7,566 matches
-
cu modificările de raporturi dintre ele, „scriu” destinul unui poet ce a debutat grăbit, fără o conștiință scriitoricească sigură, dar s-a restructurat profund după drama autoexilului, detașându-se de contingent în creație și transfigurând poetic evaziunea. SCRIERI: Realismul literaturii fantastice, Craiova, 1975; Imaginația scriitorilor romantici, Craiova, 1978; Alexandru Macedonski și complexul modernității, Craiova, 1984; Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999. Ediții: V. Voiculescu, Capul de zimbru, pref. edit., Craiova, 1988; Alexandru Macedonski, Cartea de aur, introd. edit., Craiova, 1995; Poezia
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
Craiova, 1984; Tudor Arghezi, poet religios, București, 1999. Ediții: V. Voiculescu, Capul de zimbru, pref. edit., Craiova, 1988; Alexandru Macedonski, Cartea de aur, introd. edit., Craiova, 1995; Poezia simbolistă românească, pref. edit., Craiova, 2001. Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Realismul literaturii fantastice”, VTRA, 1975, 9; Mihai Dinu, „Realismul literaturii fantastice”, CL, 1975, 10; Crăciun Bejan, „Realismul literaturii fantastice”, F, 1975, 11; Nicolae Manolescu, „Realismul literaturii fantastice”, RL, 1975, 51; B. Constantin, „Imaginația scriitorilor romantici”, R, 1979, 1; Mihai Dinu Gheorghiu, „Imaginația scriitorilor
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
Ediții: V. Voiculescu, Capul de zimbru, pref. edit., Craiova, 1988; Alexandru Macedonski, Cartea de aur, introd. edit., Craiova, 1995; Poezia simbolistă românească, pref. edit., Craiova, 2001. Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Realismul literaturii fantastice”, VTRA, 1975, 9; Mihai Dinu, „Realismul literaturii fantastice”, CL, 1975, 10; Crăciun Bejan, „Realismul literaturii fantastice”, F, 1975, 11; Nicolae Manolescu, „Realismul literaturii fantastice”, RL, 1975, 51; B. Constantin, „Imaginația scriitorilor romantici”, R, 1979, 1; Mihai Dinu Gheorghiu, „Imaginația scriitorilor romantici”, RL, 1979, 17; Ovidiu Ghidirmic, „Alexandru Macedonski
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
Craiova, 1988; Alexandru Macedonski, Cartea de aur, introd. edit., Craiova, 1995; Poezia simbolistă românească, pref. edit., Craiova, 2001. Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Realismul literaturii fantastice”, VTRA, 1975, 9; Mihai Dinu, „Realismul literaturii fantastice”, CL, 1975, 10; Crăciun Bejan, „Realismul literaturii fantastice”, F, 1975, 11; Nicolae Manolescu, „Realismul literaturii fantastice”, RL, 1975, 51; B. Constantin, „Imaginația scriitorilor romantici”, R, 1979, 1; Mihai Dinu Gheorghiu, „Imaginația scriitorilor romantici”, RL, 1979, 17; Ovidiu Ghidirmic, „Alexandru Macedonski și complexul modernității”, R, 1984, 11; Nicolae Jiplea
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
edit., Craiova, 1995; Poezia simbolistă românească, pref. edit., Craiova, 2001. Repere bibliografice: Serafim Duicu, „Realismul literaturii fantastice”, VTRA, 1975, 9; Mihai Dinu, „Realismul literaturii fantastice”, CL, 1975, 10; Crăciun Bejan, „Realismul literaturii fantastice”, F, 1975, 11; Nicolae Manolescu, „Realismul literaturii fantastice”, RL, 1975, 51; B. Constantin, „Imaginația scriitorilor romantici”, R, 1979, 1; Mihai Dinu Gheorghiu, „Imaginația scriitorilor romantici”, RL, 1979, 17; Ovidiu Ghidirmic, „Alexandru Macedonski și complexul modernității”, R, 1984, 11; Nicolae Jiplea, „Alexandru Macedonski și complexul modernității”, O, 1984, 39
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
alegorii, doar pentru a le descoperi perisabilitatea: „Te iată, măr de lângă drum, cenușă / Eternității eu îi bat la ușă.” Acum, când iubirea e obsedată de neîmplinire, de timpul așezat între îndrăgostiți, B. pornește uneori de la descrieri concrete, ca să plonjeze în fantasticul medieval: „Eram noi doi / Și cu femeia trei / Ședeam la masă / În jurul unei sticle de coniac / cu aspra ei licoare în scădere / Ca luna de pe cer / Pătrar din urmă / Toamna devreme / Și noaptea târziu / Vântul cântă o muzică ciudată / De
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
din această carte, cu epic redus, transcriu senzații nedefinite sau observații acute ale unui personaj-narator feminin, care deformează liric realitatea prin percepția personală. Detaliul de viață cotidiană se împletește cu viziunea de vis, iar planul realist se intersectează cu cel fantastic, într-o incursiune, defel gratuită, în zonele existențiale profunde. Între prozele cu ecouri oniric-borgesiene sunt inserate, ca niște file din caietul naratorului, câteva poeme ceremonios livrești, scrise într-un limbaj poetic modern, care transmit cu sensibilitate acută o stare de
