2,868 matches
-
Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei lui Dumnezeu față de creaturile sale, acordîndu-le astfel o desăvîrșită libertate. Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic, fragil, dar suficient pentru a-i da o temeinică siguranță și totodată a-i transmite nedezmințita convingere că știe ce trebuie și ce nu trebuie să facă. De altfel, monahul spune că nu e nevoie să fi stat mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apartamen- tului. — Dar cum v-ați putut imagina așa ceva ? a râs el, lăsând plasele în care se aflau cadourile în micuțul antreu. Ea stătea pe fotoliul din dreptul ferestrei, iar lumina caldă de seară de mai îi învăluia trupul gol, firav. Era com- plet goală, fără lenjerie sau vreo bijuterie. O adevărată frumusețe a naturii, în toată splendoarea ei, gata să fie dezlănțuită. Cristi s-a apropiat și i-a zâmbit. A măsurat-o din cap până în picioare, aproape mângâind-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
într- adevăr, plecaseră cu capetele plecate, iar acum se distrau nemaipomenit de umilința la care era supus. Doi puști, nici bine trecuți de douăzeci de ani, ale căror uniforme abia li se potriveau, fiind puțin mai mari decât trupurile lor firave. Îi recunoașteți, domnule Vasile ? — Da, îmi amintesc de figurile dumnealor. Iar unul dintre ei îi face cu ochiul. Cristi își șterge sângele de pe buze cu limba. Este adevărat că ofițerii din fața dumneavoastră au avut rugămintea ca în acea seară, cel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numai o parte dintre ele! -, Încât eram profund convins nu numai că eu nu posed ceea ce se cheamă realitate, dar, curios, nici nu prea credeam că exist! Sau că exist doar din când În când! Ceea ce aveam, ceea ce posedam era firavul meu trup, dar el era atât de puțin considerat de cei care aveau autoritate - pentru mine, atunci, ani lungi, realitatea echivala cu autoritatea! -, Încât eu Însumi eram tentat de a-l disprețui! Iar spiritul?! Spiritul meu Încă nu se născuse
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
96, când au venit la putere „ai noștri” - o „echipă” politică ce și-a revendicat tradiția celor două mari partide politice care au făcut și consolidat România modernă! -, un entuziasm ce, e drept, i-a zăpăcit și chiar derutat pe firavii și neexperimentații ei beneficiari. Includerea, adică, În programele economice și administrative ale partidelor care se află În parlament și a „problemei naționale”, o „temă”, e drept, maculată de grotesca politică finală a lui Ceaușescu și ocolită de vârfurile intelectuale sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Lașitatea unui destin, care nu este altceva decât „pierderea, Înnămolirea” unei ființe În acele interese diurne, necesități reale și mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai firav, ci credința În forțele proprii. Sau, În ceea ce unii istorici „romantici și reacționari” considerau a fi „credința În geniul unei națiuni”, al acelei colectivități umane „blestemate” să poarte În istorie și În secole confuze un Sens mai presus de cel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
specifică „Ceaușescu“.<endnote id="7"/> În 1971 s-a declanșat „mica revoluție culturală“, În stil românesc. Ceaușescu a proclamat atunci sfârșitul destinderii ideologice. Pe „frontul“ ideologic nu aveau să se mai facă concesii. Nu se mai admiteau devieri, influențe burgheze... Firava liberalizare românească, Începută În 1964, Își Încheia existența. Libertatea de exprimare și de mișcare a oamenilor (inclusiv și Îndeosebi călătoriile În străinătate) avea să fie tot mai Îngrădită, an de an, până În 1989. După câțiva ani de „disciplinare“ a culturii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu asprimea care o desfigurase înainte ca nemișcarea să pună stăpânire pe încăpere, transportând-o într-un alt loc. Era paralizată, transpusă de ceea ce recunoscusem. Am rămas în genunchi, mâinile noastre înlănțuite. Ne trăgeam unul pe celălalt înăuntru. Un moment firav de contra-viziune, spre confort. De parcă ar fi trebuit să traversezi o lume ca să ajungi acolo. Ceva s-a descătușat în mine, iar privirea ei de remușcare sugera un viitor. Dar - și am încercat să blochez acest gând - oare chiar ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
