3,503 matches
-
și mi‑a Înmânat‑o. Am așteptat până când a plecat, după care am rugat un om de serviciu să Îl arunce. El a ridicat din umeri și l‑a pus Într‑un coș de gunoi. Cățeaua! am gândit eu, prea furioasă și obosită ca să inventez alte insulte mai inspirate sau metode noi de a‑i pune capăt vieții. A sunat telefonul și, știind că ea era, l‑am Închis și am comandat unui om de la biroul lor un gin cu tonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mei când Îmi spuneau că acum arăt ca o persoană sănătoasă, nu grasă. Lily și‑a tras un trening peste boxerii În care dormise și și‑a prins buclele ciufulite cu o bentiță. Cu părul tras de pe față, dungile roșii, furioase, care marcau locul În care fruntea ei se izbise de cioburile mari din parbriz, erau mai vizibile, dar Îi scoseseră deja ațele, iar doctorul promisese că cicatricile vor fi foarte discrete. Haide, a zis ea și a Înhățat cârjele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să fac și eu ceva. Emily fusese cea care mă dăduse, În mod oficial, afară. Nu că aș mai fi avut vreun dubiu cu privire la situația locului meu de muncă după mica mea criză de nervi, dar Miranda fusese Îndeajuns de furioasă ca să‑mi trimită o ultimă Înțepătură. Toată problema se rezolvase În nu mai mult de trei sau patru minute și se desfășurase cu acea eficiență lipsită de scrupule caracteristică revistei Runway și care Îmi plăcea mie așa de mult. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
m‑am pomenit ținându‑mi respirația și m‑am Întrebat dacă nu cumva, printr‑un noroc chior sau poate spre ghinionul meu, Miranda primise cu respect decizia mea de a‑i spune pe față să se ducă dracului În loc să fie furioasă. — Da. Mi‑a cerut să‑ți spun că angajamentul tău a luat sfârșit pe loc și că ea ar dori să pleci de la Ritz Înainte să se Întoarcă de la prezentare. A spus‑o cu voce domoală și cu o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asemenea loc - ei bine, nu știu ce-aș fi zis. Nu mă gîndeam deloc la asta. Îmi doream să devin secretara unui avocat... Cuvintele Îi fură Înghițite de-un alt căscat, de parcă Viv n-avea suficientă energie să fie măcar furioasă. Își acoperi gura ușor cu o mînă slabă, palidă și frumoasă, neîmpodobită de inele. Era cu cinci sau șase ani mai mică decît Helen, care avea treizeci și doi de ani. Avea fața smeadă și Încă plină de vigoarea tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pentru că obișnuia să mediteze zile Întregi la toate micile detalii ale vizitelor tatălui său; stătea chinuit, revăzînd fața lui, auzindu-i vocea, și pe a lui - ca un tip nebun care proiecta un film iară și iară. Sau compunea scrisori furioase, În care-i spunea tatălui să nu mai vină. Odată dăduse la o parte așternutul, sărise din patul etajat, se așezase la masă și, pe o noapte ca de smoală, Începuse să-i scrie o scrisoare lui Viv. Scrisese febril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Garnish, ofițerul, o luase la trap prin sală și Începuse să urle și să Înjure un om: Jigodie mică! - și asta pentru că omul scăpase un cartof pe jos sau vărsase un pic de sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui animal furios, dar oamenii se Întoarseră să se uite, apoi reveniră, de parcă ar fi fost plictisiți. Fraser, observă Duncan, nu se Întorsese deloc. Se certa În continuare cu Watling. Își pusese mîna În părul tuns și spunea: — Noi doi n-o să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe ochi. Le-au bubuit În ușă, dar pașii grăbiți au trecut de ei. Dispărură o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum domnul Browning și domnul Chase se Întorc arătîndu-și colții, asmuțiți și furioși ca niște cîini În lanț. Nemernicilor! strigă unul dintre ei, demonstrativ. Vă avertizez...! Mai patrulară În sus și-n jos un minut sau două, dar pînă la urmă o luară pe scări, călcînd greu. Peste o clipă, luminile din celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Toată scena dură ceasuri nesfîrșite. — Smuts! țipă femeia, Înroșindu-se din ce În ce mai tare. Smuts! CÎine rău ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și pună cercelul la loc, cu mîinile pe maxilar și cu degetele umblînd furioase În