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
ce constă în alăturarea unor elemente care se contrazic, se exclud reciproc, formulele inițiale au menirea de a-l abstrage pe ascultător din contingent și de a-l transporta în lumea fabulosului, constituindu-se într-un procedeu poetic specific basmului fantastic. La rândul lor, formulele finale, printr-un procedeu contrar, îl readuc pe ascultător, cum s-ar zice, „cu picioarele pe pământ”, povestitorul continuând să afirme calitatea sa de martor/participant la evenimentele relatate („Și s-a întâmplat că eram și
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
der Sphinx, 1889) și de Edward Clodd (Myths and Dreams, 1890), savantul român identifică o serie de asemănări între b. și vis (zborul ca „mijloc foarte îndemânatec de locomoție”, comprimarea și dilatarea timpului și a spațiului, prezența firească a personajelor fantastice - zei, zâne, sfinți, monștri -, inexistența deosebirilor dintre limbi, chiar „dobitoacele” vorbind omenește, prezența metamorfozelor „celor mai extravagante”, „suferințele și nenorocirile cele mai cumplite se încheie sistematic printr-un bun deznodământ”). Fără a fi validată în chip științific, teoria onirică deschide
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Tăte așa or fost, n-ai pute alcătui atâtea minciuni”, al treilea aduce în sprijin alte argumente: „Că viteji o fost, știm și din istorie. Estea-s adevărate. [...] Toate o fost cu putință.” Indiferent care ar fi sursa genetică a elementelor fantastice prezente în b. (mituri, ritualuri, credințe magice, visuri, coșmaruri etc.), ceea ce se impune este literaturizarea lor, transformarea lor în imagini poetice, în constituenți ai unui discurs narativ de tip ficțional. Alegoria, fabulosul, feericul, miraculosul devin niște procedee de încifrare, de
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
urmare a procesului de modelare, b. propriu-zis sau fantastic are o structură „monotipică”. Concluzia este rezultatul cercetării morfologice întreprinse de V. I. Propp (1928), care a identificat elementele stabile ale b., numite „funcții”, a constatat că „numărul funcțiilor din basmul fantastic este limitat”, astfel de invariante reducându-se la 31, și că „succesiunea funcțiilor este întotdeauna aceeași”. Nu toate funcțiile se regăsesc la nivelul unui singur basm, dar unele dintre ele, cuplate în perechi, sunt obligatorii (de exemplu, funcția VIII - „prejudicierea
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
poetica ei, București, 1968, 509-573; Vladimir I. Propp, Morfologia basmului, tr. Radu Nicolau, îngr. și introd. Radu Niculescu, București, 1970; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 47-54, 327-362; N. Roșianu, Stereotipia basmului, București, 1973; Vladimir I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, tr. Radu Nicolau, pref. Nicolae Roșianu, București, 1974; Semiotica folclorului, îngr. Solomon Marcus, București, 1975, 117-179; Gh. Vrabie, Structura poetică a basmului, București, 1975; Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, 1976; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
mituri, ci zvonuri formulate de către persoane mai puțin educate, adesea analfabete, nu pot fu considerate povești. Conform Dicționarului Limbii Române, substantivul "poveste" are următoarea definiție:"Poveste, povești, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proza în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în lupta cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale." Regele Carol Întâiul este un personaj istoric, real. Execuția să este menționată în toate sursele istorice, apocrife
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în 1833 și reluată, în 1860, sub titlul Drama pastorale. Ca și în celelalte versuri, unele de inspirație folclorică, el arată predilecție pentru universul rustic și limbajul lui specific. Imagini sobre, înviorate de oralitatea populară și de folosirea unor motive fantastice, îi caracterizează în genere stihurile. A tradus din Goethe, Manzoni și E. Sue, precum și poeme arabe ori fragmente din scrisorile lui Ovidiu, Lessing, Tasso. Cea mai predominantă figură a Ardealului cultural în secolul al XIX-lea a fost Timotei Cipariu
