4,454 matches
-
Mița moțăia în scaun. O dovedea soarele moale, care intra prin ferestre, toată primăvara asta, care se așeza în lucruri pe neștiute. Spre seară, una câte una, lipa-lipa, numa-n papuci, babele plecau spre casă. Chirița mai ținea încă sub fustă o bucată roșie de morcov, abia morfolită în margini. Mergea-mergea iute, s-ajungă mai repede acasă, și privea drumul desfundat, plin de bălți. Se gândea că bine ar fi fost să calce pe un trotuar sănătos, de bolovani, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care, pentru a-l parafraza, le sînt comune cu pensionarii azilelor. Încercați să vizualizați concret imaginea propusă de el: mii de bărbați transformați instantaneu în femei, mii de uniforme sobre, de pantaloni ajustați pe picior metamorfozați într-o mare de fuste fluturînde în toate cele patru vînturi și veți înțelege nu atît absurditatea, cît secretul spaimei depuse în această noțiune de mulțime. Spaimă și de lupta dintre sexe, și de pierderea sexului, cel masculin, se înțelege. În mod disimulat, cititorul este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
normelor sociale care datează de secole, bărbații și femeile cumpără tipuri de produse diferite și folosesc criterii diferite în alegerea lor. Astfel, nu numai că se vor produce preponderent păpuși pentru fetițe și mașinuțe pentru băieței, pantaloni pentru bărbați și fuste pentru femei, dar, prin tradiție, acestea vor fi cerute pe piață și într-o paletă coloristică adecvată. Dincolo de aceste aspecte pe care producția și distribuția mărfurilor le cunosc referitor la sexul consumatorilor, un fenomen foarte important al ultimelor decenii atrage
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
normelor sociale care datează de secole, bărbații și femeile cumpără tipuri de produse diferite și folosesc criterii diferite în alegerea lor. Astfel, nu numai că se vor produce preponderent păpuși pentru fetițe și mașinuțe pentru băieței, pantaloni pentru bărbați și fuste pentru femei, dar, prin tradiție, acestea vor fi cerute pe piață și într-o paletă coloristică adecvată. Dincolo de aceste aspecte pe care producția și distribuția mărfurilor le cunosc referitor la sexul consumatorilor, un fenomen foarte important al ultimelor decenii atrage
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
eram necăsătorită, mă implicam mai mult decât acum și chiar îmi pasă - dar atunci îmi păsa încă și mai mult. și era vorba de educație - băieții nu-și lăsau părul lung și nu purtau cercei, fetele n-aveau voie cu fuste scurte. Astfel de lucruri arată că-ți pasă. S-a investit foarte mult și în material didactic, este pur și simplu incredibil. Aveam mulți inspectori care veneau să asiste clasa noastră. și, la sfârșit, discutam ce am învățat, iar concluziile
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
acasă, pentru că o încurajau în timpul testărilor, spunând că „liceul acesta chiar a investit în noi.” Într-un alt context, adaugă: „și era vorba de educație - băieții nu-și lăsau părul lung și nu purtau cercei, fetele n-aveau voie cu fuste scurte. Astfel de lucruri arată că-ți pasă”. Prioritatea mai scăzută pe care o are excelența academică în ochii Sarei, ca și abordarea competitivă a școlii, atât ca elevă, cât și ca învățătoare, este bine rezumată în episodul despre abandonarea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
văzuși că le lăsași în salcâm, Abia te-așteaptă. Mai stai un an, poate se mai întâmplă ceva. - A, nu. Ce să se mai întâmple ?! Am avut noroc, fotograful a luat sacul cu mălai, După aia a băgat capul în fusta aparatului. Eu stăteam țeapăn, parcă așteptam să mă trăznească, eram Dispus la orice, Numai să mă văd la școală. Și spre seară, după ce mai dădusem cu carul o raită Prin târg, opream boii și ne uitam la vitrine, Fotografiile la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în mod evident de universul obiectelor mărunte, iar discursul capătă aspectul celei mai „transparente” proze, ceea ce frapează este o anumită opulență barocă, proprie numai virtuozilor imaginarului, din speța lui Leonid Dimov, de pildă: Cotrobăi prin șifonier, ii și lamé-uri și fuste-nflorate și veste matlasate de mătase și cordoane și poleieli de discotecă și cămăși de pânză topită și gulere fanteziste și patru perechi de blugi originali și rochițe romanțioase de primăvară și un taior aproape bărbătesc de stofă ecosez pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
scopuri în sine (vezi și Gatensxe "„Gatens,Moira", 2001). Considerată o radicală periculoasă și acuzată de subminarea tradiției sănătoase, Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" a fost atacată în repetate rânduri de către conservatori. În Parlamentxe "„parlament", ea a fost numită „hienă în fustă”. Din cauza proastei reputații create de către parlamentarii conservatori, precum și de apariția Memoriilor soțului ei care o puneau într-o lumină proastă în contextul unei societăți ipocrite 3, lucrările ei au fost ignorate (ocolite) o lungă vreme chiar de către mișcarea feministăxe "„mișcare
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Rămaseră câteva clipe nemișcați, el savurându-și plăcerea care, ca pentru toți biruitorii de acest fel, fu scurtă, ea, cu măruntaiele arzând, dar neputând să-și înfrâneze o stranie voluptate. Iacob se desprinse, fără să încerce, măcar, să-i tragă fusta peste coapse. Se încheie la pantaloni și îi privi, de astă dată, cu o curiozitate placidă, șoldurile care se reliefau, albe, cambrate, în întuneric. Cosmina se lăsă să curgă peste marginea canapelei, se întoarse și-și ghemui genunchii la piept
