4,972 matches
-
întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se așeză și porni motorul. Găsit își înălță capul, era evident că nu ignora că un zgomot ca ăsta e urmat întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat, de o dispariție, dar experiențele lui anterioare de viață trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ieși, însă șeful de departament mai avea ceva de spus, Stabiliți cu subșeful, cel care v-a trimis înăuntru, planul de retragere pentru vasele dumneavoastră, amintiți-vă că n-aveți decât două săptămâni ca să le luați pe toate, până la ultima farfurie, Da, domnule. Această expresie, plan de retragere, nu dă bine în gura unui civil, sună mai degrabă a operație militară decât a rutinieră înapoiere de marfuri, și, aplicată literal la pozițiile relative ale unității Centru și a unității olărie, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi pus la dispoziție nici măcar contra cost, și se întreba dacă merită să îndure asemenea rușine, să fie tratat ca un idiot, un nimeni, pe deasupra trebuind să recunoască că aveau dreptatea de partea lor, pentru Centru nu contează niște rudimentare farfurii de ceramică sau niște ridicole păpuși făcând pe infirmierele, eschimoșii și asirienii cu barbă, nici o importanță, nimic, zero, Asta suntem pentru ei, zero. Se așeză în sfârșit în furgonetă, se uită la ceas, mai avea de așteptat aproape o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ieșit bine, Marçal spune că începuseră să aibă probleme cu spațiul, Pe mine mă miră fumul, eram aproape sigur că tehnologia actuală l-a eliminat, Poate fac experiențe și ard alte lucruri, vechituri care nu mai sunt la modă, ca farfuriile noastre, Nu te mai gândi la farfurii, avem multă treabă, Am venit cât de repede am putut, doar l-am lăsat pe Marçal în fața ușii și m-am întors, răspunse Cipriano Algor. Omisese micul ocol care i-a permis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aibă probleme cu spațiul, Pe mine mă miră fumul, eram aproape sigur că tehnologia actuală l-a eliminat, Poate fac experiențe și ard alte lucruri, vechituri care nu mai sunt la modă, ca farfuriile noastre, Nu te mai gândi la farfurii, avem multă treabă, Am venit cât de repede am putut, doar l-am lăsat pe Marçal în fața ușii și m-am întors, răspunse Cipriano Algor. Omisese micul ocol care i-a permis să treacă prin fața casei Isaurei Estudiosa și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu două lacrimi, deosebirea constă numai în durerea care le-a făcut să țâșnească, să alunece și să cadă. S-a terminat, repetă Cipriano Algor, și Găsit nici măcar nu clipi, știa prea bine că ce se terminase nu era vânzarea farfuriilor către Centru, poveste acum depășită, acum e vorba de vreo femeie, trebuie să fie Isaura Estudiosa pe care o văzuse din furgonetă când stăpânul îi dusese urciorul, o femeie frumoasă la chip și la stat, deși să observăm că opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
le vor acoperi tufișurile, nici n-o să se mai observe, Deci ai lăsat acolo totul, Am lăsat, Cel puțin sunt aproape de sat, într-o bună zi un copil de aici, dacă mai frecventează groapa ideală, o să vină acasă cu o farfurie crăpată, o să-l întrebe unde a găsit-o, și o să vezi că toată lumea o să dea fuga să ia ceea ce acum nu vrea, Așa suntem, nu m-ar mira. Cipriano Algor termină ceașca de cafea pe care fiica i-o pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vreun semn, Nu, Trebuie să mă duc să-l presez, Cred că da, e cel mai bine. Olarul se ridică, Mă duc să mă spăl, făcu doi pași, și se opri, Ce e asta, întrebă, Ce anume, Asta, arăta o farfurie acoperită cu un șervet brodat, E o prăjitură, Ai făcut o prăjitură, N-am făcut-o eu, ne-a fost adusă, e un dar, De la cine, Ghici, N-am chef să ghicesc, E o ghicitoare ușoară. Cipriano Algor strânse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un puștan din sat va recupera din grămadă și va duce acasă o farfurie crăpată, putem fi siguri că neplăcutul defect era acolo încă din magazie, sau va fi apărut, din pricina inevitabilei ciocniri dintre vase, provocată de hârtoapele drumului, în timpul transportului până la groapă. E destul să vedem cu câtă grijă coboară panta Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum le aranjează pe toate pe sortimente, cum le bagă unele în celelalte când e posibil și recomandabil, va fi destul să vedem derizoria scenă care se arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu s-a spart nici o farfurie, nici o ceașcă nu și-a pierdut toarta, nici un ceainic n-a rămas fără gât. Vasele îngrămădite acoperă în rânduri regulate colțul ales, înconjoară trunchiurile copacilor, se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-ar fi oprit la timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului negru și atinse din când în când de soarele care se insinuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
