2,822 matches
-
trebuie să fie doar apă, orz și hamei. Hameiul este floarea de "Humulus lupulus", un agent de stabilitate în bere. Acizii de hamei au un efect antibiotic slab contra bacteriei gram-positive care favorizează activitatea exclusivă a drojdiei de bere în fermentarea berii. Aroma dată de hamei, depinde de varietate și utilizare; hameiul fiert cu berea ("hamei amărui") produc o amărăciune în timp ce hameiul adăugat mai târziu dă un fel de "aromă de hamei" (ultimele 10 minute din fierbere) și "aromă de hamei
Bere () [Corola-website/Science/296771_a_298100]
-
pentru cabaline" 350-700 g/kg "Acest furaj conține un ionofor: consumul Substanța activă simultan cu anumite Salinomicin sodiu, substanțe medicale (de C42H69O11Na, exemplu tiamulin) Număr CAS: 53003-10-4 poate fi contraindicat." Sare de sodiu a unui acid polieter monocarboxilic produs prin fermentarea de Streptomyces albus (DSM 12217) Impurități asemănătoare: < 42 mg elaiofilină/kg salinomicin sodiu, < 40 g de 17-epi-20-de- zoxi-salinomicin sodiu 1 JO L 270, 14.12.1970, p. 1 2 JO L 319, 16.12.2000, p. 1 3 JO L
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90431_a_91218]
-
comunistă și încă vreo câțiva ani după '89, mulți oameni din satul Fărău făceau zilnic naveta la Ocna Mureș (oraș aflat la 15 km distanță), fiind angajați în industrie (Uzina de Produse Sodice Ocna Mureș, Salina Ocna Mureș, Fabrica de Fermentare a Tutunului Ocna Mureș etc.). "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Crucea memorială este amplasată în centrul localității și a fost dezvelită în anul 1920, pentru cinstirea memoriei Eroilor Români căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul, cu o înălțime
Fărău, Alba () [Corola-website/Science/300240_a_301569]
-
și Noua Zeelandă Acidul acetic e un compus chimic organic ce apare ca un lichid incolor, cu miros caracteristic, înțepător; se amestecă în orice proporții cu apa. Temperaturile de topire și fierbere sunt 16,7 respectiv 118,2. Se fabrică prin fermentarea acetică a soluțiilor diluate de alcool, prin distilarea uscată a lemnului (v. și acid pirolignos) sau prin oxidarea aldehidei acetice. Oțetul conține acid acetic în concentrație de 3-9%. Acidul acetic este: Denumirea cea mai comună și cea preferată de nomenclatura
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
alterarea fructelor sau a altor alimente. Acidul acetic este, de asemenea, un component al secreției vaginale la femeie și la alte primate, unde se pare că servește drept agent antiseptic moderat. Acidul acetic este produs la nivel industrial atât prin fermentare bacteriană, cât și prin sinteză chimică. La ora actuală, doar 10% din producția mondială de acid acetic se face pe cale biologică, cea care rămâne de bază pentru obținerea oțetului, cu atât mai mult cu cât legislația multor țări impune ca
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
un oțet de o concentrație de doar câteva procente, comparativ cu unele sușe de "Acetobacter" care pot produce un oțet de o concentrație de până la 20%. La ora actuală rămâne mai rentabilă producerea oțetului cu ajutorul sușelor de "Acetobacter" decât prin fermentarea anaerobă urmată de concentrare. Ca urmare, cu toate că bacteriile acetogenice se cunosc încă din 1940, utilizarea lor în industrie rămâne destinată unui segment îngust de utilizări. În industrie, acidul acetic se obține și prin distilarea uscată a lemnului. Materialul lemnos se
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor, creșterea animalelor, pomicultură, precum și pe comerțul cu produse agricole. Fiind o zonă bogată în livezi de pruni, aici se produce "pălinca de prune" (băutură alcoolică specifică zonei Ardealului) obținută prin fierberea borhotului rezultat în urma fermentarii fructelor, printr-un proces de dublă distilare.
