2,723 matches
-
asta fiindca dincolo de bine și rău stă atipicul personajului principal. Lumea emoțiilorilor negative, lumea unei arte ce adună traumele și le include în firescul diurn este departe de cele pe care vizionarul halucinant crede că poate găsi. Rămân, drumul și fantasma. De astă dată regizorul, constant cu tema sa obsesivă, o dizolvă în cotidianul invadat de rău și face din întâlnirea cu moartea-iubire, o realitate secundă ce dublează spiritual pe oricare dintre noi. Răzvan o va lua cu sine pe acea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pp. 15-16. 12Idem, Cortina de cuvinte, p. 256. 13Alexa Visarion, Goana pe nisip, p. 86. 14Ibidem, p. 55. 15Ibidem, p. 111. 16Idem, Spectacolul ascuns, Editura Buna Vestire, Blaj, 2010, p. 310. 17Ibidem, p. 104. 18 Giorgio Agamben, Stanțe. Cuvântul și fantasma în cultura occidentală, traducere din italiană de Anamaria Gebăilă, Editura Humanitas, București, 2015, pp. 246-247. 19 Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, Editura Buna Vestire, Blaj, 2010, p. 309. 1 Foucault, Michel, Ce este un autor?, Ed. Idea Design, Cluj, 2004 1
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
promovării „omului de tip nou, multilateral dezvoltat”. „Fiecare corp trebuia modelat pentru a deveni un membru productiv al maselor socialiste”și acest rol era parțial delegat familiei românești (Kligman, 2000, p. 33). într-o evidentă comuniune cu ideile fascismului, această fantasmă demiurgică a lui Ceaușescu, propovăduită cu insistență în cadrul învățământului politic obligatoriu pentru toți cetățenii țării, nu lăsa loc manifestărilor naturale, umane. În consecință, domeniile umaniste ce aveau în centrul atenției ființa umană cu toate caracteristicile și avatarurile ei au încetat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prin „transparența psihică”a gravidei. Este vorba de o stare când cerberii de la porțile conștientului ei parcă și-au relaxat vigilența și un aflux de vestigii dureroase izbucnesc la suprafață, ca o lavă fierbinte: conflicte nerezolvate din copilărie, scene sau fantasme refulate etc. Această ridicare de văl este în sine o încercare dificilă, dar poate constitui și un prilej de clasare igienică a trecutului și implicit o criză de maturizare. Șansa de a deveni mamă constituie un eveniment în viața oricărei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
corolarul administrării de analgezice sau sedative. Este o demonstrație fragilă și neconcludentă, deoarece în majoritatea confortabilă a cazurilor, nu s au administrat asemenea produse. Desigur, au fost aruncate în arenă și cauze de sorginte psihologică, etichetându-se NDE-urile ca fantasme plăcute, puse în circulație de un inconștient „afabil”, care vrea să protejeze persoana de secera crudă a morții. Faptul că există și NDE -uri negative, cu o evidentă funcție expiatoare, proiectează o lumină nefavorabilă asupra acestor ipoteze. Motivațiile socioculturale care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nici afacerist, nici patron, nici întreprinzător. Ba, să nu mă pripesc: într-un fel, sînt întreprinzător, pentru că ce fac în atelierul meu de pictură, de vreo patruzeci de ani, decît să "întreprind", să născocesc mereu alte și alte himere și fantasme, să-mi pun mintea să iscodească fără întrerupere, să "vadă" ce se întîmplă dincolo de atelier, în lume, și să transpună, să transfigureze? Și... și... din cînd în cînd, în niște momente faste, să mai și vîndă. Cui să vîndă? Cui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acuzația care a planat asupra ei, în plan filosofic, apoi spiritual (la mișcările iconoclaste vom reveni în capitolul final), de înșelătorie a simțurilor și a gândirii, până la urmă și a credinței. Din cauza că se înrudește pe de o parte cu fantasma (ca viziune, somn sau fantezie), dar și cu ideea (ca reprezentare la nivelul conștiinței a unui lucru, în momentul "apariției" sale), imaginea a suferit mai multe atacuri cu privire la fragilitatea sa conceptuală. Într-o mare măsură, acest aspect este rezultatul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
