9,041 matches
-
țară, André Beauffre a definit strategia drept „arta de a stăpâni dialectica interacțiunii voințelor folosind forța pentru rezolvarea conflictului lor”. Așadar, ce Înseamnă atunci o comunitate strategică de cunoaștere? Nu se bazează ea pe un control al interacțiunii voințelor cu finalitate de cunoaștere? Modelul japonez nu este un corp chiar atât de străin pentru cultura strategică franceză, bazată, de altfel, pe cele două superprincipii: al libertății de acțiune și al economiei de forțe. Primul - libertatea de acțiune - este o măsură de
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
face cu o viziune extremă, nu putem trece cu vederea faptul că ea constituie un fundal pentru ceea ce ține de participarea la viața comunitară, fie că aceasta trimite la o școală, la o Întreprindere, la țara Însăși sau la o finalitate ce depășește limitele grupului În sine, așa cum vom vedea În partea a doua a acestei lucrări. Așa cum se va vedea mai tîrziu, În cazul nemawashi (vezi p. 72). Do Înseamnă „cale”, o școală de perfecționare permanentă. Judo este calea supleței
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pentru Știință și Tehnologie al Ambasadei franceze din Japonia. „Calea ce duce la absolutul stării de veghe”, după Hisayasu Nakagawa. Prin combinare strategică trebuie Înțeleasă articularea, În slujba unui proiect integrator, a strategiilor mai multor actori care, urmărindu-și propriile finalități, contribuie și la aceea a proiectului global. Nemanifestat, neformulat, În fază de acumulare și de devenire. Președintele Knowledge Management Society of Japan. The Origin of Chi in the West and in Japan, Tokyo, 2005. Celebru parc la intrarea căruia tinerii
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
nașterea disciplinelor de Învățământ, de adaptarea științelor la scopurile Învățământului, de parcurgerea educativă a acestora, de o reflecție asupra materiei de studiat și a clasei de elevi. Iar mai apoi, reflecția asupra conținuturilor abordate se va lega de reflecția asupra finalităților pe care metodele le permit a fi atinse. Cum s-ar spune, de aici Înainte metoda absoarbe În sine și aceste obiective; este pusă În serviciul unor obiective de cunoaștere științifică. Și astfel, experiența instrucțională a convertit metodele științifice În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acumulare de reguli de bună parcurgere a traseului. 2. Metoda - din perspectivă praxiologică și ciberneticătc "2. Metoda - din perspectivă praxiologică și cibernetică" Analizată În Întreaga ei complexitate și Întindere, activitatea instructiv-educativă reprezintă un ansamblu de acțiuni interdependente subordonate atingerii unor finalități generale ale Învățământului. Luată de sine stătător, fiecare acțiune are rațiunea ei proprie; fiecare servește atingerii unui scop parțial sau intermediar ce mijlocește realizarea unuia mai general sau mai Îndepărtat (scopul final al activității). Dar acțiunea nu este, totuși, cea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
un proces obiectiv, călăuzit de către legile obiective ale Învățării (cunoașterii) umane, metoda este un fapt (fenomen) obiectiv care condiționează progresul la Învățătură; prin intermediul ei, profesorul stăpânește acțiunea instructivă, o dirijează, o corectează și o reglează continuu În direcția impusă de finalitățile actului instrucțional. Valoarea și importanța metodei sunt aspecte care rezidă nu numai În funcțiile pe care aceasta și le asumă, ci mai ales În efectele pe care ea le produce. Fiind direct implicată În actul instruirii, prin intervenția ei activă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cuvinte, metodele se definesc, În modul cel mai simplu, prin obiectivele de atins. În raport cu natura obiectivelor considerate, variază, prin urmare, și metodele și mijloacele de Învățământ preferate; ele sunt În consens deplin cu obiectivele specifice și imediate ale activității instructive. Finalitatea acțiunii ocupă, deci, o poziție dominantă, de ghid, Înalegerea metodologiei, iar aceasta apare, În mod firesc, ca o prelungire a obiectivelor și sarcinilor prestabilite, ca reflectare a interiorității educatorului În exterioritate, cu menirea de a asigura trecerea de la punctul de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ea echivalează cu luarea unei decizii practice indispensabile conducerii unei părți din procesul de Învățământ. Metoda poate fi considerată, aici, drept instrumentul de realizare cât mai deplină a obiectivelor sau sarcinilor de predare prestabilite. Înscriindu-se Întotdeauna În limitele unor finalități, deduse și ele, În cele din urmă, din obiectivele specifice disciplinei care se predă, ale profilului școlii și treptei de Învățământ corespunzătoare, metodele absorb, oarecum, În sine aceste obiective și, prin ele, Încorporează un scop general al Învățământului, un ideal
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
alegerii metodelor, așa după cum vom putea observa mai departe. Desigur, condiționarea metodelor (față de obiectivele instrucționale) nu trebuie privită În mod mecanic. Prin faptul că aceleași metode pot duce la realizarea unor obiective diferite, ele manifestă și o relativă independență față de finalitățile procesului de Învățământ. Această relativă autonomie este Întărită de Însuși caracterul polifuncțional al metodelor, de faptul că ele pot Îndeplini funcții diferite În raport cu obiectivele propuse. Nu este mai puțin adevărat Însă și faptul că o metodă poate să Îmbrace și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
