3,283 matches
-
contemplare seacă a frumuseților naturale și antropice ale patriei noastre nu este de ajuns, ci se impune o explicare și o înțelegere adâncă a conținutului, ca în fața unui tablou celebru pe care îl admiri, dar apoi cauți să-i vezi expresivitatea, semnificația, concepția artistică a acestuia. Frumosul în natură îți dă mari satisfacții, îți umple sufletul de bucurie, creează emoții, însă trebuie să ținem seama că nu este “un joc simplu de elemente formale, ci manifestarea legilor tainice ale naturii, care
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
depășesc capacitatea de înțelegere a elevilor. Precizia presupune selecționarea cuvintelor, a expresiilor care să contribuie la îmbogățirea vocabularului elevilor. Fiecare cuvânt nou trebuie notat în dicționarul geografic al elevilor. Exemplu: baraj, hidrocentrală, pisc, stâncă, industrie, agricultură, căi de comunicație, etc. Expresivitatea privește intonația și pronunțarea expunerii de către învățător. Tactul pedagogic al fiecărui învățător poate fi pus acum în evidență prin tonul cu care prezintă expunerea. Aceasta presupune o accentuare logică, pauze psihologice în vorbire, o anumită intonație și un ritm adecvat
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
care liniștește, îndeobște, copiii. Iată, un copil, o tânără minunată care ne învață, de dincolo de mormântul în care a ajuns prea de timpuriu, "câte ceva despre comunicare" (cum se exprimase Al González în Introducere) cu propria sa viață, cu propria sa expresivitate inovatoare. Pornind de la premisa lui Jose E. Limon, potrivit căreia "în timp ce (tineretul tejano - adăugirea mea) are o idee fragilă, simplă, în privința a orice poate fi numit mexican, ei nu se consideră nici americani, în nici un sens ideologic al cuvântului"45
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
acest aspect. În același timp, media anglofonă o numește pe Selena pronunțându-i numele într-o altă, a treia, modalitate, dovedind, astfel, "propria nefamiliaritate cu muzica, limba și cultura tejano"49. Dacă, atâta timp cât era în viață, comunitatea culturală familiarizată cu expresivitatea Selenei se limita la grupurile mexican-americane din sudul statului Texas, purtători ai culturii tejano, "senzaționalismul"50 morții artistei schimbă radical lucrurile, astfel că Selena dobândește, după moarte, acces la un public inedit. În fața tragicului eveniment, media anglofonă se confruntă cu
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
noua identitate a domeniului Științelor comunicării: acel "praxis relațional", de care îmi vorbea Al González, la sfârșitul anului trecut, nu se poate concepe fără materializarea sa în scriitura academică. Dacă Selena reușește medierea și inovarea la nivelul propriilor forme de expresivitate (artistică), îmbogățind pop cultura americană prin efortul său de articulare a unei voci diferite în spațiul discursiv, același lucru este adevărat în ce îi privește pe cei doi critici, a căror piesă tocmai am parcurs-o. Efortul de articulare a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
secvențe depreciative: "bor-" și "-nich-"). Numele proprii alese inițial de către scriitor pot fi modificate sau abandonate în cursul redactării, datorită multiplelor seme neprevăzute. Scriitura înzestrează numele propriu cu semnificați suplimentari care vin să se suprapună motivării principale. Această întărire a expresivității onomastice este explicată ca o trecere de la univocitate la plurivocitate, de la sărăcie la bogăție, de la o anumită restrângere inițială la o expansiune nouă. Pentru exemplificarea dinamicii sensului este ales numele Guermantes - cu fiecare pagină din roman i se adaugă alți
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică pornește de la următoarele premise și are în vedere analizele făcute romanelor românești: rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem onomastic al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au conștiința rolului jucat de onomastică și îi acordă o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
una reprezintă intenționalitatea auctorială, cealaltă, intenționalitatea operei 184. Poetica onomasticii presupune trăsături ca unicitatea (absolută sau contextuală), adecvarea (numele adecvat personajului și contextului onomastic sau al operei), frecvența (ocurența unității sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea acustică a numelui; "inexpresivitatea" sonoră). Cea de a cincea trăsătură, semnificația, rămâne sub semnul întrebării, deoarece este mai greu perceptibilă decât expresivitatea sonoră. Capitolul 3 Atracția coincidenței contrariilor "[...] problema coincidentia oppositorum mă va fascina până la sfârșitul vieții". (Mircea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau al operei), frecvența (ocurența unității sau numărul de unități designatoare în text; absența nominală) și expresivitatea sonoră (valoarea acustică a numelui; "inexpresivitatea" sonoră). Cea de a cincea trăsătură, semnificația, rămâne sub semnul