stări corelate unor acțiuni fundamentale pentru o situație-limită: complexul lui Pygmalion (frustrarea creatorului - provine din faptul că imaginea în sine nu poate reface sau cuceri starea de a-fi-în-real, starea ființei; antrenează dorința de a anima sau de a realiza o fantasmă prin acționarea unei imagini interne, cu ajutorul unor puteri magice); complexul lui Narcis (imaginea este reproducerea subiectului însuși și permite și reproducerea mișcării, ca reflex în apă sau dublu în oglindă); complexul lui Œdip, complexul Fedrei, dar și, mutatis mutandis, complexul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de gândire; ceea ce practic le diferențiază este ordinul de mărime. Totuși, subiectul receptării, implicat în procesul de simbolizare, se poate simți emoționat în raport cu valoarea unui simbol − spre diferență de un semn (Thomas 25) −, fie pentru că acesta este un simptom al fantasmelor provocate de o tra(u)mă refulată (teoria freudiană), fie pentru că este manifestarea vizibilă a unui arhetip atunci când el se particularizează (teoria jungiană). În ciuda unei anumite capacități de a crea empatie, simbolul este însă un "instrument" lingvistic de operare abstractă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și Charlemagne, a cunoscut pericolul islamic doar în timpul cruciadelor întreprinse, din ce în ce mai slab organizate în timp și mai puțin eficiente, până la eșecul total al proiectului militar în secolul XV. Expedițiile anti-păgâni lăsau însă acasă o lume care, paradoxal, se hrănea cu fantasmele orientale, până la a le îndrăgi și a le introduce în propriul imaginar (după cum demonstrează în numeroase locuri din Imaginarul medieval Jacques Le Goff). În schimb, pentru Țările Române, orientalitatea musulmană a reprezentat timp de secole forța militară împotriva căreia și-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual, prin David Hume și Isaac Newton, care afirmă o altă "opoziție" față de imaginar, faptul, antonim al confuziei, delirului, iraționalului și fantasmelor onirice. Derivat din percepție sau produs al observației și al experimentului, faptul poate fi și un eveniment, precum cel istoric. În Secolul Luminilor, istoria înregistrează frenezia iconoclastă a oamenilor de știință, care își stabilesc o limită de nedepășit (prin filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un șirag de mărgeluțe. În caleașca ei, Toamna a adus și daruri multe : fructe, legume, flori și semințe. Seara începuse să-și lase valurile negre deasupra orașului. Amurgul violet al toamnei este ca un mister, ascunzând plopii în siluete de fantasme. Luna ca o vatră de jăratec își oglindește razele în apele lacului, închizându-și pleoapa peste corneea nopții. Este o liniște care te-ndeamnă la visare. Serile se scurg încet-încet, zilele sunt din ce în ce mai triste, neîndulcite de cântecul păsărelelor. Toamna poposește
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
arătări negre, cu brațe urâte și lungi. Fiecare arătare are ceva pe brațe. Dau impresia a fi niște tălpi croite de papuci. Fiecare e mai mare, mijlocie sau mai mică. Codițele lor sunt ca niște bețișoare subțiri. Printre umbre și fantasme , se zăresc doi ochi strălucitori și înfricoșători. O formă ciudată cu sprâncene în formă de V sta pe un braț al unei arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
înviorat inima și nu s-au lăsat până nu au pus stăpânire pe cea mai mică fărâmă din el, iar acum visez până în clipa în care o petală neagră din Cutia Pandorei va îndrăzni să rupă tot ce au făcut fantasmele bunului meu dar ? Aceasta nu se va întâmpla, căci sufletul meu le este încredințat lor, ele mi-au dăruit tot. Mirificul culorilor mă învăluie iar și cred că am ajuns în alte părți ale tărâmului fantastic. Aici, totul e bine
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
durează, fiindcă, dumnezeule, pacostea stă să reînceapă! Blestemul nu s-a sfîrșit și nici nu are cum să se curme cîtă vreme mentalul sperios și pleoștit al blajinilor din "apartamentul de bloc" e predispus să odrăslească, iar și iarăși, obsesive fantasme. Ba mai mult, luînd pînă și trauma asta în ușor, ei sînt gata să transforme în prilej de zaiafet impulsurile ce trădează alterarea celulei morale. Mesajul piesei e cu bătaie lungă. Problematica etico-politică pe care Constantin Popa o abordează se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
îi înghite și pe cei ce au slujit-o. "Regulamentul de bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie ocupată de un "administrator", ființa se retrage în fantasme. Piesa aceasta conține nota cea mai . păsat absurdă în toată dramaturgia lui Constantin Popa. Este și firesc să fie așa. Ea amintește de lonescu, de Mrozek, de Arrabal. Pe undeva de Durrenmatt. Aflîndu-ne în civilizația noastră, atît de îndepărtată în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acțiune e grupul uman, profesional, asociativ sau politic, unde se manifestă, alături de solidarități și colaborări, lupte sau conflicte, adesea chiar războaie. În acest spațiu de experiențe culturale, de funcționare colectivă determinată de un scop comun, pot apărea rivalități, frustrări, iluzii, fantasme, angoase, crize - fenomene firești declanșate de efortul instituțional, prin raportare la sarcina comună. Din aceste interacțiuni, din acest „joc al mai multora” se naște Însă și cooperarea, asumarea responsabilităților, pot rezulta Întâlniri exemplare, legături afective, recunoașteri. Grupul e deci un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
