3,552 matches
-
empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță, și orice ezitare a femeii devine indicele unui dezastru. Femeia cultivă un mister periculos ce amplifică incertitudini maladive, fără a avea măsura gravă a consecințelor. Epuizat de gelozii și bănuieli, pictorul o urmărește maniacal pe cea despre care credea că e singura ființă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
posibilele explicații ale morții sale, și crima comandată. Accidentul pare a fi fost declanșat de neatenția de-o clipă a șoferului, care se pare că a văzut ceva straniu întâmplându-se pe bancheta din spate. După spusele lui, marcate de ezitări și confuzii, cei doi s-au apropiat unul de celălalt pentru a se săruta, iar scena, vazută în oglinda retrovizoare, l-a tulburat într-atât de mult, încât a pierdut direcția și a plonjat într-o prăpastie, la kilometrul 17
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
empatiei prin care eroul se păstrează viu și credibil. Pe alocuri solidar cu mania eroului, cititorul are experiența pătrunderii treptate pe teritoriul sigur al pierzaniei. Iubirea lui pentru María crește într-o matrice o excesului dublat de nesiguranță, și orice ezitare a femeii devine indicele unui dezastru. Femeia cultivă un mister periculos ce amplifică incertitudini maladive, fără a avea măsura gravă a consecințelor. Epuizat de gelozii și bănuieli, pictorul o urmărește maniacal pe cea despre care credea că e singura ființă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
direcția. Daniel Cristea- Enache se dovedește, încă odată, un bun partener în această insolită combinație: are suficient umor încât să-și lase "oponentul" să se desfășoare, nu ocolește punctele potențial nevralgice, din contră, le atacă frontal, prevenind viitoare anchilozări în ezitări politicoase, nu își uită rolul, dar nu rămâne monosilabic în fața răspunsurilor-fluviu ale neobositului Dan C. Mihăilescu, lansând întrebări ample, nuanțate. Cei doi își asumă rolurile onest, ca-ntr-un duel onorabil al opțiunilor și-al ideilor, aducând totodată cu sine
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din perspectiva acordului, am reluat o veche temă de discuție din lingvistica românească: problema existenței genului neutru, în legătură cu care am prezentat argumente oferite de acord. Este vorba de acordul sintagmelor coordonate, care favorizează ipoteza neutrului ca gen nespecificat. Date fiind ezitările vorbitorilor privind acordul în gen al sintagmelor coordonate, am realizat o serie de chestionare printre vorbitori, rezultatele acestora fiind prezentate și explicate în capitol. În al optulea capitol, Este dublarea clitică un tip de acord?, sunt prezentate câteva argumente și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se calculează trăsăturile phi ale sintagmei. Anexă Date statistice privind acordul unor sintagme cantitative binominale 78 Și în limba vorbită, și în cea scrisă se întâlnesc destul de multe oscilații în privința acordului verbului-predicat cu sintagmele cantitative, determinate de hipercorectitudine sau de ezitări de interpretare ale vorbitorilor. Am efectuat o mică statistică, cu scopul de a vedea în ce măsură se realizează fiecare dintre cele două tipuri de acord, cu N1 sau cu N2. Am avut în vedere mai multe nominale cuantificatoare, deoarece am considerat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
f.sg. [+Animat] + m.sg. [-Animat] → f. 9; m. = 11122. Aceste răspunsuri arată că nu întotdeauna genul substantivului [+Animat] se impune. La ultimele două exemple, răspunsurile au fost foarte echilibrate. În exemplul (89c), substantivul [+Animat] este de genul neutru, ceea ce constituie sursa ezitărilor vorbitorilor (la inanimate, în situația coordonării unui neutru singular cu un feminin singular, acordul s-ar face la feminin). La (89d), substantivul [+Animat] este de genul feminin. Sursa ezitărilor o constituie aici faptul că dacă ambele substantive ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
exemplul (89c), substantivul [+Animat] este de genul neutru, ceea ce constituie sursa ezitărilor vorbitorilor (la inanimate, în situația coordonării unui neutru singular cu un feminin singular, acordul s-ar face la feminin). La (89d), substantivul [+Animat] este de genul feminin. Sursa ezitărilor o constituie aici faptul că dacă ambele substantive ar fi fost [+Animat], acordul s-ar fi făcut la masculin. Prin urmare, vorbitorii "neglijează" faptul că substantivul masculin din (89d) este inanimat și preferă masculinul și când este implicat un substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantiv feminin [+Animat]. 2.1.3.3. Termenii coordonați au trăsătura semantică [-Animat] La inanimate, regulile de stabilire a genului sunt mai complexe decât cele de la nume de ființe. În gramaticile limbii române arată că în uz există oscilații și ezitări, ceea ce înseamnă că nu sunt niște reguli foarte bine fixate: "numeroase tipuri, corecte din punct de vedere teoretic, dar greoaie și nefamiliare vorbitorilor români, se întâlnesc rar în practică [...] fiind de obicei evitate. Situații de acest fel apar în special