întrebării, deoarece este mai greu perceptibilă decât expresivitatea sonoră. Capitolul 3 Atracția coincidenței contrariilor "[...] problema coincidentia oppositorum mă va fascina până la sfârșitul vieții". (Mircea Eliade, Jurnal) Mulți cred că imaginația poetică, creativitatea literară nu se împacă cu cercetările științifice "obiective". (Clișeul este moștenit din epoca pozitivistă, dar încă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în esența sa"3. Fiecare element al acestei antinomii face imagine prin sine însuși, dar imaginea adâncă e dată abia de semnificabilul inaparent, întrevăzut în înțelegerea intuitivă a luminii străbătătoare care, legând vizibilul de invizibil, luminează cuvântul însuși, potențându-i expresivitatea 4. Astfel încât "fiecare cuvânt are dublul său de imagine ca un dublu de lumină", cuvânt-imagine care "vede el însuși și face să se vadă prin el"5, se dă în cuprinsul poemului și dă de văzut, lăsându-se inundat de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
amurg/ Și undele acestea cu văluri ușoare să-nsemne ora/ Dintre seară și zi". Imaginea se profilează cu greu, nu pentru că nu ar fi concretă, aplicată pe sensibilul real pe care îl exprimă; nu, prin urmare, deoarece i-ar lipsi expresivitatea, plasticitatea. Conturul ei nu poate lua decât forma incertă a fulguranței, fragilitatea evanescenței, într-o lume intermediară - a lui nici...nici - în care spațiul și timpul sunt încremenite 4, totuși poate o lume a veșnicei culmi ("Poate e un etern
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâne invizibilă, ba chiar, ca să zicem așa, trebuie să devină invizibilă, pentru ca în ea să apară chipul formei" (op. cit., p. 213). 85 "În icoană, esteticul încetează de a fi locomotiva expresiei: este detronat din funcția de dispecer al frumuseții și expresivității și este înlocuit cu simțirea înțelegătoare produsă de emotivitatea de factură teologică" (Sorin Dumitrescu, Noi și icoana, Fundația Anastasia, București, 2010, p. 449). 86 Nikolai M. Tarabukin, op. cit., p. 41. 87 "În aceste imagini-icoane, vizibilul pare a celebra pentru privire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
evoluția ireversibilă spre IRC. Am lăsat la sfârșit caracterul de boală ereditară cu transmisie autosomal dominantă, definit în special prin faptul că bolnavii au de obicei unul din părinți afectat. ADPKD se mai caracterizează prin: penetranță completă dependentă de vârstă, expresivitate variabilă, heterogenitate genetică, anticipație (8, 11); pentru unii nefrologi semnificația termenilor este fie neclară, fie o enigmă. Va trebui însă să înțelegem sensul lor, pentru că reprezintă caracterul esențial al bolii și, mai ales, pentru că riscul de recurență al ADPKD la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
De asemenea, se vor avea în atenție familiile în care manifestările renale sunt precoce sau există o fibroză hepatică congenitală. în aceste familii, riscul de recurență în fratrie a celor două fenomene este probabil ridicat (Zerres et al., 1994). 2. Expresivitatea variabilă O problemă majoră cu care practicianul se confruntă în diagnosticul ADPKD este expresivitatea variabilă sau, altfel spus, variabilitatea clinică de manifestare a bolii (variație fenotipică, în termeni genetici) la diferite persoane afectate. în genetică, expresivitatea este un caracter cantitativ
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sau există o fibroză hepatică congenitală. în aceste familii, riscul de recurență în fratrie a celor două fenomene este probabil ridicat (Zerres et al., 1994). 2. Expresivitatea variabilă O problemă majoră cu care practicianul se confruntă în diagnosticul ADPKD este expresivitatea variabilă sau, altfel spus, variabilitatea clinică de manifestare a bolii (variație fenotipică, în termeni genetici) la diferite persoane afectate. în genetică, expresivitatea este un caracter cantitativ ce exprimă gradul de severitate al bolii, manifestarea sa mai mult sau mai puțin
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
et al., 1994). 2. Expresivitatea variabilă O problemă majoră cu care practicianul se confruntă în diagnosticul ADPKD este expresivitatea variabilă sau, altfel spus, variabilitatea clinică de manifestare a bolii (variație fenotipică, în termeni genetici) la diferite persoane afectate. în genetică, expresivitatea este un caracter cantitativ ce exprimă gradul de severitate al bolii, manifestarea sa mai mult sau mai puțin completă (expresivitatea zero este egală cu nonpenetranța, nemanifestarea genei). Fenomenul de expresivitate variabilă este caracteristic genelor dominante cu manifestări multiple (pleiotropie), deci