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tu mă chemi... Acum putem s-o privim în liniște. Dintr-o parte, fără să ne temem că o să ne vadă. Își amestecă încet zahărul în cafea, cu gândul în altă parte. E îmbrăcată cu un taior de culoare gri, fusta cade corect până la genunchi, iar jacheta e încheiată până la nasturele de sus. Hainele îi dau aerul unei funcționare de bancă, dar până și un privitor proaspăt intrat în clubul nostru ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mă... Iacob își întinse mâinile : Sunt cât se poate de viu. Zâmbi : Poate că m-am grăbit, am fost prea nerăbdător și mi-ai înțeles greșit nerăbdarea. Cosmina își trase, moale, degetele din ale lui. Împărți ultimele firimituri, își scutură fusta și se ridică : — Să nu mă mai cauți, îi spuse. Noi doi nu putem fi vii în același timp. Privi, înainte de a intra în spital, în lungul străzii și al parcării deja ticsite. Se întrebă când va înceta să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privea cu ochi mari și, firește, nemișcat, Costică se lovi cu palma peste frunte. — Am uitat că tu ești îngerul Domnului, doar n-o să lipăi din farfurie, ca o cotarlă. Privi prin cârciumă, într-un colț ședea o femeie cu fuste înflorate, aplecată peste o cafea și trăgând din țigară. — Tu, de colo ! strigă Ologu. Ia adu-ți țigara mai aproape ! E Panselia, le explică celorlalți, fată bună, din popor. Femeia traversă odaia cu un mers legănat și se așeză lângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mie o mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei să-l ridice, să-l așeze pe căruț și să-l proptească-n chingi, alese să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dintr-o carte de colorat mai era nevoie și de o aluniță pictată pe obrazul stâng, numai Marchiza putea ști și, oricum, nimeni nu părea să se mire. Contururile continuau netulburate și abundente, scoase cu ostentație în evidență de strâmtimea fustei, mult prea îngustă ca rotunjimile de pe abdomen să poată îndura. Marchiza ședea proțăpită pe tocuri înalte, prop tindu-și mâinile în colacii șoldurilor ca pe niște mânere. Făcea din când în când ochii roată, își arcuia fundul înapoi și piepții înainte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea Iadeș, ținând o farfurie de tablă pe care fumegau doi tăciuni stropiți cu țuică, ai căror aburi răspândeau o mireasmă îmbietoare. Urmau Isaia și, în spate, restul credincioșilor. Marchiza își trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe care și-o puse pe cap, în chip de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi spre acordeon. Bătu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puse bașii în ritm cu tactul măsurat de bocancul descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar ea părea pe măsura visului său. Neprihănită, plângea în somn fără istov, până ce lacrimile îi spălară pomezile de pe obraji, iar alunița desenată cu migală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul, s-ar putea ca, din greșeală, să-l arunc la coșul de gunoi. Cu ochii închiși nici nu știi, soarele poate răsări de oriunde. Lucrurile se inversaseră pentru Jenică într-un mod neplăcut. Femeia, cu mâinile prinse de pliurile fustei, stătea cu fața ușor ridicată, ca și cum ar fi spus o poezie, în timp ce lui îi înțepenise deja gâtul. — Să ne grăbim atunci ! hotărî ea, cu un impuls neașteptat. — De ce ? întrebă Jenică și întrebarea își avea rostul ei. Femeia încetă, o clipă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ridicată, ca și cum ar fi spus o poezie, în timp ce lui îi înțepenise deja gâtul. — Să ne grăbim atunci ! hotărî ea, cu un impuls neașteptat. — De ce ? întrebă Jenică și întrebarea își avea rostul ei. Femeia încetă, o clipă, să-și mototolească pliul fustei pentru a arăta la anunțul de deasupra. — Azi e ultima zi... Jenică întoarse capul, ceea ce îl dezmorți nițel, și zâmbi. În fiecare zi e ultima zi. N-are rost să vă grăbiți. Dacă supraviețuiți astăzi, ultima zi se mută mâine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împovărată de melancolii. E mai ușor să fii singur când încă n-a venit cine trebuia decât să fii singur că a venit cine nu trebuia. De-aia eu nu m-aș grăbi așa tare... Femeia își mototolea agitată cutele fustei, privind spre coperțile jupuite ale Cărții viselor. — Să mai aștept, zici ? — Eu zic că așa ar fi înțelept. Să așteptăm să se mai micșoreze potul. Să fie și norocul mai cumsecade, mai otova, nu așa, dintr-odată, să nu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Aia nu e odihnă, te- ntorci mai obosit decât ai plecat. — Azi chiar că am muncit, șopti Jenică, tot cu ochii în jos, acolo unde nu-l slăbeau vedenia galoșilor târșâiți ai bătrânului și degetele grăsune ale femeii, strângând cutele fustei. Am muncit, reluă Jenică, dar n-a fost degeaba. Ar trebui să-ți dea ăștia o primă, îi netezi maică-sa câteva șuvițe de pe creștetul care începea să chelească. Nu te merită... — Apucă-te să le explici... spuse Jenică, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza, dintr-un material lucios și elastic, cobora de la jumătatea umerilor, strângând sânii și împingându-i să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile și pântecul, care se buclau peste fusta neagră, prea strânsă pe coapse și terminată, la jumătatea pulpelor, într-un tiv de dantelă care se continua în banda ciorapilor negri. Pantofii erau atât de săltați pe tocuri, încât fata părea suspendată deasupra pământului, cu tălpile atârnându-i. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]