3,215 matches
-
capul lui? — Nu Îl cunosc, i-a răspuns pe același ton, dar am o gagică de la cenaclu care Îl cunoaște bine și garantează pentru el. — Ce gagică, Luciene? E mișto? — E bună rău, tăticule. — Vezi să n-o lași gravidă, flăcăule. Ți-o spun serios. Nici o grijă, tăticule, e unsă cu toate alifiile, fată deșteaptă, altfel cum?... Să nu te-ncurci cu vreo proastă, că astea pun mâna pe tine și te șantajează. Numai cu femei deștepte, auzi? — Da, tăticule, nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu pietre după cei ce vin În urma lui, să se pișe pe ei de sus, iar ăia să nu poată În veci să urce până la el, fiindcă, știa el bine, Îl vor mătrăși, Îl vor mânca de viu. Da, dar flăcăul ăsta, Vasile Moare, nu are nici o vină... Îl Încerca o durere În piept gândindu-se că Își va bate joc de el, că ăla nu va Înțelege nimic și poate că o va lua razna de frică. Asta nu-i
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent, și flăcău teribil — și supun rîndurile astea potolitului Jules — iar Țara punctificat în lutul în care maestrul Dumnezeu i-a întemnițat talentul, amuzant și angelic cînd copleșește burghezimea”. Primatul lucidității și talentul sînt — așadar — condițiile de valabilitate pe care Vinea le pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins al marginilor, joase, ale acestora. De bună seamă că a fost irezistibilă, de vreme ce tânărul zvelt, frumos ca toți flăcăii de la marginile munților, i-a răspuns, prin prezență. Prin prezența, pe acel minunat pisc, situat, nu tare departe de fața strălucitoare a soarelui de sfârșit de primăvară. Când a văzut minunea de față, de acolo, a întrebat: tu ești Olariti
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care pătrunsese, adânc și pe săturate, pentru prima dată în viața sa. Da. Pentru că, minunata chemare, nu s-a mai rostogolit, apoi, niciodată, de-acolo, către întinsul necuprins, de dincoace de marginile munților, aceasta, fiind înlocuită cu strigarea perpetuă, a flăcăului, după iubita sa de câteva momente. Momente care au cuprins o viață. O viață de om. Fiindcă, flăcăul era ca rupt din soare și, iubindu-se cu fata minunată a munților, a crezut în cuvintele ei, precum, că, intrându-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a mai rostogolit, apoi, niciodată, de-acolo, către întinsul necuprins, de dincoace de marginile munților, aceasta, fiind înlocuită cu strigarea perpetuă, a flăcăului, după iubita sa de câteva momente. Momente care au cuprins o viață. O viață de om. Fiindcă, flăcăul era ca rupt din soare și, iubindu-se cu fata minunată a munților, a crezut în cuvintele ei, precum, că, intrându-i în brațe, i-a intrat și-n inimă și-n suflet, dar, de fapt, totul s-a petrecut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ivers. Ea a fost aceea care a pătruns, profund și definitiv,în inima și-n sufletul său, nu, el,în ale ei. De ce spun asta? Pentru că, de atunci, din acea zi, de aur, cum și-a numit-o, el, fostul flăcău, strigă zi de zi, către pisc, chemând, fărăîncetare: Ola Olariti? Olariti? Ola... Pe când, ea, nici că răspnde. Și, potrivit credinței mele, nici că va răspunde. Cu siguranță că nu. Fiindcă, dragostea, e ca un sclipăt. Ca o scăpărare, din amnarul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să acționezi, pentru ca unul să vă lipiți de celălalt, așa cum clipele se lipesc una de alta, alcătuind o viață, zadarnice sunt, mai apoi, orice fel de strigări, de chemări, de căutări... și... de suferințe! Cum i s-a întâmplat, zic, flăcăului din povestirea de față. Căci, de îndată ce s-a săturat din plin, de dulceața primei clipe de dragoste, gata!, s-a și grăbit,înapoi, către întinsul necuprins din care venise, iar, mai pe