5,981 matches
-
MUȘINA, Alexandru (1.VII.1954, Sibiu), poet, eseist și editor. Este fiul Vioricăi Mușina (n. Flucuș), vânzătoare, și al lui Alexandru Mușina, chelner. Urmează Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1969-1973) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1974-1978). Lucrează ca profesor la Liceul Industrial din Întorsura Buzăului (1978- 1989), cultivator și vânzător de flori (1989-1990), redactor la revista „Interval” (1990-1992) și cadru didactic la Facultatea de Litere din Brașov, unde predă
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
din Întorsura Buzăului (1978- 1989), cultivator și vânzător de flori (1989-1990), redactor la revista „Interval” (1990-1992) și cadru didactic la Facultatea de Litere din Brașov, unde predă literatură comparată și folclor (din 1992). În 1995 obține titlul de doctor în filologie al Universității din București. Debutează în „România literară” (1978), iar editorial, în volumul colectiv Cinci (1982), alături de Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter și Mariana Marin. A activat în cenaclurile Junimea (1974-1978), Cenaclul de Luni (1977-1983), Alternative (1987-1988), Interval
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
front. Participă în Transilvania la rezistența împotriva atacurilor armatei ungare (1918). După încetarea conflagrației și-a continuat studiile, absolvind în 1919 secția clasică și modernă. Ajutat de fratele său, Ion Nandriș, urmează, la Universitatea din Viena, cursuri de specializare în filologie slavă și indoeuropeană (cu profesorii V. Vondrák și P. Kretschmer). Între 1920 și 1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii K. Nitsch, J. Rozwadowski, J. Loș, J. Chrzanowski și St
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Vondrák și P. Kretschmer). Între 1920 și 1923 este lector de limba română la Universitatea din Cracovia, continuându-și specializarea în slavistică cu profesorii K. Nitsch, J. Rozwadowski, J. Loș, J. Chrzanowski și St. We˛dkiewicz. Își ia doctoratul în filologie cu teza Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna (1922). Reîntors în țară, funcționează pentru o scurtă perioadă ca profesor la Colegiul Pregătitor din Cernăuți. În toamna lui 1923 i se acordă o bursă de doi ani la Școala Română
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
Études și la École de Langues Orientales Vivantes din Paris cursurile profesorilor Antoine Meillet, A. Mazon și Mario Roques. În 1925 revine la Cernăuți, unde e profesor la Școala Normală, iar în 1926 este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Cernăuți, post pe care se va titulariza în 1929. În același an e ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, rămânând în această funcție până în 1942. Datorită prestigiului științific căpătat, e ales
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
română la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 e titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne de la Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne de la Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la retragerea la pensie, în 1963. După numirea ca profesor, călătorește mult în Italia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, SUA și la Muntele Athos. Colaborează la majoritatea revistelor de filologie, în special slavă
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la retragerea la pensie, în 1963. După numirea ca profesor, călătorește mult în Italia, Franța, Spania, Elveția, Belgia, SUA și la Muntele Athos. Colaborează la majoritatea revistelor de filologie, în special slavă, din țară și străinătate, la „Comparative Literature Studies”, „Annali dell’Istituto Universitario Orientale” ș.a. După primele articole de slavistică, axate pe chestiuni strict lingvistice, N. se îndreaptă spre aspectele de mai larg contur, menite, pe de o
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
VIII. 1934, Soroca - 25. X. 1992, Cluj-Napoca), prozator și poet. Este fiul Ecaterinei Neamțu (n. Panov) și al lui Vladimir Neamțu, profesori. Urmează școala primară la Vișeu (1941-1945) și liceul la Sighet (1945-1949). Din 1951 până în 1953 frecventează Facultatea de Filologie, secția limba rusă, a Universității din Cluj. După absolvire se angajează la revista „Steaua”, beneficiind de sprijinul lui A. E. Baconsky. N. debutează cu versuri în „Almanahul literar” din Cluj (1952), iar editorial, cu cartea de versuri Cântecul constelației (1960
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
