2,904 matches
-
incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk, un inamic învederat al lui Sabbah, precum și la scurt timp uciderea sultanului selgiukid de atunci de către asasini ismailiți (fida’i
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Hasan Sabbah era și un teolog bine antrenat. Trăia o viață foarte austeră, cunoscând întreg Coranul precum și majoritatea textelor religioase șiite. Istoricii persani spun că în 34 de ani în care a stăpânit castelul Alamut, nu a coborât niciodată din fortăreața ce-l ascundea de restul lumii. Cu toate acestea, varianta nizarită a ismailismului ce a dat naștere primei societăți secrete din lume, ordinul asasinilor, nu avea să rămână în Persia. Un inițiat în doctrina lui Sabbah avea să ducă ismailismul
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
-și permanent identitatea, întrucât Alepul se afla sub controlul lui Nur al-Din Mahmud Ibn Zangi (1146-1174), de altfel o căpetenie renumită și un selgiukid sunnit, ostil mișcării ismailite. Odată ajuns în Siria, primește ordin de la Alamut să se îndrepte către fortărețele ocupate de ismailiți din vestul Siriei, precum castelul Al-Kahf, pentru a i se subordona stăpânului bastionului, Abu Muhammad. Sinan îl slujește credincios pe Abu Muhammad timp de 7 ani, ca după moartea lui să fie numit ca locțiitor al acestuia
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
În 1129, după ce comunitatea ismailită din Damasc este masacrată ca represalii pentru diferite asasinate atribuite acestora, secta șiită lansează o nouă campanie de ocupare a castelelor existente în centrul Siriei. Alte probleme pentru Sinan deveniseră emigrația constantă a ismailiților din fortărețele acestora spre orașe așezate în zone mai fertile, precum Hama sau Homs. Nu în ultimul rând, raidurile și incursiunile templierilor pe teritoriile ismailite au dus la slăbirea influenței sectei în Siria, dar toate acestea aveau să se schimbe cât de
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
complexe în materie de acțiuni subversive, ca infiltrarea curților sultanilor sau prinților, asasinate scrupuloase, precum și folosirea porumbeilor voiajori pentru livrarea mesajelor în siguranță. Sinan reconstruiește două castele ismailite, Al-Rasafaj și Al-Khawabi și printr-o strategie vicleană, cucerește mai la nord, fortăreața al-Ulayqa. De pe aceste noi poziții strategice, Sinan avea acces la marile centre de putere din Siria ca principatele din Homs și Hama, ieșire la mare prin zona Tartus dar putea și supraveghea eficient fortărețele cruciate. Ascensiunea lui Sinan nu a
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
strategie vicleană, cucerește mai la nord, fortăreața al-Ulayqa. De pe aceste noi poziții strategice, Sinan avea acces la marile centre de putere din Siria ca principatele din Homs și Hama, ieșire la mare prin zona Tartus dar putea și supraveghea eficient fortărețele cruciate. Ascensiunea lui Sinan nu a trecut neobservată de Hasan II și deși secretomania ismailită nu lasă loc de foarte multe interpretări, se presupune că Sinan depindea teoretic de Alamut, pe când în practică, statul ismailit al lui Sinan era unul
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
excelente abilități de comandă, devine astfel liderul incontestabil al ismailiților sirieni, revigorând mișcarea acestora prin mărirea corpului de fedayini și supunerea acestora la antrenamente energice și neîncetate. Ulterior acestor pregătiri, secta obține rapid spațiu vital, adică teritorii bine delimitate în jurul fortărețelor; toate acestea dirijate de la cartierul general al lui Sinan din castelul Al-Kahf. Rașid al-Din Sinan a avut un rol important în jocurile de putere din Levant. Relația acestuia cu contemporanii vremii, Saladin și cruciații era una hotărâtă de intersele imediate
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
lui Saladin de a crea un stat siro-egiptean nu putea avea decât consecințe nefaste pentru ismailiții sirieni. În aceste condiții, o alianță cu facțiunea cruciată devenise pentru Sinan următorul pas logic. Relația sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite acorduri, întrucât Sinan nu ar fi riscat o confruntare atât cu restul musulmanilor cât și cu cruciații. Negocierile dintre aceștia erau complicate de faptul că
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