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
a vietii culturale o putem depista în Florești în perioada anilor 1918 - 1940, când apare Școală Primară, una de 7 ani, Gimnaziul Ion Ducă și Școala Medie Mixtă. În 1928 în Florești începe a funcționa Federală și Regia (Fabrică de fermentare a tutunului). Odată cu anul 1940 începe calvarul deportărilor, persecuțiilor, ce dublează tragedia celui de-al Doilea Război Mondial. În condițiile anului 1946, când se putea interceptă deja viitoarea criză de foame, localitatea capătă statutul oficial de oraș. Totodată, datorită existenței
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
taninurile sunt eliberate, frunzele înnegrindu-se progresiv. Procesul acesta de oxidare enzimatica este numit în industria ceaiului “fermentație”, deși nu este cu adevărat un fenomen de fermentație, nefiind cauzat de microorganisme. Următorul pas este oprirea procesului de oxidare (sau a “fermentării”) prin încălzire, metoda care dezactivează enzimă responsabilă. Fără un control atent al temperaturii și umidității, pe ceai se pot dezvolta fungi; aceștia cauzează o fermentație adevărată, care contaminează ceaiul cu substanțe toxice (uneori chiar cancerigene) și cu mirosuri nedorite, ceaiul
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
mașinilor pentru realizarea fiecărei etape. Deși procesarea este relativ simplă, fiecare fază trebuie controlată cu atenție pentru a obtine savoarea potrivită. Ceaiul alb Mugurii și frunzele foarte tinere, acoperite cu puf alb, trec prin două etape: tratarea termică pentru oprirea fermentării și deshidratarea. Frunzele nu sunt lăsate să se vestejească, nu sunt rulate și nici lăsate la oxidat, păstrându-se cât mai multe dintre caracteristicile inițiale. Pentru că este produs în cantități mici, prețul sau este mare. Ceaiul verde Frunzele sunt culese
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
cât și un avantaj, permițând realizarea unui număr foarte mare de rețete. Aromarea se face folosind flori, uleiuri volatile naturale sau arome artificiale. Sunt mai multe criterii după care se face clasificarea ceaiurilor. Unul dintre ele este gradul de oxidare ("fermentare") a frunzelor, după care avem 5 categorii principale: După "calitatea frunzelor" și "gradul de fărâmițare": "Frunze întregi" Termenul ""Orange”" provine de la numele dinastiei olandeze Orania-Nassau (Orange în limba engleză), iar termenul ""pekoe"", provenit din chinezescul "pak-ho", denotă perișorii albi de pe
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
distinge încă puful alb. Procesarea ceaiului este simplă și nu presupune altceva decât uscarea frunzelor la o temperatură relativ scăzută, de multe ori fiind lăsate să se usuce la soare. Obiectivul este obținerea unui grad cât mai scăzut de oxidare (“fermentare”). Pentru că ceaiul alb nu este oxidat și rulat, perișorii argintii rămân vizibili, constituind un semn al calității procesării. Infuzat, ceaiul alb da un lichid limpede și de culoare foarte deschisă, cu savoare delicată. Originile ceaiului alb sunt plasate, potrivit tradiției
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
acum aproape 4000 de ani. Pe la sfârșitul celui de-al doilea mileniu î.Hr., populațiile antice dețineau deja mijloacele necesare care urmau să formeze bazele mai multor ramuri ale chimiei cum ar fi: extragerea metalelor din minereuri, obținerea vaselor de lut, fermentarea berii și a vinului, crearea de pigmenți pentru cosmetice și picturi, extragerea substanțelor din plante în scopul utilizării lor că medicament sau că parfum, obținerea brânzei, obținerea sticlei și obținerea de aliaje precum bronzul. Nașterea chimiei poate fi atribuită foarte
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
să-și caute singuri hrana. Grija de puii revine femelei. Megapodele diferă din acest punct de vedere - în loc să clocească ouăle, le depun prin grămezii de resturi vegetale și țărână, mușuroaie, vizuini sau adăposturi; ouăle se clocesc la căldura rezultată prin fermentarea gunoiului. Galiformele sunt cosmopolite, răspândite pe întreg pământul, afară de arhipelagul polinezian și de regiunile antarctice, cele mai numeroase specii sunt răspândite în Asia. Cele mai multe trăiesc în păduri, dar sunt și specii care se întâlnesc în câmpii deschise și chiar în
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
Drojdia a fost folosită în coacere și fermentare, de mii de ani. Este folosită ca organism model în biologia modernă a celulei și este printre cele mai cercetate organisme eucariote. În ultima vreme s-a constatat că drojdia poate fi folosită pentru a genera energie electrică și că
Drojdie () [Corola-website/Science/307763_a_309092]
-
ea utilizează resurse organice ca surse de energie. Unele specii necesită oxigen pentru “respirație”, altele, deși anaerobe, necesită oxigen pentru înmulțire. Drojdia se reproduce sexuat sau asexuat (cel mai des asexuat). Drojdia a fost cel mai mult folosită în biotehnologie. Fermentarea zahărului este cea mai veche și largă aplicație a acestei tehnologii. Multe specii de drojdie au fost folosite în producerea unor alimente: drojdia de pâine pentru producerea pâinii; drojdia de bere pentru producerea berii; drojdia de vin pentru producerea vinului