Elenei Negoiță, învățătoare, și a lui Oliviu Negoiță, profesor și autor de literatură pentru copii. Urmează școala primară în Breaza, iar ulterior, familia stabilindu-se în București, va frecventa Liceul „Iulia Hasdeu” (1959-1962) și va deveni studentă la Facultatea de Filologie, luându-și licența în 1967. În timpul studenției ia parte la întrunirile cenaclurilor literare Junimea și „Nicolae Labiș”. Funcționează ca redactor în Departamentul emisiunilor culturale al Radiodifuziunii Române, din 1969 ca realizatoare a emisiunii „Meridiane lirice”, iar din 1971 a emisiunii
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
din „recuperarea” Bizanțului: prima „operă” a Spătarului Milescu, AIX, t. XXII, 1985, 2; Zamfira Mihail, Nicolae Milescu Spătarul. „Călătoria unui «Jurnal de călătorie», MS, 1987, 2; Faifer, Semnele, 46-49; Mazilu, Recitind, I, 326-328, 352-354, III, 413-438; Al. Andriescu, Studii de filologie și istorie literară, Iași, 1997, 90-208; Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae, București, 1997, 167-175; Dicț. analitic, I, 129-131; Radu Ștefan Vergatti, Nicolae, Spătarul Milescu. Viața, călătoriile, opera, București, 1998; Mazilu, Noi, 51-61; Dicț. esențial, 521-523; Dan Horia Mazilu
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
moașă, și al lui Nicolae Negrilă, factor poștal. După școala elementară urmată în comuna natală, face liceul teoretic la Râmnicu Vâlcea, absolvit în 1954, Institutul de Învățători din Timișoara (1956-1958), iar între 1963 și 1968 este student la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din Timișoara. Funcționează la Arad în învățământul secundar, iar după 1990 devine profesor la Colegiul Universitar Pedagogic al Universității „Vasile Goldiș”, având o perioadă și funcția de decan. În 1993 obține la București
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
română, a Universității din Timișoara. Funcționează la Arad în învățământul secundar, iar după 1990 devine profesor la Colegiul Universitar Pedagogic al Universității „Vasile Goldiș”, având o perioadă și funcția de decan. În 1993 obține la București titlul de doctor în filologie, cu teza Presa literară românească arădeană (1869-1944), publicată în 1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Arad). Debutează în 1964 la ziarul „Flacăra roșie”, cu recenzii, iar ca poet, în 1975 la „Tribuna”, cu poezia Închipuiri. Prima carte, Păuliș ’944, îi apare
NEGRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
Damian (14.II.1937, București), poet și prozator. Este fiul Anei (n. Racoviceanu) și al lui Alexandru Necula, inspector comercial. După absolvirea cursurilor liceale (1954) a lucrat ca tehnician topograf în București. Între 1960 și 1965 frecventează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. Funcționează ca redactor la „Viața românească” până în 1987, când se refugiază în Franța. Colaborând la Radio BBC, în noiembrie 1989 lansează intelectualilor francezi un apel de solidaritate cu intelectualii din România, iar în decembrie 1989 se
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
6. VII. 1947, București - 22. X. 1995, București), poetă și eseistă. Este fiica Mariei Vasilache (n. Manea Gheorghe-Belduganu), muncitoare, și a lui Constantin Vasilache, tehnician. A urmat liceul la Botoșani și Călărași, absolvindu-l în 1965, și cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, fiind licențiată în 1970. În 1971 a început să studieze și filosofia, dar se retrage de la cursuri după doi ani. Din 1970 lucrează ca lector la Editura Albatros. Debutează în 1963, cu poezia Dunăre, în „Luceafărul
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
NICHITA, Mihai (18.I.1925, Vaslui), clasicist. Este fiul Mariei și al lui Ion Nichita, funcționar. Urmează liceul la Vaslui, Cernăuți, Piatra Neamț și Iași (1940-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie clasică, a Universității din București (1945-1949). Între 1949 și 1987 predă aici limba și literatura latină. Publică ample cercetări și articole în „Studii clasice” și în „România literară”. Colaborează la lucrările colective Istoria literaturii latine (I-III, 1964-1986), în cadrul căreia
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
fratele mamei, Constantin Anastasatu, unul dintre cei mai importanți ftiziologi români, conduce Institutul de Ftiziologie din București și este rector al Institutului de Medicină din București. Absolvent al Liceului „Gh. Barițiu” din Cluj (1966), P. devine student al Facultății de Filologie a Universității din Cluj, secția română-italiană. După câștigarea prin concurs a unei burse naționale, își continuă studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din Roma (1968-1972), secția limbi și literaturi romanice, obținând licența cum laude, cu teza Aspetti blasfemi nella