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cei doi au mulțumit poporului din Namibia pentru liniștea pe care le-au asigurat-o în această perioadă (Realitatea TV, 2006) un cuplu care sunt într-un divorț prelungit (Realitatea TV, 2007) Ei fac parte din echipa care mâine va... [ezitare] care mâine vor asigura transmisia... (Realitatea TV, 2006) fac parte dintr-o rețea care au adus 500 de kilograme de canabis din Spania (N24 PLUS, 22.IV.2010) Femeia începe să numere lingurile din casă. La numărătoare îi ies doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lingvistică o vechime de numai 40 de ani și nu a fost cercetat în detaliu în lingvistica românească. Se pare că el a fost introdus de Michael Silverstein, în 1968, 1969 (apud Coyos 2002, 2003) sau 1972 (apud Polinsky 2005). Ezitările terminologice sunt frecvente: de exemplu, Tchekhoff (1978: 40) numește antipasivul diateză ergativă, iar Coyos (2003) vorbește despre diateza antipasivă. Pasivul și antipasivul par a fi două mecanisme sintactice complementare, care au rolul de a așeza un constituent (O, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sens; posibilitatea de a considera verbele a fi și a avea ca fiind inacuzative. Domeniul de cercetare pe care l-am ales nu lasă loc, în cele mai multe cazuri, unor interpretări sigure, categorice, lipsite de îndoieli. Posibilitățile multiple de analiză și ezitările în interpretare au caracterizat studiile despre ergativitate încă de la începutul istoriei lor și continuă să domine și astăzi studiul tipologic al ergativității și studiul sintactic, semantic (și discursiv) al inacuzativității. De aceea, în multe momente, am avut certitudinea că se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prin "nicio opinie" cu privire la alte mici țări europene: belgieni (37%), danezi (36%) și olandezi (33%). O treime dintre belgieni nu știa dacă portughezii sau grecii sunt demni de încredere. O treime dintre francezi și 44% dintre italieni au avut aceeași ezitare despre irlandezi. Pare că niște țări "mici, periferice" Irlanda, Portugalia, Grecia nu erau cu adevărat integrate în conștiința europeană. Alte "mici" țări Elveția, Belgia, Olanda erau printre cele mai demne de încredere; foarte puțini oameni nu aveau încredere în ele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
providențial! Și nebunia lui se arată În primul rând În faptul că-și discreditează și distruge propriile structuri: armata, partidul și chiar securitatea. Ei, În primul rând, vor să scape de el, și... nu știu cum! În presa occidentală, se interpretează această ezitare a instituțiilor de a-l răsturna pe „șef” tocmai prin frica de a nu cădea și ele odată cu el! Nu-nu, calculele noastre au fost greșite! Cu un nebun, vai, nu te poți „aranja”, nu poți intra În acel joc interesant
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu succes contra presiunilor culturale străine, totdeauna puternice atunci când „În interiorul culturii” nu se găsesc forțe pentru a le contracara. Provincialismul, oarecum paradoxal, al acestui până de curând centru nu numai european al muzicii, filozofiei și literaturii „se arăta” și prin ezitarea de a lansa „străini”. Franța și mai ales Parisul, după al doilea război mondial, a reușit să se impună Încă o dată nu atât prin valorile sale de vârf (un Montherlant, Mauriac sau Malraux nu erau de talia unui Proust, departe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nevăzut; copilașul nu era altcineva decât un Înger, unul dintre acei sublimi mesageri pe care-i trimitea divinitatea, mai ales În timpurile „vechi”, dar și mai „noi”, pentru a ne Întări credința sau pentru a ne asista În momentele de ezitare sau adâncă disperare a ființei. Vedem că aici, În această expresivă istorioară, cuvântul, verbul „a Înțelege” are un rol primordial. Iar Îngerul-copil Îi propune Înțeleptului episcop o șaradă, umilindu-l (de fapt, umilindu-iă ceea ce azi am putea numi „aroganța raționalului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau „curaj al neînțelegerii”. Stare, moment psihologic ce Împinge În derută nu puține spirite orgolioase și avizate, dar care, În optica