3,537 matches
-
devine dietetică. Multe ambițioase proiecte umane mor de sete în preajma fântânii. Aștept până când canibalii vor deveni vegetarieni. Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aprinderea lui. 3. Am văzut pe un nebun prînzind rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuința. 4. Fiii lui n-au noroc, sunt călcați în picioare la poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. 6. Nenorocirea nu răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
judecată cu tine? 5. Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr? 6. Luai fără pricină zăloage de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi. 7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîine omului flămînd. 8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale și brațele orfanilor le frîngeai. 10. Pentru aceea ești înconjurat de curse și te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
izgonești prada pentru leoaică, și tu potolești foamea puilor de lei, 40. cînd stau ghemuiți în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcușul lor? 41. Cine pregătește corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciți și flămînzi? $39 1. Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată? 2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea cînd nasc? 3. Ele se pleacă, fată puii, și scapă iute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să-ți spun, dragă ieșene, parcă ai dreptate. Da’ de unde până unde crezi tu că mi-ar fi atât de foame încât să cad pe brazdă? Dacă n-am fi fost împreună toată ziulica asta, treacă-meargă, dar așa... Și chiar flămând fiind, tot n-am putut să scot un cuvânt din cauza vorbăriei tale. Uite cum îți bați singur cuie în talpă, ca... infanteristul. Află, dragă ieșene, că mâine te pun să vorbești până ai să faci cobe precum gobăile. Știi că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios [putință] - putincios [neputință] - neputincios [biruință] - biruincios [stăruință] - stăruincios 103 {EminescuOpXV 104} netrebnicie [trebuință] - trebuincios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Au luat mașina și s-au scurs nevăzuți prin ținutul dobrogean. Au parcurs într-o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o clipită drumul, de la apa curgătoare la Marea cea mare, trecând prin sate părăsite de arșița zilelor, ajungând în sfârșit la cealaltă cetate. Histria, îi aștepta flămândă, gata să-și sacrifice mileniile de pustietate. Pelicani majestoși se abăteau în cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de carne pe ele, era mult mai bine pe vremea când se făcea în mațe naturale pe care, la nevoie, le puteai mânca fără probleme, nu ca acum când plasticul ăla celofanat e refuzat până și de un câine vagabond flămând ca mine, câțiva sâmburi de măsline ieftine, borcan de muștar gol, o bucățică de slănină râncedă în colțul unei pingele de șorici întărit pe care de obicei îl mai mesteci la disperare când chiar nu a mai rămas nimic în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
el în brațe tear lua. Apoi cu vorbe dulci și daruri să-l încânți, Până îl faci să joace după cum îi cânți. Dacă-i descoperi și ceva „scrânteli”, Poți renunța la perieri și temeneli. Se știe că adesea sugarul stă flămând Dacă nu plânge când și când. De-aceea, n-aștepta să vină de la sine, toate, Atacă, cu tupeu, și dă din coate... Lecția au învățat-o bine demnitarii ahtiați, Care au supt cu sete și-au devenit bogați. Scriitor din
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
departe acasă, peste mări, era să prade tot ce se putea prăda după ce stăpânii, căpeteniile și sutașii luau lamura prăzii. Soldatul nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău. Când după luptă sutașul încuviința prădăciunile, cine nu se grăbea rămânea sărac și batjocorit. Pe Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
frică să-ți spun că minți! Norocul ți-l aduc zeii fără să te vestească. Tu știi cum ne-au învățat bătrânii noștri să spunem: pe omul fără noroc poți să-l pui într-o oală cu unt și rămâne flămând, iar omul norocos se înavuțește chiar vânzând apă pe malul râului... - Astea sunt vorbe goale: norocul nostru l-a ars ochiul zeului cu raza lui din întîia noapte când ne-a privit! strigă Tela cu ciudă. - Dar nu s-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî, nu ești tu vinovat. - Dar cine? L-a biciuit numai din pricina mea, am văzut! Crezi că eu nu știu că nu-i ușor să-ți lași copiii flămânzi și să fii rob la alții? Trebuia să nu-l mai întreb și cum îl cheamă. Rămânea cu necazul lui și nu-i mai jupuia și pielea!... - Nu-i vina ta! mai spuse o dată Auta. Vinovată e Atlantida care nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știi că ne vom duce în Marele Oraș să spunem că ai pierit. Apoi căpetenia îi întoarse spatele. Neavând de ales, Auta își îndemnă măgarul la drum. Un soldat îi strigă din urmă: - Nu rămâi să mănînci? Să nu mori flămând... - De mîncare-mi arde mie acuma?! răspunse Auta vrând să glumească, dar glasul lui era prea tulburat ca să fie glumeț. În cercul câmpiei, lumina slăbise. Soarele, mare și roșcat, mergea să se scufunde în grâu. Lovit de picioarele lui Auta, măgărușul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mai-Baka aducând lapte de capră într-un ulcior de piatră scobită. Auta se hrănise rar cu hrană pământească de când era cu străinii. Ei înghițeau niște sîmburași de mai multe culori și l-au deprins cu aceștia. Nu se simțea niciodată flămând, dar gura uitase gusturile și stomacul i se subțiase. Luă ulciorul și-i întrebă: - Voi nu vreți? - Nu, spuse bătrânul. Până când prietena noastră care a rămas în luntrea mare n-are să cerceteze hrana voastră, nu putem încerca. Nu știm ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
binele, ea este și a noastră și a ta. Auta îl privi un timp, apoi se uită la cer, și când își duse aminte din nou unde a fost, îl apucă o sfârșeală din care se trezi după un răstimp, flămând. Flămând de hrană obișnuită, dată de pământ. Se sculă de pe piatră și se duse încet spre marea luntre care strălucea în propria ei lumină. Stătu o oarecare vreme înăuntru, mâncând, sfiindu-se să se arate străinilor mușcând din bucățile de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ea este și a noastră și a ta. Auta îl privi un timp, apoi se uită la cer, și când își duse aminte din nou unde a fost, îl apucă o sfârșeală din care se trezi după un răstimp, flămând. Flămând de hrană obișnuită, dată de pământ. Se sculă de pe piatră și se duse încet spre marea luntre care strălucea în propria ei lumină. Stătu o oarecare vreme înăuntru, mâncând, sfiindu-se să se arate străinilor mușcând din bucățile de carne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privire de milă. Hor îl întrebă: - Cum pot să umble pe jos atîta? M-am uitat la Mpunzi. Ca să-i spui câteva cuvinte care nici nu l-au prea ajutat, a străbătut jumătate din Atlantida, desculț, dezbrăcat și fără îndoială flămând. Aveți mulți oameni minunați pe pămînt! Ar săvârși minuni dacă ar ști cât știu preoții voștri și ar rămâne cu însușirile pe care le au! - Spune-mi, Hor, cum să-i ajut! strigă Auta în glas cu un sunet al
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nefolositoare și mușchiul de pe stânci. Numai cel din urmă ostrov de la răsărit, dintre cele nouă care păstrau amintirea lanțului de munți, mai adăposti câtva timp niște oameni. După liniștirea apelor, ieși din peșteri o ceată de păstori atlanți, goi și flămânzi. Marea le înghițise turmele. Insula lor era goală, stâncoasă, fără vietăți, fără copaci, fără ierburi. Numai un izvor avea. Câteva tufe sărace mai creșteau printre pietre și oamenii mâncară frunzele. Apoi din crengile tufelor își făcură undițe, înnodînd la capăt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un capăt și-și legă trupul de bârne, apoi adormi. Somnul scurt îl refăcu. Trezindu-se, își dădu seama că pluta asta o făcuse altcândva chiar el. Părăsită, venise singură să-și scape stăpânul. Valurile îl băteau, era istovit și flămând. Apă nu băuse. Dar se ținu de plută și nu muri. Și într-o zi marea se liniști și cerul se lumină. Descoperi între bârne o vâslă. Făcu din ea undiță, și după ce izbuti să prindă întîiul pește cu mâna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
hrană, adesea necazuri, iar norii, foarte rar, apă de băut. Erau storși de puteri, dar trăiau. Așa poposiră pe acel țărm îndepărtat, unde găsiră un neam de oameni ciudați care-și împodobeau capul cu penele păsărilor. Văzîndu-i pe acești deznădăjduiți flămânzi și istoviți de furia apelor, băștinașii nu-i omorâră, nici nu-i socotiră dușmani. Pe acești băștinași nu-i cunoștea nici Mahukutah, care se mira că țărmul cel bănuit n-a fost al țării lui. Băștinașii împodobiți cu pene îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
voastre, am uitat să și mănînc! zise ea alintîndu-se. - Și nu te simți hrănită îndestulător? zise Auta fără să-și poată lua ochii de la o grămadă de faguri de pe o bucată de pânză curată. Eu nu m-am simțit niciodată flămând... Dar Nefert nici nu-l luă în seamă. Își scoase un inel subțire de aur cu o piatră verde și în uimirea stăpânului unui șir de grămezi de marfă bogată, îi ceru două coșuri din cele pe care le purtau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
S-o cred pe doamna, să n-o cred? Continuă pe un ton mai blând: - Indiferent de naționalitate, și-n Basarabia este nevoie de învățători. Dacă vrei, vino în primărie să mănânci ceva. Ești tras la față, cred că și flămând, ai nevoie de odihnă. Mai târziu, vom găsi și-o mașină să te ducă acasă. Judeca rapid: “Comandanții m-au lăsat de izbeliște, ostașii mei s-au dus pe la casele lor, tunurile le-am abandonat de nevoie. Aici aș putea-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]