informații despre Kabul (senzația este că n-a pășit vreodată pe-acolo, iar dacă da, atunci e amblioapă) pentru că-i trebuia un fundal exotic, așa cum se fac la Hollywood filmele despre Africa, cu lei și Redford, a așezat În prim-plan doi evrei suspecți de homosexualitate (dac-ar fi fost și handicapați negri, s-ar fi tradus deja În 12 limbi și-un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eu sînt Răzvan! Iar eu nu ling drăgăstos. Folosesc sexul În scopuri educative, am principii, cînt. Însă fata povestește-n continuare despre sexul lui de proporții gigantice. (Așadar, despre mine e vorba.) În jurnal este multă ejaculare. SÎnt descrise mîncăruri exotice, haine, interioare vilă, secreții. Ca să adoarmă, fata nu numără oi, ci amanți. Și adoarme spre dimineață. Vine Moș Crăciun. Scriitoarea visează că face sex În grup cu reni excitați. Îl sodomizează cu un dildo În formă de con de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la cinematograf“. Cel mai apropiat și mai mare era Odeon, unde rula filmul Tăișul gol cu Gary Cooper și Deborah Kerr. Părinții mei au aruncat o privire titlului și au plecat mai departe, deși eu zăboveam acolo atras de parfumul exotic al plăcerilor interzise sugerate de titlu și intrigat de un anunț pe care directorul sălii îl plasase într-un loc vizibil sub afișul filmului: NIMENI, ABSOLUT NUMENI NU ARE ACCES ÎN SALĂ ÎN ULTIMELE TREISPREZECE MINUTE ALE ACESTUI FILM. VEȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a întâlnit într-adevăr cu dumneavoastră acolo, dar ați fost întrerupți de Mortimer, care a crezut că ea bolborosea de una singură în desiș. — Exact. Din fericire, n-a remarcat prezența mea, deși dâra acestui parfum ieftin, dar destul de exotic pentru care am avut întotdeauna o pasiune deosebită - exagerată, s-a spus - nu se putea să nu-i ajungă la nări. În orice caz, n-a avut nici o importanță, pentru că Tabitha și cu mine terminasem discuția - fără nici un succes, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Se părea că eu urma să fiu oaspetele unui fel de unități familiale - și, mai rău de-atât, se discutase mult înainte despre vizita mea. Aveam senzația că Joan îmi făcuse o publicitate uriașă și, ridicând în slăvi acel mesager exotic al Londrei literare, încercase să le stârnească studenților un entuziasm pe care ei nu păreau, în mod ciudat, să-l împărtășească. Lucrurile astea au început să devină clare când toți patru ne-am așezat să cinăm împreună în acea primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în Birmingham în 1952 și a primit recent cronici extrem de elogioase pentru romanele lui Se mai întâmplă accidente și Tandrețe. Michael avea doar opt ani când a creat primul lui personaj de roman, un detectiv din epoca victoriană cunoscut sub exoticul nume de Jason Rudd. El a fost eroul multor aventuri, cea mai lungă și mai palpitantă fiind Castelul misterelor, din care vă prezentăm primele pagini. Din păcate nu este prima din serie - un caz anterior în care era implicat personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
patru miare - un nou record personal. Poate o să moară Înainte de mă Întoarce la birou, am gândit eu, socotind că e momentul cel mai potrivit să fiu optimistă. Poate, cine știe, poate chiar o să se prăbușească din cauza vreunui aliment rar și exotic pe care l-a Îngurgitat și o să fim cu toții salvați de valul de nefericire pe care Îl emană persoana ei. Am tras adânc un ultim fum Înainte de a stinge țigara și m-am Îndemnat să gândesc rațional. Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ne grăbeam Însă deloc să ne Întoarcem acasă, parcă simțeam că asta avea să fie ultima perioadă de calm dinaintea nebuniei, așa că ne-am prelungit prostește vizele la Delhi, să ne mai bucurăm de câteva săptămâni de hălăduială prin peisajul exotic al Indiei. Ei bine, nimic nu retează mai drastic ideile romantice decât dizenteria amibică. Am rezistat timp de o săptămână Într-un motel indian soios, dar l-am implorat pe Alex să nu mă lase nici moartă În infernul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din companie primeau bonusuri mai mari decât ea pentru rezultate mai puțin bune. Titlul este: „Fecioara de Gheață se răcește față de bărbați“. Din punctul de vedere al mass-mediei, femeile care lucrează În centru sunt fie gen Elisabeta I, fie dansatoare exotice pensionate. Iar toată chestia asta cu fata bătrână sau târfa e neapărat Împachetată În ziarul Wall Street Journal. Personal, am visat dintotdeauna să fiu o Fecioară de Gheață - aș putea cumpăra de undeva costumul? Tivit cu blană albă, tocuri tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
frigider, a deschis ușa la perete și stă acolo, desfăcând o sticlă mare de Toothkind Ribena deasupra uneia dintre perechile mele de pantofi. O hemoragie de sirop de coacăze negre generalizată. Mă arunc În acțiune Încercând să stopez scurgerea, precum exotica și totuși autoritara asistentă Hathaway. Cer mai multe șervețele de bucătărie. Nu mai sunt șervețele, iar Ben stă acum În mijlocul unei băltoace de glucoză de culoare violet. Chirăie când Îl iau de gulerul pijamalei și-l bag sub robinet. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mortală de vizavi. Bună, eu sunt Adriana A. Supermodelul? Am apărut în noua reclamă Luca Luca? Nu cred că am fost prezentați până acum. Bună! Ești Zach Nicholson, fotograful, nu-i așa? El încuviință din cap. Adriana era o frumusețe exotică, cu osatura unei pisici siameze. Adoptase privirea aceea încețoșată pe care o iau supermodelele când sunt fotografiate. Mi-am propus în sinea mea să-i imit machiajul, dar nu și personalitatea. —Mă-ntreb, cum e să călătorești cu metroul? continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]