urmă, când l-a apucat, iar, setea de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dulceața primei clipe de dragoste, gata!, s-a și grăbit,înapoi, către întinsul necuprins din care venise, iar, mai pe urmă, când l-a apucat, iar, setea de dragostea primei clipe, aceasta dispăruse, pierzându-se în neant. Acum, el, nepriceputul flăcău, strigă, cheamă, suie la pisc, așteaptă, olaritizând, până către înserare. După care, bătrân ca toți bătrânii, coboară, spre marginile de jos ale munților, la cioporașul de oițe și de căprișoare, cu care l-a înzestrat, prin timp, sfânta viață! NICIODATĂ
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
codrului și s-au bejenit, care încotro, de teama a 20 de țigani înarmați cu măciuci, iată că și scapetul, cu mutră și glas de proaspăt castrat, purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei, comisarul-șef Christian Ciocan, (e vorba de flăcăul acela trecut binișor de 40 de ani, bine înfășat în uniformă și neînsurat, care a apărut în poze, ținându-se de gât cu homosexualul Bote), a venit cu recomandări din partea Poliției. Și zice el, dom Ciocan: „Le recomand oamenilor, să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Moș Ajun, steaua, sorcova, cei mari cu capra și plugușorul. Cum se însera, în tot satul se auzeau pocnituri de bice și clinchete de clopoței, de la caii înhămați la sănii. Prima zi de an, de Sf. Vasile, se obișnuiește ca flăcăii din sat să meargă cu plugușorul la casele unde sunt fete de măritat și să tragă câte o brazdă în curte. Câțiva flăcăi din sat în frunte cu Petre, conducând un tractor, au venit cu plugușorul și la Frusina, au
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de clopoței, de la caii înhămați la sănii. Prima zi de an, de Sf. Vasile, se obișnuiește ca flăcăii din sat să meargă cu plugușorul la casele unde sunt fete de măritat și să tragă câte o brazdă în curte. Câțiva flăcăi din sat în frunte cu Petre, conducând un tractor, au venit cu plugușorul și la Frusina, au intrat în curte și au tras o brazdă de la un capăt la altul al curții. Frusinei nu i-a plăcut lucrul acesta pentru că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dimineață acasă. La despărțire i-a luat amândouă mâinile și le-a apropiat de buze, sărutându-i-le. -Știi, aș vrea să-mi dai răspunsul dacă o să petrecem împreună Crăciunul și revelionul pe care deja l-am stabilit cu niște flăcăi și fete din sat, să-l facem la căminul cultural, că este spațiul mai mare. - Dacă îmi promiți că nu mai vii cu tractorul să-mi tragi brazdă în curte, ca data trecută! îi răspunse aceasta, zâmbind. - Promit, fac orice
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nostalgia trecutului, cu părerile de rău eterne și amare că viața se scurge independent de voința omului. Li se aduce ciorba. Vine și unchiul său care îi întreabă din priviri cum se înțeleg. Bălăuță este entuziasmat. Când îl privește pe flăcăul tăcut din fața lui simte iar aerul amețitor al Bucureștiului și are senzația că întinerește. Parcă s-ar vedea într-o oglindă, același tânăr student aruncat în valurile vieții. Unchiul său nu se aștepta să facă impresie chiar atât de bună
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
încheierea lucrului, aproape zilnic. Se simțeau în acord, munceau din greu și în timpul liber petreceau, beau câte o bere în sufrageria lui Paul care încerca să- și necăjească soția în glumă. Se lăuda cu drăguțele lui de pe vremea când era flăcău, cu mușchii lui însă ea îl întrerupea repede: - Mai bun este Laur, mai ușurel, mai înalt, mai frumos și văd că nu doarme toată ziua în papuci ca tine când vine de la muncă! Uite Laur, acum< după ce pleci se culcă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu badea Vasile, vreo cinci case mai la deal!... Uite acum o să ajungem!...Diii, haidaaa!... strigă, plesnind cu biciul prin aer, și caii începură să gonească din răsputeri. În fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