terminat ultima lucrare, Nu fi dramatic, tată, nu poți ști care și când va fi ultima ta lucrare. Cipriano Algor se ridică de la masă. Ți-a trecut brusc pofta de mâncare, îl întrebă fiica lui, văzând că rămăsese mâncare în farfurie, Mi-e greu să înghit, am un nod în gât, Nervii, Probabil. Câinele se ridicase și el, gata să-și urmeze stăpânul. Ah, făcu Cipriano Algor, era să uit să-ți spun că Găsit a rămas toată noaptea sub banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ingredientele adecvate, se reglează termostatul și higrometrul, se apasă pe un buton și imediat iese o salată. Sigur că neplăcerea lui Cipriano Algor nu-l împiedică să recunoască că, datorită acestor sere, a început să vadă tot anul verdețuri în farfurie, însă nu poate suporta faptul că o fost botezat Centură Verde un loc unde tocmai această culoare nu există, cu excepția celor câteva fire de iarbă lăsate să crească în afara serelor. Ai fi oare mai fericit dacă plasticul ar fi verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să deschid ferestrele, să aerisesc camerele, o casă închisă e ca o plantă pe care am uitat s-o udăm, moare, se usucă, se ofilește. Când au terminat de mâncat, și înainte ca Marta să se ridice pentru a strânge farfuriile, Cipriano Algor spuse, M-am gândit. Fiica lui și ginerele se uitară unul la celălalt transmițându-și parcă un semnal de alarmă, Niciodată nu ști ce iese când se apucă să gândească. La început m-am gândit, continuă olarul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alt mâine decât fiica pe care crede că o poartă în pântece. Sau fiul. S-a gândit la asta tot drumul până au ajuns la casa olăriei, a continuat să se gândească în timp ce, fără poftă, împingea cu furculița mâncarea din farfurie dintr-o parte într-alta, a continuat să se gândească pe când îi spunea tatălui ei că, înainte să se mute în Centru, aveau stricta obligație să termine statuetele care îi așteptau în cuptor. Statuetele mai trebuiau vopsite, și vopsitul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
puteți greși, spuse. Se afla la parter, la un moment dat va trebui să coboare în subterana unde, în vremuri mai fericite, judecată pe care cu siguranță subșeful cel simpatic n-o va împărtăși, se prezenta pentru a-și descărca farfuriile și cănile. O săgeată și o scară rulantă i-au spus pe unde s-o ia. Cobor, se gândi. Cobor, cobor, repeta, și pe dată, Ce prostie, evident cobor, la asta servesc scările când nu servesc la urcare, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din gură. Când o să-ți câștigi singur pâinea pe care o mănânci, vei avea dreptul să vorbești. Deocamdată, nu e cazul. Am renunțat să mai aștept recunoștință de la tine, dar îți pretind măcar să taci”. Eu replicam acestui ordin împingând ostentativ farfuria; apoi mâncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întâmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: „Tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mobila. Pereții erau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sentiment confuz. Ea era chipul imediat, concret, al constrângerilor administrative de care trebuiau să țină seama. Între ei, când nu-i auzea nici o ureche dubioasă, își permiteau s-o bârfească. Altminteri, nu. Se fereau. La azil aveau cel puțin o farfurie de mâncare și o pernă pe care să pună capul. Dacă ar fi fost izgoniți de-acolo n-ar fi avut unde să se ducă. De aceea, când o întâlneau pe coridoare erau chiar fericiți dacă îi învrednicea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de azil”. Poate că și Laura ar fi încetat să mă iubească odată ajuns spălător de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă ridicasem. Nu eram dispus câtuși de puțin. Chiar și unei cămile îi trebuie din când în când apă, nu poate trăi din nimic. Simțeam nevoia să ies afară, să sparg capul cuiva, Mopsului sau Arhivarului, să trântesc de podea farfuria din care mâncam, să trântesc uși sau să răcnesc cu sălbăticie. După asta, dacă nu eram alungat pentru scandal din azil, m-aș fi liniștit, poate, lăsând pentru mai târziu, ca Moașa, răzbunarea. Și pentru că nu făceam decât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai târziu...“ „Dacă existau locuri sacre, erau legate prin drumuri, iar drumurile or fi Încercat și ei să le facă drepte, cât mai drepte posibile...“ „Da? Și de ce de-a lungul acestor linii migrează păsările? Pentru că marchează traseele urmate de farfuriile zburătoare? E un secret care a fost pierdut după invazia romană, dar există cineva care Încă Îl mai cunoaște...“ „Evreii“, am sugerat. „Și ei sapă. Primul principiu alchimic e VITRIOL: Visita Interiora Terrae, Rectificando Invenies Occultum Lapidem“. Lapis exillis. Piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care Îi ajută pe oameni să-și găsească eul interior prin jonglerii, de exemplu. Punctul de vedere al lui Wakefield are ceva Întunecat, chiar demoralizant, ceea ce uneori face ca ascultătorii lui să Întîmpine greutăți În a-și termina salata din farfurie, ca să nu mai vorbim de rău-famatul „pui de conferință“. Se cîștigă bine din afacerea asta cu prelegerile: angajatorii aruncă averi considerabile ca să-și „motiveze“ lucrătorii, ceea ce face ca majoritatea angajaților să fie supra-motivați și să radieze atîta energie pozitivă Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căldură maternă, afară Încă mai ninge, și colinde Crăciun, filtrate discret inundă totul cu o liniște cerească. Lui Wakefield Îi e foame. Maggie Îl Îndrumă către o masă doldora de potol gratuit, de la happy hour, iar Wakefield revine cu niște farfurii de carton pline de cartofi prăjiți cu chili și brînză, cîrnăciori și aripioare de pui picante plutind În sos roșu de barbecue. — America, țara belșugului. Prietenul meu Zamyatin repeta Într-una că dacă rușii ar afla despre această tradiție americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fericire. Am să studiez fericirea timp de douăzeci de ani și o să vedeți rezultate concrete. Eu sînt un tip sistemic, nu un jucător nesăbuit. — Vrei să spui „sistematic“, Îl corectează Paulee. — Da. Farkas se concentrează din nou asupra mielului din farfurie. Wakefield este impresionat de modul În care frivolitatea și gravitatea se Împletesc În această lume high-tech și dobîndește un nou tip de respect pentru Maggie, a cărei slujbă este să Îi distreze pe acești lucrători cu școli Înalte și idiosincretici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]