primei - și singurei - case pe care o cumpăraseră pentru familia lor, pe o stradă numită Valley Vista, apoi cenușa se rostogoli pe coridor, iar în spatele ușilor se găseau copiii, fulgii aterizând pe baloanele lor și stingând calm lumânările care ardeau firav pe un tort cumpărat și așezat pe masa pentru ziua ta de naștere, apoi roiră în jurul unui pom de Crăciun plasat în mijlocul camerei de zi, umbrind luminițele colorate înșirate în salbele din pom, după care cenușa urmări bicicleta de curse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și decât se întâmplase „de fapt”, opoziția și rezistența la regim în forme declarate, continue, organice! Nu e exclus ca și prietenul meu Țepeneag să fi avut nopțile sale „de dubiu”, când te întrebi dacă poți tu, ființă singulară și firavă social, să „ai dreptate” nu numai contra puterii, dar și contra opiniei publice! În plus, Țepeneag a făcut și experiența șocantă și amară a însingurării - și a propriei excluderi, de fapt! - în chiar interiorul emigrației pariziene anti-comuniste, deși el era
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ea pentru a ieși din Irak nu e chiar așa departe. La urma urmei, chestiunea înălțimilor Golan poate fi tranșată în două minute... Asta înseamnă, Preafericite, că într-o zi veți putea fi văzut la Damasc? E un bărbat firav, cu o barbă albă mai scurtă și mai bine tăiată decât a fraților săi întru Hristos, dar este tot atât de intransigent în privința prerogativelor sale. Greu de spus. Scaunul meu are onoarea întâietății. Suntem cei mai importanți rămânând aici. Deci ei trebuie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nu-i bai, rădăcinile uriașe, noduroase, contorsionate de căințe și de suferința de a fi văzut ce credem noi că au văzut, ale copacilor actuali, au efectiv aerul de a fi fost martori oculari ai acelui moment. Trunchiul cel mai firav și cel mai puțin convingător a fost plantat, cu solemnitățile de rigoare, în 1964, de către papa Paul al VI-lea. O atestă inscripția de pe o tăbliță. Este măslinul cel mai înalt în grad, dar nu-i fie cu supărare magisteriului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mă durea pe unde a dat mama cu bățu. Și Marița spunea: "Uite mamă cum te strâmbă Ghiorgi". Și mama îmi mai da o batae. După ea a născut 2 copii gemeni: Tincuța și Vasile. Tincuța era o copilă foarte firavă și n-a trăit mult și îmbolnăvindu-se a murit. Vasile era un băiat de frumuseță rară. Parcă era făcut din caș. Avea niște ochi prea albaștri, tari, frumoși. Și nu plângea când îi trebuia ceva, ci mai mult se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în vara anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îmi vorbește și despre conflictul din fosta Iugoslavie, despre acțiunile malefice ale masoneriei, etc. Multe mai știe acest tânăr care a lucrat acolo atâția ani într-o pizzerie italiană iar din câștigul obținut a construit o operă de caritate. Subțirel, firav, dar atât de decis vrea să meargă pe jos nu numai până la Santiago, ci până la Fatima. Spune că nu este prea mult, deoarece a întâlnit un neozeelandez care vine pe jos de 80 de zile, din Salzburg, și vrea să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
asfaltat care începe să prindă contur în zorii dimineții. Privesc în jur și departe, pe vârfurile de munte, sclipesc intermitent luminile albe ale morilor de vânt. Munții, dealurile, colinele încep să se vadă și ele scăldate într-o lumină încă firavă. în spatele meu cerul se înroșește, semn că în scurt timp va apărea soarele. Lumina alungă încet dar decis întunericul trimițându-l în abisuri nevăzute iar raze roșietic-gălbui încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