noastră, paradoxală pentru unii, ascunde foarte bine cel puțin un element pozitiv: acea perplexitate de care vorbeam mai sus, ezitarea și uimirea profundă a omului „de bun-simț”, fruct al unei dezvoltări europene de secole În fața unor fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales suprarealistă, a produs printre altele acel „teatru al absurdului”, revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații umaneă. Acel moment de ezitare, de perplexitate, care, În ciuda „aparențelor” și a „spaimelor” pe care le poate provoca Într-un spirit „riguros rațional”, are marea calitate de a fi unul de pură contemplare, de „intersecție” a travaliului spiritului, acel „loc” În care, din oboseală sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atâția oameni „deștepți”. A, mi se va spune, „proștii aceia” erau „altfel” și apoi Spiritul Sfânt le-a infuzat energia și geniul credinței! Da, e adevărat, dar Înainte de pogorârea Spiritului Sfânt, ei erau, rând pe rând și cu nu puține ezitări, șui „trădători” - vezi Iuda sau renegarea vehementă a lui Petru În „Noaptea Patimilor” - identici cu milioanele de „oameni simpli” ai tuturor timpurilor și continentelor. Cu atât mai formidabil acest „talent” ieșit din comun al lui Iisus de a-și „ilustra
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai degrabă cu o „bâlbâială” a firii, semne „indubitabile” - pentru aproape toți cei din jur! - ale unei ratări tot mai evidente, o Îndepărtare de rangurile cuminți și „harnice” ale generației mele biologice; iar „pentru mine”, văzută, contemplată „din interior”, această „ezitare de destin” Îmi apărea ca un reflex paranoic, ca o tot mai crasă, tot mai „revoltătoare” nepotrivire Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi propriile-mi calități și... puținul caz pe care-l făceau „ceilalți” de ele. Dar nici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fără Îndoială, Shakespeare În al său Hamlet, pus cu adevărat În valoare de Goethe, la Începutul secolului al XIX-lea În romanul său Wilhelm Meister. Ceea ce foarte mulți și stimabili comentatori ai acestei drame constată a fi o formă a ezitării, a lașității tânărului pretendent la tronul Danemarcei, În a-l răzbuna pe tatăl său, fostul rege, asasinat de Claudiu, unchiul său, care, „În plus”, Îi seduce și mama, cu care tânărul, rubicondul și răsfățatul prinț are o relație din care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
singur”, cum ne Învață Nietzsche, este cu adevărat singurul puternic! Ce curat, ce Îndrăzneț, complice perfect cu propria mea existență, viteaz și rectiliniu ca un zeu sau ca o săgeată! Debarasat, În sfârșit, de Întreg și greoiul „teatru melodramatic” al ezitărilor și reproșurilor nesfârșite, nedemne de un „bărbat antic”, „teatru” În care, cum o spuneam, Hamlet este primul și probabil cel mai convingător actor. Dar, nu cumva, a visa la „un psihic fără eul său” este la fel de „pueril”, de „fantastic”, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Eugen Ionescu, cu fiica sa și prietenii ei, au sesizat „iraționalitatea” poziției mele, ciudată oricum la un individ care dovedise, În situații oricum dificile, un simț extraordinar al „practicului social”. Și atunci, nereușind s-o „Înțeleagă”, după o perioadă de ezitare, au trivializat-o, au redus-o la parametrii „bunului-simț cotidian, uzual”, cel care se potrivea cu comandamentele și reflexele ideatice ale micii lor lumi, ale mirco-cosmosului lor, ale ghetoului lor etnic și politic, depășit riguros de tragedia românească și m-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
abia Începute, unul În limba franceză - francezii nu te acceptă cu adevărat decât dacă scrii proză În limba lor! Dar toate aceste texte, finite sau nu, arătau, o văd cu claritate azi, o anemiere a substanței, a vitalității stilistice, o ezitare a temei chiar, ceea ce În scrisul meu ocupă un loc axial. Am dedus și deduc faptul că, așa cum considera Anteus, sunt mai puternic mai autentic, mai prolific, pe solul nașterii mele, și acesta poate fi, printre altele, și răspunsul la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
80 . Mircea Eliade L-am cunoscut În „vara fierbinte” a lui ’71, când, la Întoarcerea de la premiera filmului meu la Cannes, am stat la Paris din mai până la Începutul lui octombrie, fixat pe loc de „Tezele din iulie” și de ezitarea mea În legătură cu hotărârea pe care trebuia să o iau. Eliade și soția sa, Cristinel, aveau un apartament În Paris, pe rue Charles Doullin, unde-și petreceau verile venind de la Chicago, Înconjurați de literații români de frunte de acolo. Când l-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]