uite, ține-te bine, ai s-auzi sârba lui Marinică Ploscă, lăutarul de la Ponoarele, mare scripcar și el... Pe unde i s-or fi odihnind acum ciolanele!... Hora asta, nepoate, o zicea Siminel Șolcanu, de-i spunea lumea Veselu. Eram flăcău pe vremea aia... Hei-hei, că din vremurile alea multă apă a trecut pe Argeș în jos și din oameni s-a scurs duhul de-atunci!... Da, da, n-a mai rămas mare lucru!... Și-acum, uite... Hora de la Greaca... Învârtita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
flăcăi urma-i luară, Nică tare s-a speriat, De frică era să moară. Nică fugea, fugea, fugea, Fugea mâncând pământul, Băieți și ei alergau, Alergau ca vântul. Lângă un păpușoi s-a pus, La țărâna lui Nic-a stat, Până când flăcăii s-au dus Și el a răsuflat ușurat. Apoi în brațele mamei fugi, Ea nu știa ce i se întâmplă. Când lacrimi pe obraji i se ivi, Cu drag ea îl alintă. În următoarea dimineață Părintele la ei veni, Nică
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiica întreaga împărăție și pe Stela de soție. Mulți voinici au plecat în căutarea prințesei, dar nu găseau calea spre acel ținut de care nu auzise nimeni. Într-unul din satele împărăției trăia o familie al cărei fiu, Stejărel, un flăcău puternic, isteț, curajos și cu o inimă mare, a hotărât să-și încerce norocul pentru ca-n împărăție toți oamenii să fie din nou fericiți. Stejărel porni la drum cu speranța că Dumnezeu îi va arăta drumul spre locul unde era
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
contureze o idee. Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un pult era iarăși acea fată. I-a zâmbit, apoi, cu un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a hlizit la ele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de prinț trăind mulți ani de atunci împreună în liniște și dragoste. Aceeași poveste se întâmplă și la Carol I: pe drum frații mai mari îl întâlniră pe căruia, roși de invidie i-au furat comorile. Multă vreme plânsese bietul flăcău, mezinul nostru Andrei . Plânsete, plânsete, lacrimile, de această dată transformându-se într-un câmp plin cu flori albe, albe de crin sălbatec a cărui miros înmiresmă întreaga zare. De durere că frații îi luaseră comorile făcu ca Andrei să leșine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel mare. Bună să vă fie inima, dragii moșului. Am venit a vă spune un lucru mare, dar voi trebuie să mă ascultați cu băgare de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jurnal, dar zâmbesc fiindcă este noapte și totul o va lua de la început... Terci-Lupoiu Bianca, clasa a V-a Școala Gimnaziala Moieciu de Jos profesor coordonator Florescu Ioana Prâslea cel voinic - agent de elită A fost odată ca niciodată un flăcău pe nume Prâslea. Toți îl știm pe vestitul Prâslea, fiul cel mic al împăratului care avea în gradina sa un măr ce făcea mere de aur. Tânărul nostru, care se lupta cu zmeii și cu balaurii pen240 tru a salva
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
slinos pînă la ceremonie? - Tradiția nu spune nimic În privința asta, nu-i așa, frățioare? zise Loïc. Fratele lui mai vîrstnic dădu doct din cap. - În schimb, ea Îți cere să fii la ora douăzeci fix la cafeneaua soră-tii, unde flăcăii de pe insulă au să-ți arate ce Înseamnă să-ți Îngropi viața de burlac cu un pic de gălăgie. Loïc Îi aruncă un lanț de chei pe care skipperul le prinse din zbor. - La ultimul etaj. Apartamentul nupțial. Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]