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
la Facultatea de Litere și Filosofie din Roma (1968-1972), secția limbi și literaturi romanice, obținând licența cum laude, cu teza Aspetti blasfemi nella poesia lirica romanza delle origini, coordonată de profesorul Aurelio Roncaglia. Revenit în țară, își susține doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza Intelectualitate și laicitate în poezia lirică italiană din secolul al XIII-lea (1975). Parcurge cariera universitară la Facultatea de Litere din Cluj: asistent (1973-1989), conferențiar (1990-1991) și profesor (din 1992). Predă cursuri și seminarii
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
București, cu teza Intelectualitate și laicitate în poezia lirică italiană din secolul al XIII-lea (1975). Parcurge cariera universitară la Facultatea de Litere din Cluj: asistent (1973-1989), conferențiar (1990-1991) și profesor (din 1992). Predă cursuri și seminarii de literatură italiană, filologie romanică și limbă portugheză. Începând din 1994 este șeful Catedrei de limbi și literaturi romanice. Este ales prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1992) și numit secretar de stat în Ministerul Învățământului (august 1990-ianuarie 1991), unde se implică energic în
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
literare și științifice din țară și din străinătate. Prima lui carte, Exerciții de lectură (1976), primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Este autorul mai multor volume de studii și eseuri despre literaturile română, italiană, spaniolă, portugheză sau pe teme de teoria literaturii, filologie, estetică. A îngrijit și a prefațat ediții (E. Lovinescu, G. Călinescu, Liviu Rebreanu, Emil-George Papahagi, Olimpia Radu, Gib I. Mihăescu, Mateiu I. Caragiale, Antonin Artaud). În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor. Activitatea lui P. s-
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
își are sursele în criticismul maiorescian, ajungând prin C. Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Călinescu până la Tudor Vianu. Cea de-a doua, reunind pe B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții culturale globalizante care au părut că trădează spiritul propriu-zis critic. După ce, în perioada proletcultistă, orientarea speculativă s-a dovedit vulnerabilă față de dogmatismul sociologizant, tehnicismul filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare spre sociologie și psihologie, iar la cele inferioare spre filologie și stilistică. Acest arc aruncat între sociologie și filologie se concretizează într-o critică hermeneutică integratoare, pentru care orice opțiune între eu și text, între subiect și obiect, între sens la nivelul textului și sens la nivelul cititorului are o
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare spre sociologie și psihologie, iar la cele inferioare spre filologie și stilistică. Acest arc aruncat între sociologie și filologie se concretizează într-o critică hermeneutică integratoare, pentru care orice opțiune între eu și text, între subiect și obiect, între sens la nivelul textului și sens la nivelul cititorului are o valabilitate limitată și strict metodologică. Între toate cărțile lui
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
29.VI.1946, Sântandrei, j. Hunedoara), poetă și prozatoare. Este fiica Vioricăi Voicu (n. Pop) și a lui Eugen Voicu, învățători. Urmează la Deva clasele primare și gimnaziale la Liceul Pedagogic, apoi Liceul „Decebal” (1960-1964). Este licențiată a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969). Va funcționa ca ghid la Muzeul Unirii din Alba Iulia, bibliotecară, profesoară de limba română la Alba Iulia și Deva, iar mai târziu în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Toma (4.IV.1941, București), poetician, istoric literar, eseist și prozator. Este fiul Ameliei Pavel (n. Avramescu), critic de artă, și al lui Doru Gerson (Pavel), jurist. Învață în București, absolvind Liceul de Băieți nr. 13 (1957) și Facultatea de Filologie (1962), cu o teză de licență despre fonologia silabei, condusă de profesorul Emanuel Vasiliu. Până în 1969 va fi cercetător științific la Centrul de Fonetică și Dialectologie al Academiei Române. În 1970 se stabilește în Canada, ca asistent la Departamentul de lingvistică
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]