jurul micului șurub. Kay, În schimb, rîdea. — Ei, și ce-i cu asta? La naiba, nu sîntem În secolul al nouăsprezecelea. Dar Helen nu era dispusă să zîmbească. Gura Îi era strînsă, aproape aspră și bîjbîia În jurul cercelului. Iar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bate clopotul ei? Nu-mi pot imagina. Căpșuna și balena? — Pruna și spuma... Dar pentru St Julia? — Nu cred c-a existat vreodată o Sfînta Julia. Oricum, nimic nu rimează cu Julia, În afară de furia. — Tu ești aproape cea mai ne-furioasă, nestranie persoană pe care-am cunoscut-o, Julia. Stăteau cu capetele sprijinite de ușa neagră a turnului, și-și Întorseseră fețele una spre alta, pentru a-și vorbi Încet. CÎnd Julia rîse, Helen Îi simți respirația aproape de gura ei: caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urmă. O luă spre vest, către Haymarket, se Îndreptă apoi spre Shaftesbury Avenue, și ajunse la Wardour Street, cu intenția de la ajunge la Rathbone Place. Găsi intrarea În Oxford Street blocată de capre și frînghii și dirijată de polițiști. Frînă furioasă și Începu să Întoarcă. Un polițist veni În fugă la fereastră În timp ce făcea aceste manevre. — Unde Încerci s-ajungi? o Întrebă el. Ea dădu numele grajdurilor. — Credeam că echipa voastră e deja acolo, spuse el imediat. Nu poți ajunge pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și brusc simți miros de ars. Băgă motorul În viteză și polițistul sări Înapoi. Motorul se zgîlțîi În timp ce ea Întoarse. Schimbă din nou viteza, debraind de două ori ca de obicei, dar calculîndu-și mișcarea greșit și zdrobind roțile dințate: Înjura, furioasă pe mecanismul greoi, și, aproape În lacrimi, Își zicea, Nu plînge, proasto! Își lovi șoldul sălbatic, cu pumnul. Dubița se balansă și porni. Nu plînge, nu plînge... Se Îndrepta spre sud acum, dar observă un drum neblocat spre stînga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
numai o clipă. Ce putea face? Nu putea deschide ușa, pentru că atunci controlorul s-ar fi uitat la soldat și ar fi crezut ce-i mai rău. Așa că-și scoase biletul și „Dă-te la o parte“, șuieră ea, dînd furioasă din mîini. Soldatul se dădu cu un pas Înapoi ca ea să se poată apleca și să-l vîre pe sub ușă. Își Îndoi picioarele cu timiditate, conștientă de Îngustimea locului, de faptul că-l făcea să fie și mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altul! — Stai acolo de o jumătate de oră! — Ce, nu poate omul să stea puțin de unul singur? Pilotul dădu un picior În ușă cînd plecă. — Du-te naibii! — Du-te dracu’! zise Reggie roșind. Părea mai mult jenat decît furios. Surprinse privirea lui Viv și se uită În altă parte. — Un tip pe cinste! bodogăni el. — Nu-ți face griji, zise ea dînd din umeri. Aud lucruri și mai rele de la fetele din dactilografie. Își terminase țigara și o aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de oră. — E o perioadă aglomerată a zilei, drăguță. Știu că e o perioadă aglomerată a zilei. De-aia am rezervat un taxi de aseară. Spune că ar putea să-mi facă rost de ceva În douăzeci de minute. Resping furioasă această ofertă și-i trântesc telefonul În nas. Și imediat regret gestul pentru că toate celelalte companii de taxiuri fie nu au mașină disponibilă, fie Îmi propun un timp de așteptare mult mai dezastruos. Sunt Înnebunită, când descopăr o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
are doar cinci ani, spune Richard, care doar ce a coborât agale de sus, cu părul Încă ud de la duș, iar acum decupează cu grijă o mască Cruella De Vil de pe spatele unei cutii de Frosties. Îi arunc o privire furioasă peste masă. Pot să contez pe Richard că nu mă va susține. Nu e deloc În stare să facă front comun cu mine. Păi dacă nu o corectez eu, cine o s-o facă? În nici un caz profesorii ăia de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toaletă, urmată de Candy. Lumina e Îngrozitoare În baie, dar oglinda Îmi dezvăluie ceva care arată ca o mușcătură făcută de un vampir adolescent la jumătatea gâtului. Încerc cu fond de ten. Inutil. Încerc cu pudră. La dracu’. Mușcătura pare furioasă și spumegândă, ca o imagine din avion a muntelui Etna. Candy intră cu un baton corector Touche Eclat și Începe să mă dea cu el pe gât. —Să nu-mi spui că Richard cel molcom te-a mușcat de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