Drojdie () [Corola-website/Science/307763_a_309092]
-
aplicație a acestei tehnologii. Multe specii de drojdie au fost folosite în producerea unor alimente: drojdia de pâine pentru producerea pâinii; drojdia de bere pentru producerea berii; drojdia de vin pentru producerea vinului. Două tipuri de drojdii sunt folosite pentru fermentarea berii: "Saccharomyces cerevisae" și "Saccharomyces uvarum". Aceste drojdii metabolizează zaharurile din cereale (în caz că berea se face din cereale) și produc alcool și dioxid de carbon. În anul 2003, piața drojdiei pentru panificație s-a ridicat la circa 26 de milioane
Drojdie () [Corola-website/Science/307763_a_309092]
-
sunt consumate de către membrii unor religii.<br> - canabis (cunoscut sub numele de marijuana, conține canabinoizi, chimic tetrahidrocanabinol (THC)) - ilegal în cele mai multe părți ale lumii și consumate de către membrii unor religii.<br> - etanol (denumit în mod obișnuit (etil) alcool, produs prin fermentare de drojdie în băuturi alcoolice, cum ar fi vinul și berea) - legal dar reglementat în cele mai multe părți ale lumii, și ilegal în multe țări musulmane, cum ar fi Libia, Sudan și Arabia Saudita, care nu sunt consumate de către membrii unor religii
Drog () [Corola-website/Science/306553_a_307882]
-
carbon. Și această a doua fază absoarbe energie și în urma reformării rezultă hidrogenul. Această variantă cu două trepte este aplicată mai ales în utilaje cu capacitate mai mică. La utilizare biomasei cu umiditate mai mare, de exemplu deșeul menajer, prin fermentare anaerobă rezultă metan în procent de 60-70%. Acesta curespunde biogazului din băligar. După desulfurare biogazul se poate utiliza direct ca și combustibil în pile de combustie de tip MCFC sau SOFC, de unde este adevărat într-o anumită măsură rezultă CO2
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
loc doar la presiuni relative foarte mici, cade în sarcina constructorului respectiv utilizatorului bioreactorului menținerea acesteia în limite reduse, cu toate că sunt prezente și bacterii ce consumă hidrogen și care generează metan și sau reduc nivelul de sulf. Producția hidrogenului prin fermentare este totuși cu randament energetic slab, conform tabelelor lui Thauer pe această cale din energia de ardere a glucozei putându-se înmagazina cca 33% maximum. În comparație cu aceasta prin fermentarea cu producere de metan se transferă cca 85% din energia de
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
generează metan și sau reduc nivelul de sulf. Producția hidrogenului prin fermentare este totuși cu randament energetic slab, conform tabelelor lui Thauer pe această cale din energia de ardere a glucozei putându-se înmagazina cca 33% maximum. În comparație cu aceasta prin fermentarea cu producere de metan se transferă cca 85% din energia de ardere a glucozei. Prin acest procedeu elaborat în Norvegia , într-un arzător cu plasmă la 1600°C se separă complet hidrocarburile în cărbune activ (carbon curat) și hydrogen. O
Fabricarea hidrogenului () [Corola-website/Science/307810_a_309139]
-
cu alte proprietăți. Meșteșugarii egipteni erau renumiți nu numai în modul de îmbălsămare a morților, ci și în extragerea metalelor din minereuri, obținerea de aliaje precum bronzul, fabricarea sticlei, în realizarea diverselor combinații chimice și pigmenți pentru cosmetice și picturi, fermentarea berii și a vinului și leacuri pentru diverse boli. Mesopotamia fiind săracă în minereuri, piatră de construcție și lemn, ca materii prime pentru construcții și făurirea obiectelor casnice meșteșugarii utilizau argila și trestia. În construcții, pe lângă cărămizile din argilă arse
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
căii ferate, la sfârșitul sec. XIX, în Șoldănești începe să se dezvolte viața economică. La începutul sec. XX, în localitate apar primele elemente industriale: moară cu aburi, fabrică de var, etc. În anul 1927 a început să funcționeze fabrica de fermentare a tutunului, care în anul 1986 a atins volumul maxim de producție - peste 15 mii tone de tutun fermentat. Localității i s-a conferit statut de orășel în noiembrie 1980. Începând cu anii 1990-1992 populația orașului prin repetate rânduri de
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
9,6% din suprafața totală a localității. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: În oraș activează 7 societăți pe acțiuni, 63 societăți cu răspundere limitată și 261 gospodării țărănești. Principalii agenți economici din localitate sunt: Fabrica de fermentare a tutunului care are o capacitate de 10,5 mii tone anual. Datorită suprafeței mari a fondului forestier, activează cu succes Întreprinderea forestieră de prelucrare a lemnului, care produce parchet, uși, ferestre și alte articole din lemn, de asemenea se
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai nefermentat" și "ceai virgin". Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin: Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]