drept ghid științific predării și Învățării, educației, În general. D. Concluzii la poziționarea metodeitc " D. Concluzii la poziționarea metodei" a) Sintetic vorbind, de fiecare dată alegerea și adecvarea unei metode este oconstrucție dependentă de factori obiectivi (care țin de natura finalității, a conținutului, de logica internă a științei, de legitățile fenomenului Învățării etc.) și de factori subiectivi (determinați de contextul uman și social al aplicării ei, de personalitatea profesorului, de psihologia elevului, de psihosociologia colectivului clasei etc.). Toate aceste variabile sunt
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
existat preocuparea elaborării unor modalități mai bune de transmitere și asimilare a valorilor culturii, a experiențelor umane celor mai Înaintate. Transformările progresive prin care a trecut Învățământul au impus o evoluție ascendentă și metodologiei, laturii sale procesuale. Atenția acordată reconsiderării finalităților și conținutului instrucției și educației a fost dublată de o neîntreruptă grijă pentru reevaluarea și perfecționarea metodelor, În deplin acord cu acestea. Metodele, care cu timpul s-au dovedit perimate, au fost treptat abandonate; altele, mai elaborate, au fost supuse
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cognitive componente, urmate de selecția și eliminarea celor considerate parazitare (de prisos) și păstrarea celor presupus a fi eficiente. Și apoi, de structurarea optimală a succesiunii acestora, avansând până Într-acolo Încât fiecare operație reținută să fie motivată de o finalitate a ei (obiective proprii), cu precizarea procedeelor specifice de execuție, inclusiv a probelor În măsură să asigure controlul Întregii desfășurări a proceselor respective. Un accent deosebit se pune pe controlul imediat, cu ajutorul feedbackului, și pe Întărirea reușitei Învățării, În spiritul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ca și În cel de informare și documentare intervin diferite tehnici speciale de decodare, tipuri diferite de lectură. Fiecare dintre acestea are importanța ei și toate la un loc Își aduc o contribuție esențială la sporirea capacității de lectură În raport cu finalitățile urmărite. Elevii citesc ca să Învețe, să se informeze, să-și pregătească un examen, să caute anumite date precise, să se delecteze sau să se recreeze... și, firește, fiecăruia dintre aceste scopuri Îi corespunde o anumită atitudine și o tehnică specială
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
teoretice și practice cu care acesta se vede confruntat, să asigure o mare mobilitate asociației și combinației de cunoștințe, economicitate și eficiență actelor omenești. Este interesant de remarcat că promovarea unor asemenea metode se leagă strâns nu numai de accentuarea finalităților practice ale Învățământului, ci și de o nouă concepție cu privire la caracterul activității practice. Devine tot mai evidentă necesitatea abandonării unei concepții Învechite care reducea activitatea practică cu precădere la muncile manuale, la executarea În spirit conformist a unor acțiuni după
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
principiul potrivit căruia „viața este o acțiune, și nu o muncă la comandă și că școala, făcând parte din viață,trebuie să-i adopte caracteristicile” (Planchard, 1992, p. 385). Mai precis, a fostinspirată din principiul Învățării prin acțiunea practică, cu finalitate reală (learning by doing), ceea ce avea să-i asigure și motivația sau legitimitatea necesară. Ca metodă activă opusă instruirii verbaliste și livrești, Învățarea prin realizarea de proiecte urma să devină pivotul unui Învățământ care exprima cerințele educației pragmatice americane, care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să Învețe și din cercetare și din activitatea practică, să-și Însușească atât procesualitatea științei, cât și conținutul acesteia, raportându-se direct la activitatea practică. Sau, pentru Kilpatrick proiectul constituie „o activitate prealabil vizată a cărei intenție dominantă are o finalitate reală, care orientează activitățile și le asigură o motivație” (Planchard, 1992, p. 385), iar după Hosic este o „unitate complexă de experiență intențională” (1992). În rezumat, proiectul ar prezenta următoarele caracteristici: - este subordonat realizării unei sarcini concrete, aleasă din proprie
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pe cât posibil, prin Îmbinarea cunoștințelor teoretice cu acțiunea practică; - presupune o realizare efectivă și totală Într-un timp determinat; - evaluarea are În vedere atât asimilarea de cunoștințe, cât și efecte de ordin afectiv-atitudinal (autonomie, inițiativă, responsabilitate, perseverență, cooperare etc.); - ca finalitate, În funcție de natura concretă a activității, efortul se materializează fie Într-o „lucrare științifică” prezentată la sfârșit de an școlar, susținută la examenul de absolvire, comunicată În cadrul cercului științific, al unor simpozioane, sesiuni de comunicări etc., fie Într-o lucrare de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