activității constructive, ca o negare a eforturilor membrilor unui grup sau ai unei organizații pentru obținerea satisfacțiilor. Atacul se Îndreaptă contra a tot ce contribuie la atingerea idealurilor comune și se realizează prin toate mijloacele: inițiind confruntări, culpabilizând, manipulând, activând fantasme inconștiente (auto)distructive, provocând un climat de neînțelegere, paralizând inițiativele. Comportamentul psihosocial pervers se manifesta ca o plăcere pentru persiflaj, remarce caustice, cinism, provocări, atacuri pseudoestetice. Proiectul nemărturisit al perversului este acela de a-și baliza un spațiu de control
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lectură freudiană, perversiunea ne apare ca o deviație, o regresiune sau o fixație asupra unui obiect care evocă un stadiu de dezvoltare infantil, o linie obsesională ce se asociază cu o conduită psihosocială distructivă și sterilizantă. Pentru a-și satisface fantasmele obsesionale, perversul are nevoie de alții, de un site public, de o coprezentă, el mobilizează, instituie „alianțe grupale perverse”, totdeauna contra altuia, dar și contra proiectului sau sarcinii comune. El are nevoie să descalifice sistematic, să creeze confuzie. El duce
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Alexievici La Supplication. Chronique du monde après l’Apocalypse (Rugăciune. Cronica lumii după Apocalipsă), menționat În lucrare (Virginie Symaniec). Cuvântul Cernobîl Îl vedem „ Într-un mod mai deosebit decât cel permis de simpla lui pronunție, Înfățișând anumite fraze, imagini, date, fantasme”; este, În același timp, imaginea „URSS, ca centru nuclear incontrolabil, devastator, imaginea poluării absolute” (p. 169). Este, de asemenea „un fapt determinant și ireversibil”, „un ansamblu de minciuni (...) care au făcut să se transforme În mit și să devină un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
iubirea și ardoarea în a celebra „mormântul gol”. Autorul „amalgamului entuziast” prezent în culegerea Admirații ortodoxe (2003) știe că metafizica poetică echilibrată duce mult mai direct spre întâlnirea cu divinul decât versurile ce repetă canoane teologale sau dau frâu liber fantasmelor lirice sanctoide. Poemele glisează înspre exercițiul spiritual, intră treptat într-un ritm de evlavie și exultă prezența harului pogorât peste lume. Confesiunea, mereu însoțită de candoare, sugerează truda căutării cucernice și transcrie satisfacția iluminării interioare, căci P. crede că ordinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
humana. Le interesează ce fac omul și societățile cu credința lor, cum o concep, cum o practică, cum o folosesc, ce modele de om, de lume și de cunoaștere singure discipline, ambiția unei explicații totale, unificate, înglobante rămîne orizontul (sau fantasma), mereu respins și mereu renăscînd, al unui demers [științific] de elucidare ce nu poate accepta, pentru a rămîne el însuși, autolimitarea (op. cit., pp. 28-29). rezultă din credință, ce funcții primește ea în societate. în această calitate, ele oferă, cred, gîndirii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tradiției, aplicarea luminii ei pe spectacolul lumii. Nu am aici în vedere acele teorii ale postmodernismului care susțin că marile texte sînt folosite de fiecare cititor ca un receptacul prestigios în care el își toarnă propriul sens, propriile invenții, limitări, fantasme. Am în vedere tradiția ca lanț de deschideri către adevărul ultim, ca polifonie a mărturiilor privind radiația misterului divin în mintea și în cuvîntul omului. Dinaintea acestei tradiții se așază conștiința spirituală, adeseori prea puțin ajutată de discursul religios oficial
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cumințenia noastră, atașamentul nostru față de valorile universale pe care ținem de altfel într-un mod curios să le atribuim unei "Europe a Națiunilor" cea occidentală, desigur, în lipsa unui federalism veritabil. Atitudinea ce se impunea era aceea de a se menține fantasmele naționale într-o stare incertă, și, mai cu seamă, de a nu lămuri confuziile de sens. Admisibilă din punctul de vedere al circumstanțelor actuale, prima dintre aceste confuzii exprima o tendință minimalizatoare în definirea naționalismului. Într-o manieră absolut clasică
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]