2,846 matches
-
se baza pe o poveste adevărată. Veche, foarte veche, dar adevărată. Și era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
siguranță te iubesc la fel de mult cum te-ar iubi tatăl tău, Stacey, și știi că o să am mereu grijă de tine dacă mi se permite. Și bineînțeles că îmi fac griji pentru tine, draga mea - cât de complet și deplin fermecat mă simt când sunt cu tine. Dacă tu nu ești bine, nu sunt nici eu- nu vezi? Tu ești eu, Stacey. Eu sunt tu. Nu vei putea înțelege asta niciodată - știu asta. E ceva despre care citisem doar în cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ascultau cu fețe livide, de strigoi. ― "... o grădină minunată cu copaci și flori și fructe de aur. Și păsări cu ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și aripile bătute în nestemate, și fluturi albaștri... ― Și fluturi albaștri... suflă fermecat Dascălu. Inginerul își făcu semnul crucii: Dacă aș fi citit undeva chestia asta, n-aș fi crezut-o în ruptul capului. Un muzeu spart, canalul, noaptea de coșmar, pistoale, sânge, un motan cult, bătrânii, noi și o poveste cu ciori
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își dădu seama că Melania Lupu vrea să discute despre Van der Hoph și încercă s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule! suspină fermecată. Ce gentilețe! N-a uitat că-i floarea mea preferată. Cristescu observă nedelicat, dar convins că-i face plăcere: ― O atenție de logodnic, aș zice. ― Într-adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În jur de ziduri calul și-l colindă Își simte inima înflată-n sân; Dar poarta - nchisă brațu-i să-l tot prindă, Ea nu se mișcă -n negrele-i țâțâni; 335Ci el fereasta cum văzu crăpată Aruncă-n ea cu floarea fermecată. Pe-atunci copila împletea cunună Din flori de aur și de diamante, Din cărți o soață - a ei îi sta să-i spună 340C-al ei noroc purtatu-i de un fante. Când floarea-i căzu-n poală - ea nebună O sărută
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar de-odată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată Dintr-o negură s-arată, Ca-ntr-un vis frumos în somn, O figură minunată Într-o mantie de Domn. Ea mai face - odat - ocolul Adunări... -i pare cumcă Într-un colț ea vede solul Frumuseței, ce-și aruncă Ochii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o pajiște într-una Iar dincolo un mănunchi. Roși și vineți, albi-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo-n rariștea din vale. Și un glas aude, pare, Ce-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am pus cu jurământ Să se prindă de pământ. 37 Te țineam de cingătoare, Te jurai pe sfântul Soare, Că pe alții nu mai ai, Numai pe mine mă ai. 38 Îl cunoști pe fluerat, Brava crăișor, Că-i voinicul fermecat, Brava crăișor. Dar cine L-a fermecat? Șapte fete dintr-un sat Ș-o femee cu bărbat. Dar cu ce L-au fermecat Mințile de i-au luat? Cu surcele de la lemne, Cu așchii de la proptele, Cu sulcină din grădină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o fantomă albă“, îi spune într-o zi Madame de Staël. Sătul de insultele brutale ale genovezilor, Byron închiriază celebra pe atunci vilă Diodati, situată pe malul lacului Léman, loc de pelerinaj pentru turiștii englezi în amintirea poetului Milton, cândva fermecat de fru musețea peisajului. „Fantoma albă e câinele meu“, îi răspunde cu aroganță poetul preavorbăreței scriitoare. Omul care traversase Dardanelele înot la douăzeci și unu de ani, celebru cum nimeni altul în vremea aceea, notează în registrul unui hotel de lângă Geneva: „Byron
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
între cei doi copii, ținându-i cu câte un braț de după mijloc, în timp ce ei se aplecau rezemându-se de ea, alintându-i și sărutându-i pe rând, sau îi sălta pe genunchi, cuprinzându-i într-o îmbrățișare dublă, un cerc fermecat de îmbrățișări, cântece și râsete. — Trec pe lângă ei cât pot de încet, a continuat Tom. Un spectacol ca ăsta trebuie savurat, așa că, de cele mai multe ori, mă prefac că scap ceva pe jos sau mă opresc să-mi aprind o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
arătând altfel decât oamenii obișnuiți. Pare un locuitor al unei alte lumi și fiecare personaj are ipoteza lui cu privire la el. Pe tot parcursul romanului el se va mișca somnambulic printre personaje, buimăcit de uriașa schimbare a vieții sale, dar și fermecat de lumea în care s-a trezit: un București altul și totuși același cu cel pe care are el senzația, dar nu certitudinea că-l cunoscuse în cealaltă viață a sa. Va medita permanent, asemenea altui ilustru predecesor literar, Sărmanul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