conteze. — Și flăcăul cel mic? Julie zice că aduce puțin cu mine. Iisuse, chiar nu există nici un părinte, indiferent cât de denaturat sau absent, care să nu se simtă măgulit de moștenirea genetică pe care a lăsat-o? Privesc fix, furioasă, băutura acidulată și acră. Doar gândul că o panglică de ADN cu numele lui Joe Reddy pe ea plutește undeva În interiorul copilului meu iubit... —De fapt, Ben seamănă cu mine, tată. Păi, noi doi am semănat dintotdeauna, Kathy, rățușco. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o redă atât de bine. O femeie Îmbrăcată cu o haină din păr de cămilă se apleacă să pună câteva monede În cutie și tata Își scoate o pălărie invizibilă În fața ei. Aud vocea mamei, sunete ceva mai Înalte și furioase care străpung melodia tristă. —Te poate duce de nas una, două. —Ba nu, nu poate. Ba da, poate. A făcut-o mereu. Dacă taică-tu e așa al dracului de minunat, du-te la el. Hai, du-te la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atunci treceam drept o bunăciune. Și cum rămâne cu legislația pentru egalitatea șanselor? Nu Îmbunătățește situația cu nimic, doar deturnează misoginismul spre zone subterane, În grotele umede ale internetului. Facem tot timpul glume despre bărbați pe internet, glume acide, frustrate, furioase, dar lucrurile pe care unii bărbați ți le trimit: ei bine, și un ginecolog ar simți nevoia să se Întindă puțin. Să adopte câte legi vor. Poți interzice prin lege cocoșului să cucurigească? După părerea mea, femeile care lucrează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Însăși putea fi deturnată și reinvestită În unicul scop al morții. Ultima dată când am văzut-o a fost la petrecerea de la Edwin Morgan Forster, o sindrofie de catralioane de dolari cu temă arabă, cu nisip adevărat și o cămilă furioasă. Cu un turban pe cap care să-i ascundă smocurile de păr rămase, Jill m-a făcut să râd, ca de obicei. —Spintecă și dă foc, Kate, nu ți-ar veni să crezi cât de primitiv este tratamentul. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În birourile de la Edwin Morgan Forster. Pe jumătate lătrat, pe jumătate geamăt, cu greu poate fi considerat omenesc sau tocmai poate prea omenesc și nu vreau să-l mai aud niciodată. Se ciupește de șaua nasului timp de câteva secunde furioase și apoi se Întoarce spre mine. —Jill a lăsat asta, Îmi spune Întinzându-mi un teanc de hârtii. Douăzeci de pagini scrise ordonat, de mână, având titlul: „Familia ta: cum funcționează!“ — E totul acolo, spune el, dând din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
decât nevoia mea de a fugi. Ne așezăm la masa acoperită cu melamină, cea cu două laturi rabatabile, masa care a stat În toate bucătăriile copilăriei mele: undeva Într-o parte e o pată neagră unde a cojit-o Julie, furioasă după o ceartă cu tata din cauză că nu voia să mănânce toată rubarba. În timp ce mănânc, mama pune masa de călcat și se apucă de călcat rufele din coșul de la picioare. În curând camera e plină de mirosul amețitor și liniștitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să faci bani pentru achitarea tuturor lucrurilor de care crezi că ai nevoie pentru că ești plin de bani. Da, numai că e mai bine de-atât. Julie arată spre mamele adolescente din cealaltă parte a terenului. Vorbește pe un ton furios, Însă când o spune din nou, pare o binecuvântare: — Tre’ să fie mai bine de-atât, iubita. Când eram mică, era o dubiță Mr Whippy care făcea ocolul cartierului nostru, din care răsuna o versiune foarte rapidă a melodiei Greensleeves
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
noi și promițătoare Înainte ca altcineva să ajungă la ele face parte din fișa postului. Al doilea, ne puteam baza pe Veronica Pick, numărul doi În departament, care se aștepta să fi primit chiar ea postul de conducere și era furioasă că trebuise să facă loc unui novice În domeniu, să nu Îl țină pe noul șef departe de câmpurile minate - mai mult decât atât, putea fi convinsă ușor să-l ghideze spre ele cu un zâmbet amabil pe buze. Clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]