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se limpezească treptat într-o lumină mată de iarnă. Vedeam acum ieșind din mareea aceea fantastică conglomeratele negre ale clădirilor, turlele catedralelor, stâlpii felinarelor - un oraș întreg! Uriaș, armonios în ciuda valurilor care-i inundau bulevardele, un oraș-fantomă ieșea la iveală sub privirea noastră... Deodată, ne-am dat seama că cineva ne vorbea de câtva timp deja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cînt-o nebunie (beau) 1° [BOIER] Vinu-nveselește inima omului, zice prorocul și-mpăratul David... Ș-apoi ce-i viața fără veselie?.... Tristă-i și posomorâtă - neci n-ar mai fi să fie. ȘT[EFAN] 2262 O, sufletu-mi e-o noapte fantastică și brună Un vis fără de noimă, un cer fără de lună Și inima e stearpă când capul îmi e treaz, În ochi s-ascunde moartea, paloarea în obraz. Nu voi să scurtez calea a morții triste, rece, Voi să petrec cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e-o amară... e-o dulce nebunie Ce zboară fără țintă, ce trece și nu știe. Când moartea te trezește din visul cel plăcut Bagi prea târziu de seamă că viața a trecut. 2254 O, sufletu-mi e-o noapte fantastică și brună, Un vis fără de noimă, un cer fără de lună Și inima e stearpă când capul îmi e treaz În ochi s-ascunde moartea, paloarea în obraz. Nu voi să scurtez calea a morții triste, rece, Voi să petrec cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aud suspinul a arpei ce iubesc. O, Maio, barde june! lungi visuri înfocate {EminescuOpVIII 179} Transpoartă al meu suflet în norii de palate Unde ginii cântă și visele suspin, Unde umbrele-alintă în vânt plăcut și lin; Din a lor danț fantastic, eolicul prelud, Eu glasul tău cel dulce îmi pare că-l aud. L-aud? Or nu? MAIO Da, Doamne, l-auzi l Sfărmata liră - ȘTEFAN 2254 Prin noaptea [mea] cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atenți la) MAIO (care începe să cînte) NORDICĂ Norul țipă, dunii * latră, Marea se zvîrcole-n veci Pin scheletele de piatră Ce-n natura cea, maratră Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare Ce se-nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur {EminescuOpVIII 180} Printre stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca ta lin. Urma-vom fantastice planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de copac, Iar izvoare-ntunecate Într-un cântec glasul și-l desfac. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și-i farmăcă gândirea, Să trăiască-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se zvîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades Un înger, o femeie cu chip așa ales. Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un corp trădat de natură într-un mod vitreg, daca individul are atâta putere creatorie ca să poată face reprezintațiunile sale să ni lucească libertatea sufletului (dispozitiunei) într-[un] Selbstgenuss vesel și într-o ironie ce volatiliză totul n4. Regiunea comicei fantastice în coprinsul ei cel mai întins ar fi așadar singurul Și Gestian cu toate astea joacă-n dramă. cum se simte Millo acasă pe scenă până și urâciunea actorului {EminescuOpXIV 255} teren unde și un corp din natură defectuos nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
femeiești, în Medea vedeam în Schroder, spre a ne folosi de frumoasa espresiune a Rachelei, vedeam esaltațiunea mitologică forte ca acea a furiilor, înrudită elementelor. Și ce-a creat Crelinger din figurile tragediilor lui Raupach? În Fata aerului, o creațiune fantastică ce trecea peste orce realitate, în Chriemhield, o femeie ce se dezvoltă înaintea ochilor noștri pe scala-ntreagă a simțirei până la furia demonică. Cum a fost virificate de ea figurele femeiești din Hohensiaufi? Și acuma ni stă încă naintea ochilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
permită fantaziei un teren atât de liber încît în coprinsul acestui tip ea să poată sacrifica în părți spețiale chiar esactitatea istorică, spre a face loc unei aparențe mai pitorescă. Se-nțelege că prin asta costumul nu trebuie să devie fantastic și dezlipit de orce bază istorică. Cu cât o dramă, prin compozițiunea sa întreagă, prin interesele și coliziunile [sale], ne eliberează mai mult de [o] epocă anumită, cu cât ea sparge cadrul istoric cu-atîta actorul e mai liber în privința costumului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o parte, înainte de luptă sau în timpul ei dorm falșii voinici ; pe de altă parte, eroul însuși doarme înaintea luptei (23, p. 277). V.I. Propp are meritul de a fi prezentat „somnul eroului” ca fiind un motiv bine conturat al basmului fantastic (23, pp. 86-89, 274-277, 381-382). Și chiar dacă el nu a decelat semnificațiile mito-simbolice ale acestui motiv („Basmul în sine nu ne poate explica limpede natura acestui somn”), cel puțin savantul rus nu l-a considerat a fi doar un topos
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]