batistă pe care nu le desface nici Ducă-se-pe-pustii". Bine, am înțeles, dar în ceaun ce fierbea? Sopon. Era un porc bolnav. Să vezi ce sopon bun știe să facă, o lăuda el. De la ea am aflat cum poți găsi osul fermecat. Ce os fermecat? Habar n-am, niciodată nu am auzit de așa ceva! Ești un prost, dar pentru că-mi ești prieten, am să-ți spun săcretul, dar numai ție! Fă cruce de trei ori și jură să nu spui la nimeni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu le desface nici Ducă-se-pe-pustii". Bine, am înțeles, dar în ceaun ce fierbea? Sopon. Era un porc bolnav. Să vezi ce sopon bun știe să facă, o lăuda el. De la ea am aflat cum poți găsi osul fermecat. Ce os fermecat? Habar n-am, niciodată nu am auzit de așa ceva! Ești un prost, dar pentru că-mi ești prieten, am să-ți spun săcretul, dar numai ție! Fă cruce de trei ori și jură să nu spui la nimeni; altminteri mori și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dispar de mama focului cu toții. Rămâi singur cu ceaunul în față. Atunci iei oasele, căci se desprind ușor, unul câte unul, le strângi în dinți și te uiți în oglindă! Când nu te mai vezi, înseamnă că ai găsit osul fermecat. Când îl scoți din gură și te uiți la el devine negru, negru ca smoala și-ți fuge din mână ca un titirez. Dacă îl pierzi, atunci mori!.. Îl închizi bine într-o cutiuță mică din aur sau argint; îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cutiuță mică din aur sau argint; îl prinzi la gât cu un lanț gros, să nu se rupă, tot din aur sau argint; îl păstrezi și nu-l dai la nimeni! Din clipa aceea devii cel mai puternic om. Osul fermecat va fi norocul, puterea și bafta ta. El te va apăra de toate relele! Va fi suficient să dorești ceva și dorința ți se va îndeplini imediat! Nici Talpa Iadului, nici căpetenia tartorilor, numită Belzebuth, nici vrăjitoarele, cele mai mari
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi suficient să dorești ceva și dorința ți se va îndeplini imediat! Nici Talpa Iadului, nici căpetenia tartorilor, numită Belzebuth, nici vrăjitoarele, cele mai mari din lume, nu te vor mai putea învinge! Sunt sigur că el a găsit osul fermecat și-l poartă permanent sub gulerul de la cămașă, grăbind pasul spre Gara de Nord cu șapca îndesată pe cap și geanta cu cinci fermoare pe umărul stâng, gândi septuagenarul Costică Bidaru. Numai așa se poate explica bafta și norocul său, precum și trecerea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
moari, îi cade steaua din cer și se stinge odatî cu el?! „Îi adivărat, Domnu ?!“, îl întreba ea, aproape plângând. Toți copiii din clasă, stăteau cu gura căscată și ascultau uimiți. Cărțile care i le dădea învățătorul acasă, îi stârneau fermecate neliniști... unele o tulburau, ca: „Miorița“, ori, dacă nu le înțelegea, devenea palidă de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil milos, dar mai ales bună la suflet... nu putea îndura
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmă, o lume plină de mister; în vale, se întrezăreau primele case din cătun. Imaginea lui Suru și a căpriorului îi alungă ultimele umbre ale coșmarului lăsându-i numai o amintire îndepartată, vagă. Numai Suru și Nică aveau această putere fermecată de a face să uite pe moment atâtea amărăciuni din viața ei. Sultan sforăi încet pe nările-i mici, să nu tulbure gândurile. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i obseda singurătatea grea și plumburie, în care se găsea! Marius, cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste care torni benzină și, luminându-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbeau, în șoaptă, de o bună bucată de vreme?... Discreție și nu uitați de bani. Magiciana n-are tarif de intrare, dar vrea ceva vânzare la pietre... Toată noaptea am visat magicieni care scoteau din joben iepurași hăituiți de baghete fermecate, săbii care treceau prin corpuri fără să producă vătămare, focuri cu flăcări jucăușe în care dansau leneș femei goale din cărțile de tarot și munți, munți întregi de pietre în vârful cărora niște simpatici clowni făceau tot felul de giumbușlucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și petrecăreții, care dormeau parcă în schimburi. Norocel lipea vioara de față și răcoarea lemnului nobil îl ținea treaz. Ce m-aș face fără tine? își întreba iubita sa vioară. Era parcă fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mea la plecare și Înghesuiala copiilor În fața cinematografului Rio care se afla la parterul casei În care locuiam și deodată trezirea mea inexplicabilă, atît de departe, tocmai pe malul Cibinului, de parcă aș fi călătorit În somn sau pe un covor fermecat. Fără Îndoială cutreierasem În altă lume. Și vocea colegei: „Ce faci, dragă, nu mai cunoști oamenii?“ mă umplea de spaimă și de rușine; mă simțeam surprinsă, citită, goală În fața ei și era prea tîrziu să mă mai ascund. Îmi treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copilărie, se oprea cu maică-sa la toate dughenele, unde se vindeau haine de copii, pulovere roz, vase artizanale sau, și mai bine, elefanți albi. Îi plăcea Îndeosebi taraba cu elefanți albi: era ca și cum ar putea descoperi acolo vreun inel fermecat, În stare să-i Împlinească trei dorințe sau un vis la care rîvnea de mult, dar de fiecare dată se Întorcea acasă doar cu cîte un exemplar uzat din Micul duce de Charlotte Yonge sau cu vreo broșură desuetă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]