imaginea scoicii pelerinilor la mărimi impresionante. Aceeași scoică cu laturile de aproximativ un metru o voi vedea și pe trotuarele din Sarria, la ieșirea din oraș. Complexul monastic benedictin de la Samos Pe drum, luna a dispărut, tăcută, lasând loc, întâi firav, roșietic, apoi din plin, soarelui. Este aproape misterios acest schimb de gardă: luna care după ce a vegheat somnul oamenilor, dar și partea inițială a drumului pelerinilor, lasă locul soarelui, pentru ca el să le lumineze chipurile și să-i umple cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
l-am apreciat, nu că eram eu la... în sensul c-o găsit orice carte, care erai obligat într-un fel, s-o ții în cabinetul școlar - Ceaușescu, Opere - ei, bine toate acele cărți, care aveau vreo legătură cât de firavă cu individu’ și cu... o fost scoase în curte, dat foc și dansat în jurul lor, precum, știți, triburile din Amazoane. O chestie, cum să-ți spun eu, mă rog... R. A.: - Cum ați perceput declinul Nicolinei ? C. G.: - Destinul ? R. A.: - Declinul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să fie scoși din funcție de lipsa mărfii. Au venit amîndoi a doua zi, pe la prînz. Sol Bloom era un tip gras, cu o față greoaie, de evreu. Aerul de țepar te izbea. Cu el mai era un tip scund și firav, pe nume Bunky. Bunky ar fi arătat ca un fermier bătrîn sau ca orice bătrîn slab și stafidit, dacă n-ar fi fost ochii lui cenușii, senini și reci din spatele ochelarilor cu ramă de oțel. Ăștia erau cei doi prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am sosit prima oară În New Orleans, dealerul principal - sau „Omul”, cum i se zice pe-aici - era un tip căruia i se spunea Galbenu’. Galbenu’ era numit așa din cauză că avea ten gălbui, cu aspect hepatic. Era un bărbat scund, firav, care-și trăgea un picior. Opera dintr-un bar de lîngă sediul Uniunii Sindicatelor Marinei și sorbea din cînd În cînd cîte-o bere ca să-și justifice șederea-n bar cîteva ore pe zi. În vremea aia era eliberat pe cauțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
scriitori, din epoca de care vorbesc, tot atâtea prilejuri de-a reface legăturile cu spiritul autentic al vieții literare și al adevăratei literaturi. Întunericul coborât peste lumea scriitorilor, ca de altfel peste întreaga societate, se fisura, reîncol țeau speranțe, desigur firave, de revenire la o viață normală. Unele ieșiri în public ale vechilor scriitori luau dimensiuni de eveniment, mult peste așteptările celor care le inițiau. Astfel s-a întâmplat la prima întâlnire cu cititorii săi a lui Tudor Arghezi,după anii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își făcură apariția doi deținuți de drept comun, purtând pe targă o făptură firavă care aducea, prin liniile ascuțite ale pomeților, mai degrabă cu un sfânt decupat din icoanele neasemuite ale pictorilor bizantini. Era așa de slab, că puteai să vezi printr-însul și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în "On the Trail of Old Nick", în Andreas Fischer (ed.), The History and the Dialecsts of English: Festschrift for Eduard Kolb, Heidelberg, Carl Winter, 1989, pp. 53-57, a sugerat, ca sursă reală, personajul numit "vechea nelegiuire", dar dovadă este firava și derivarea machiavelliană rămâne posibilă. 3 Înregistrarea acuzării este publicată în Comisariatul Popular de Justiție al URSS, Raport al ședințelor Curții, The case of Trotskyte-Zinovievite Terrorist Centre, august 19-24, 1936 (Moscova, 1936), pp. 138-139. Cazul lui Lev Camenev, care a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
celor tineri sau a colegilor aflați într-un moment dificil al vieții, iată doar câteva dintre coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la o persoană atât de firavă, până când o boală cumplită a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
caracterizat printr-o continuă căutare a unei organizări școlare menite să țină în echilibru nevoile țării cu personalitățile ei materiale din acei ani. Afirmarea unei a treia orientări în politica școlară cea promovată de P.C.R. a fost nu numai deosebit de firavă, dar era și departe de realitățile țării noastre, întrucît propunerile sale urmau întrutotul politica școlară promovată de U.R.S.S. avînd în vedere "lupta proletariatului de pretutindeni" pentru instaurarea comunismului. 11.2. Aspirația spre sistem în gîndirea pedagogică Pe fondul progreselor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]