prefigurat. Așa cum s-a mai precizat, În accepție modernă, adevăratul proiect pune subiectul Într-o situație autentică de cercetare și de acțiune, În care acesta se vede confruntat cu o problemă reală, cu rezolvarea unei sarcini concrete care are o finalitate reală (ce corespunde, de exemplu, unor necesități reale la momentul dat pentru unitățile economice sau instituțiile care oferă locuri de practică pentru liceeni și studenți). În acest caz, realizarea proiectului necesită o documentare, vizite la fața locului, emitere de ipoteze
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și cercetările demonstrează că „jocul poate sluji, totuși, unor scopuri pe care cel care se joacă nu le sesizează, dar care sunt inerente jocului, fără intenția și fără intervenția sa (Gotesman, 2001, pp. 199-200); că „jocul poate să capete o finalitate pedagogică și un conținut instructiv bine determinat; că procesele instructive, Îndeosebi cele cu caracter de exercițiu, pot Îmbrăca forme de joc (2001, p. 217). Determinând un transfer de energie, de motivație funcțională (dedusă din trebuințe interne) dinspre jocul propriu-zis spre
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sa pentru o Întreagă clasă de probleme; sau a oricărei probleme din clasa respectivă; - rezolubilitate - chiar fără cunoștințe speciale În problema respectivă, toate persoanele care aplică corect același algoritm trebuie să ajungă În mod corect la rezolvare, la aceeași soluție (finalitate certă). Algoritmul - arată L.N. Landa (1973), părintele algoritmizării - are proprietatea determinării, „...adică proprietatea de a direcționa univoc acțiunile individului În rezolvarea problemelor. Îndeplinind o prescripție algoritmică, subiectul știe cu exactitate ce trebuie să facă pentru a realiza sarcina respectivă, pentru
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
faptul că sunt timide, au audiență doar în mediul universitar. Sfârșitul anilor ’90 a adus chiar o întărire a raționalității politicilor educaționale, reflectată în proliferarea studiilor diagnostice la diferite niveluri problematice ale învățământului românesc. Majoritatea acestor rapoarte au avut ca finalitate practică susținerea unor programe cu masivă finanțare externă, dedicate modernizării învățământului sau creșterii șanselor școlare ale unor categorii deprivate din punct de vedere social. Printre cele mai importante materiale produse în această epocă sunt: - „Învățământul românesc azi” - diagnoză coordonată de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
actori” - analiză coordonată de Mihaela Jigău și Mihai Surdu, realizată, la solicitarea Ministerului Educației și Cercetării, prin cooperarea dintre acesta, Institutul de Științe ale Educației și Institutul de Cercetare a Calității Vieții, publicată în 2002. Toate aceste rapoarte au o finalitate practică imediată - dedusă din necesitățile de politică educațională -, iar abordarea teoretică a fenomenelor educaționale este redusă la minimum. Parafrazând o expresie care se referă la originile statisticii sociale, putem spune că sociologia educației în România parcurge încă o etapă a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
texte din științele educației, dar și a celor de politici educaționale permite constatarea persistenței unui mod de gândire funcționalist în tratarea locului sistemelor formale de instrucție în ansamblurile sociale. Majoritatea politicilor educaționale se legitimează prin apelul la presupuse funcții, sau „finalități”, ale școlii. Mai aproape de domeniul acestei cărți, tratările sociologice convenționale ale școlii, marile manuale americane de sociologie generală, de pildă, continuă să privească abordarea funcțiilor școlii ca pe o direcție convenabilă, cel puțin din considerente pedagogice. Capitolul de față nu
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a funcțiilor în latente și manifeste. Funcțiile manifeste cele mai evidente ale școlii ar consta în transmiterea cunoașterii și alocarea statusurilor. Lynne Chisholm a analizat recent (apud Voicu, 2003) sistemele educaționale europene și a constatat un consens asupra a trei finalități universale ale educației formale: socializarea culturală comună a indivizilor ca instrument de menținere a coeziunii sociale, susținerea creșterii economice prin furnizarea de mână de lucru calificată și dezvoltarea individuală a beneficiarilor. Funcțiile latente, obiect al dezbaterilor sociologice, dar și politice
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de producție" Analiza lanțului valorii reprezintă un instrument de management strategic utilizat pentru identificarea surselor unui avantaj concurențial. Identificarea, la rândul său, permite dezvoltarea unor opțiuni strategice și alegerea alternativei cu șanse de succes. Din modul în care este gândită finalitatea sa, se deduce că instrumentul este folosit pentru studiul mediului intern, dar prin raportare la concurenți. Conexiunile teoretice cu analiza mediului înconjurător concurențial sunt imediate, pentru că a discuta de un avantaj concurențial presupune realizarea unei comparații cu un concurent. În
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]