de către armata gurkiană schimbă toate datele problemei. În Nord, Logen se alătură foștilor săi camarazi, care-l credeau mort. Împreună pun la cale o tactică de a-l învinge pe Regele Nordului, Bethod. Ei vor să-l atragă spre o fortăreață în care să se lase asediați de el, în timp ce armata Uniunii urmează să-l atace pe la spate. Din păcate, imediat după plecarea lor, comandantul armatei Uniunii moare, iar numirea unui nou comandant - în condițiile întârzierilor cauzate de succesiunea la tron
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
acțiunile în Englia. Când află că Jezal l-a numit Lord Mareșal, Collem West pornește într-o cursă nebună de a veni în ajutor prietenilor săi nordici, pe care armata lui Bethod era pe punctul de a-i zdrobi în fortăreața în care se retrăseseră. Bethod scapă și fuge în reședința sa fortificată, iar armata Uniunii este rechemată la sud pentru a face față invaziei gurkiene. Disperat că Bethod ar putea scăpa nepedepsit, Logen îl provoacă la luptă pe Temutul - un
Puterea armelor () [Corola-website/Science/330977_a_332306]
-
roluri semnificative, deoarece au fost vârful de atac și autorii concepției tactice care a dus pe plan local, la succes. Armatele ruse și austro-ungare în iarna 1914-1915 se aflau în contact în zona Munților Carpați, sau în apropierea acestora. Deși Fortăreața Przemyśl continua să reziste în nord în spatele liniilor inamice, armata rusă o ocolise și continuase să obțină progrese împingând spre vest trupele Dublei Monarhii. În prima jumătate a lunii ianuarie 1915 trupele austro-ungare ale "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin" - aflate în retragere în
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
infiltrează în tabăra unui comandant Izila, pe nume Roshani, pe care îl capturează, permițându-i să trăiască în schimbul secretelor tehnologiei Izila a culturilor roditoare. După ce se pregătește îndeajuns pentru a se lupta cu Ull și Batari, Takkar atacă prin surprindere fortărețele Udam și Izila, trecând peste opoziția întâlnită și omorând comandanții acestora. În timp ce Batari este arsă de vie în timpul unei eclipse solare, Ull îl imploră pe Takkar, cu ultima suflare, să aibă grijă de cei doi copii ai săi, iar el
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
fost mutate de sub comanda lui Orly în nord, pe frontul principal cu Germania, iar statul lui major a fost mult redus. Sub comanda generalului Olry au mai rămas „trei divizii de infanterie montană, câteva batalioane independente de infanterie montană, semibrigăzile fortărețelor alpine și două semibrigăzi de "chasseur" alpini (vânători de munte)”, adică un total de 175.000 - 185.000 de oameni. Dintre aceștia, doar 85.000 de militari erau plasați pe frontieră - 81.000 de oameni grupați în 46 de batalioane
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Bătălia Galiției. După bătăliile câștigate de pe râurile Lipa Aurie și Lipa Roșie, Șcerbaciov preia inițiativa și ocupă Lvovul, fapt pentru care este decorat cu ordinul „Sfântul Gheorghe”, clasa a V-a. La mijlocul lui septembrie 1914 a condus forțele destinate asaltului fortăreței Przemysl (aproximativ 6,5 divizii). La 24 septembrie/7 octombrie execută un atac puternic cu lovitura principală pe direcția Seliska. În ziua următoare, forțele austro-ungare încep să se apropie de fortăreață, iar la 29 septembrie/12 octombrie grupul de asediu
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
La mijlocul lui septembrie 1914 a condus forțele destinate asaltului fortăreței Przemysl (aproximativ 6,5 divizii). La 24 septembrie/7 octombrie execută un atac puternic cu lovitura principală pe direcția Seliska. În ziua următoare, forțele austro-ungare încep să se apropie de fortăreață, iar la 29 septembrie/12 octombrie grupul de asediu condus de Șcerbaciov a fost desființat. În aprilie 1915, generalul Șcerbaciov a fost numit comandant al "Armatei 11" dislocată pe frontul din Carpați , între "Armata 8" condusă de generalul Alexei Brusilov
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
bijuteriile ei, precum și cinci dintre cei mai frumoși cai. La rugămințile lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, prizonierii n-au fost uciși, ci închiși la Buciulești (în Neamț, pe Bistrița), unde domnul Gheorghe Ștefan avea o curte ca o veritabilă fortăreață cu ziduri și turnuri puternice, înconjurate de un șanț cu apă. La Buciulești, ea și fiul ei au stat în captivitate până în 1658, apoi a plecat la Constantinopol la soțul său, închis la Edikule. După obținerea tronului de către fiul ei
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