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sau, altfel spus, variabilitatea clinică de manifestare a bolii (variație fenotipică, în termeni genetici) la diferite persoane afectate. în genetică, expresivitatea este un caracter cantitativ ce exprimă gradul de severitate al bolii, manifestarea sa mai mult sau mai puțin completă (expresivitatea zero este egală cu nonpenetranța, nemanifestarea genei). Fenomenul de expresivitate variabilă este caracteristic genelor dominante cu manifestări multiple (pleiotropie), deci și genelor PKD care se exprimă prin anomalii renale și extrarenale variate. Înainte de a încerca explicarea fenomenului de expresivitate variabilă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fenotipică, în termeni genetici) la diferite persoane afectate. în genetică, expresivitatea este un caracter cantitativ ce exprimă gradul de severitate al bolii, manifestarea sa mai mult sau mai puțin completă (expresivitatea zero este egală cu nonpenetranța, nemanifestarea genei). Fenomenul de expresivitate variabilă este caracteristic genelor dominante cu manifestări multiple (pleiotropie), deci și genelor PKD care se exprimă prin anomalii renale și extrarenale variate. Înainte de a încerca explicarea fenomenului de expresivitate variabilă, este util să precizăm trei aspecte: expresivitatea în ADPKD (ca
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
completă (expresivitatea zero este egală cu nonpenetranța, nemanifestarea genei). Fenomenul de expresivitate variabilă este caracteristic genelor dominante cu manifestări multiple (pleiotropie), deci și genelor PKD care se exprimă prin anomalii renale și extrarenale variate. Înainte de a încerca explicarea fenomenului de expresivitate variabilă, este util să precizăm trei aspecte: expresivitatea în ADPKD (ca și penetranța) este dependentă de vârsta pacientului; de ex., chiștii hepatici se dezvoltă mai târziu decât chiștii renali; inițial, se credea că manifestarea bolii, ca secvență și cronologie de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
genei). Fenomenul de expresivitate variabilă este caracteristic genelor dominante cu manifestări multiple (pleiotropie), deci și genelor PKD care se exprimă prin anomalii renale și extrarenale variate. Înainte de a încerca explicarea fenomenului de expresivitate variabilă, este util să precizăm trei aspecte: expresivitatea în ADPKD (ca și penetranța) este dependentă de vârsta pacientului; de ex., chiștii hepatici se dezvoltă mai târziu decât chiștii renali; inițial, se credea că manifestarea bolii, ca secvență și cronologie de apariție a simptomelor în aceeași familie, este identică
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
încă polichistoză (dar care probabil moștenesc gena). Aceasta aduce în discuție, categoric, și alte mecanisme de inițiere a HTA în ADPKD în afara ischemiei prin chiști: poate secreția aberantă de renină care se manifestă numai la unii indivizi (în contextul de expresivitate variabilă a bolii), poate alte mecanisme. Aceste mecanisme ar trebui luate în discuție în mod special pentru hipertensivii ADPKD cu rinichi paucichistici. Dat fiind însă faptul că cel mai frecvent HTA survine la cei cu mase renale mari, se poate
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
excepții care trebuie luate în considerație, datorită iatrogeniei posibile. Există numeroși autori care, lucrând cu loturi mari de pacienți cu ADPKD și HTA, nu au decelat cazuri de sensibilitate la sodiu (9, 12, 13). Această discrepanță de opinii se datorează expresivității fenotipice variabile a ADPKD, care se manifestă și în ceea ce privește caracteristicile HTA secundare. Probabil că autorii care au descris HTA de tip nonmodulatoare și-au desfășurat studiile pe pacienți selectați după criterii care au coincis și cu caracteristica menționată, de nonmodulatori
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unui diagnostic pozitiv la o persoană tânără, aparent sănătoasă. A) SFATUL GENETIC în principiu, sfatul genetic poate fi realizat de către un medic nefrolog, cu condiția să fie nu numai bine informat, ci și antrenat asupra: problemelor complexe ale eredității ADPKD (expresivitate variabilă, penetranță, heterogenitate genetică, anticipație, imprinting) metodelor de diagnostic clinic, imagistic și genotipic condițiilor și modalităților de realizare a screeningului familial și diagnosticului presimptomatic problemelor etice pe care le ridică sfatul genetic (respectarea confidențialității, consimțământul informat, caracterul non-direcțional etc.). Dificultățile
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mimică, gestică. * Sub aspectul exprimării: adecvare a limbajului și stilului la nivelul auditoriului ; claritate logică și corectitudine gramaticală. Expunerea cu adevărat profitabilă este cea care se prezintă în haina cea mai simplă. * Echilibru între cantitatea de cuvinte și conținutul exprimat; expresivitatea; un ritm optim, de aproximativ 60-70 cuvinte pe minut. Conversația este metoda care vehiculează cunoștințele prin intermediul dialogului didactic desfășurat între profesor și elevi. Se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări și răspunsuri, la finele cărora să rezulte, ca
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
vorbitorului la enunț: persoana I a pronumelui personal și/ sau a verbului, intonația interogativă/exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]