XVI-lea. Împrejmuirea orașului, începută în 1542, conținea ziduri și fortificații menite să apere orașul în cazul unor invazii externe. Spaniolii au impus și o interdicție de construire a oricărei clădiri pe o distanță de 500 de metri în fața zidurilor Fortăreței Antwerpen, pentru a asigura vizibilitatea și a facilita apărarea în eventualitatea unui atac. După obținerea independenței Belgiei, Antwerpen a devenit o localitate importantă, situată în apropierea graniței de nord a noului regat. Din Antwerpen au început să se exercite presiuni
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
unui atac. După obținerea independenței Belgiei, Antwerpen a devenit o localitate importantă, situată în apropierea graniței de nord a noului regat. Din Antwerpen au început să se exercite presiuni asupra autorităților centrale pentru a i se permite extinderea dincolo de zidurile fortăreței. Începând din 1859, orașul a redevenit proprietarul celor 154 de hectare care includeau fortificațiile și terenul din fața lor, anterior inaccesibil construcțiilor civile. Fortificațiile au fost demolate între 1867 și 1869, iar terenul pe care fuseseră construite a fost transformat în
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
vechi edificii ale Teheranului și a fost inclus pe lista monumenelor UNESCO în 2013. Cea mai veche dintre monumentele istorice din Teheran, aparține unui grup de clădiri regale, care au fost odată îngrădite de zidurile de paie și nămol ale fortăreței istorice „Arg” a Teheranului. Datând din perioada dinastei Safavide, palatul reprezintă fosta reședința imperiala a șahilor, în prezent muzeu și reședința oficială ai înalților oaspeți ai statului iranian. Complexul este alcătuit din 17 palate, muzee și galerii împodobite cu mozaicuri
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
tron de marmură ce aparține foștilor regi, cu săli imense cu o multitudine de oglinzi și cu o curte interioară plină de verdeață și de liniște într-un oraș atât de aglomerat. Complexul Golestan este tot ce a rămas din fortăreața istorică Teheran - „Arg”. Cetatea a fost construită în timpul domniei lui Tahmasp I (1524-1576) din dinastia Safavidă, si mai tarziu, a fost renovată de către Karim Khan Karim Khan Zand (1750-1779). Odată ce Agha Mohammad Khan Qajar (1742-1797) a ales orașul Teheran drept capitală
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
1122 și a urcat în munții Atlas, pentru a organiza mișcarea almohadă printre triburile Masmuda. Pe lângă tribul său, Hargha, Ibn Tumart și-a asigurat susținerea triburilor Ganfisa, Gadmiwas, Hintata, Haskura și Hazraja. În jurul anului 1124, Ibn Tumart a ridicat o fortăreață în Tinmel, în valea Nfis, în munții Atlas, un complex fortificat de nepătruns, care a servit ca centru spiritual și militar, fiind sediul central al mișcării almohade. În primii opt ani, rebeliunea almohadă s-a limitat la un război de
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
și a munților care treceau la sud de Marrakesh în locuri nesigure, amenințând ruta către orașul Sijilmassa. Imposibilitatea de a trimite destui oameni pentru a-i disloca pe almohazi, autoritățile almoravide s-au împăcat cu idea că trebuie să construiască fortărețe puternice (cea mai faimoasă fortăreața este Tasghimout), între timp fiind capabili să caute rute alternative, mai ușor de străbătut. Ibn Tumart i-a organizat pe almohazi într-o comună, cu o structură bine definită. În cetrul structurii se aflau ahl
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
la sud de Marrakesh în locuri nesigure, amenințând ruta către orașul Sijilmassa. Imposibilitatea de a trimite destui oameni pentru a-i disloca pe almohazi, autoritățile almoravide s-au împăcat cu idea că trebuie să construiască fortărețe puternice (cea mai faimoasă fortăreața este Tasghimout), între timp fiind capabili să caute rute alternative, mai ușor de străbătut. Ibn Tumart i-a organizat pe almohazi într-o comună, cu o structură bine definită. În cetrul structurii se aflau ahl ad-dar (casa lui Mahdi, compusă
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
faptului că era un berber din zona Targa (în Algeria), fiind astfel un străin printre reprezentanții Masmudei din sudul Marocului. Într-un gest ostentativ de sfidare, în 1132, Abd al-Mu’min a condus o operațiune nocturnă curajoasă care a ocupat fortăreața Tasghimout și a dezarmat-o. Abd al-Mu’min va veni ca un locotenent al imamului ascuns, Ibn Tumart. Între 1130 și 1163 când va muri, Abd al-Mu’min nu doar că a pus bazele murabiților, dar și-a extins puterea
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]