99,031 matches
-
mă ție, nu pot s-o văd, decât dacă fac dovada că am atâția euro/dolari pe zi și că mă port după normele cutare și cutare. Câți bucovineni Își pot permite să mai vină În România? La ce se gândesc autoritățile de la București când dau astfel de legi? Integrarea În Uniunea Europeană Înseamnă să-l ții pe fratele tău la ușă?” A fost un duș rece (făcut cu calm, fără patimă) pentru noi cei care ne gândeam, când euforic la apropierea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
România? La ce se gândesc autoritățile de la București când dau astfel de legi? Integrarea În Uniunea Europeană Înseamnă să-l ții pe fratele tău la ușă?” A fost un duș rece (făcut cu calm, fără patimă) pentru noi cei care ne gândeam, când euforic la apropierea de Uniunea Europeană, când cu stress la coșniță de zi cu zi. “Acuma, la ultimul recensământ, făcut În Ucraina, au apărut și romani și moldoveni. În Bucovina suntem romani, iar În Sudul Basarabiei unii se cheamă că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
am văzut târziu, pentru că el rămăsese În țara când s-a făcut Împărțirea, iar mama și cu el au avut dreptul să-și privească ochii, aici În România, după vreo 40 de ani de despărțenie dictată de politică. „ “V-ați gândit vreodată să vă retrageți Într-un turn de fildeș? Să vă spuneți: la ce bun? Sau, gata! Să mai facă și alții! Doar am jertfit destul!“ La o astfel de Întrebare, Vasile Tarateanu nu a putut decât să se mire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a fost atentă la trecerea unui marfar. A fost lovită din plin..., zise civilul, oprindu-se la geamătul bătrânului. Îl văzu pe acesta cuprinzându-și capul În mâinile ce-i albiseră Întro clipă. - Un singur lucru ne face să ne gândim că ceva nu este În regulă, zise plutonierul. Unde ați spus că a plecat? Profesorul nu le răspunse. O stare de anxietate puternică puse stăpânire brusc pe ființa lui. Cu ochii ficși, privind imobilul printre firele de păr căzute pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
poate că tocmai de aceea circulă în Bamberg, prin Kneipen (adică prin cârciume), legea nescrisă, dar recunoscută de toți: "A unsprezecea bere e gratis!" Nu am văzut pe nimeni care să fi ajuns în acest stadiu, dar stau să mă gândesc că se poate ajunge la acea stare și pe altă cale. Un exemplu îmi e la îndemână: prin clopote. Și iată că am ajuns la clopote, a doua caracteristică a orașului. E-adevărat, clopotele Bambergului nu posedă bucuria și clinchetul
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
o idee: ce-ar fi să scriu o compoziție pentru clopotele acestui oraș? În febra ideilor, am schițat un sistem de control al loviturilor de clopot și un altul al combinațiilor dintre diferite sonorități. Ba chiar am început să mă gândesc și la o modalitate de a nota totul pe hârtie, în loc de sunete notând acțiunea realizată (în sens de performance). Nu știam cum se trag clopotele: există clopotari (văzusem la Hallmark un film polițist cu o întrecere între clopotari, dar asta
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
teologică. Pe oamenii aceia nu logica îi preocupa, ci implicațiile ei teologice. Nu speciile, genurile sau lucrurile care putea fi subsumate unui gen sau altuia le tulbura liniștea, ci cum poate Dumnezeul lumii și persoana lui Iisus Hristos să fie gîndite dinăluntrul speciilor, genurilor, diferențelor specifice, accidentelor sau noțiunilor individuale. Altfel spus, de felul în care teologii rezolvau problema universaliilor depindea modul în care tot ei puteau lămuri problema trinității divine și a naturii duale a lui Iisus Hristos. Iar dacă
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
aplic mai departe asupra cetelor îngerești, distingînd heruvimii de serafimi, sau asupra oamenilor, deosebindu-i pe sfinți de păcătoși? Și oare pot folosi aceeași schemă ca să explic de ce Dumnezeu, fiind unul ca ființă, este totuși trei ca persoană? Cum pot gîndi cele trei persoane în care ființa dumnezeiască se manifestă? Ca specii particulare ale unui gen mai mare căruia îi spun Dumnezeu? Dacă da, care sînt diferențele specifice care separă specia Tatălui de cea a Fiului, sau de cea a Sfîntului
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
de realități individuale, așa cum este de exemplu specia femeilor? Sau Fiul nu are același rang ca femeia? Iar dacă Fiul nu poate fi decît unul, unul singur și nepereche, înseamnă că el e singularul prin excelență, ceva cu neputință de gîndit prin intermediul unei specii de indivizi. Dar atunci ce mai e specia? O colecție de lucruri sau o vorbă în vînt? Un cuvînt din capul meu sau ceva care există cu adevărat în realitate? Variațiuni pe tema aceasta cititorul poate face
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
mei din tinerețe. Ne spuneam verde în față ce aveam de spus, pe teme de literatură sau de viață. Ne certam cu pasiune. Cearta asta avea o curățenie de flacără. Acum nu ne mai certăm, nu ne mai spunem ce gândim cu adevărat, conjuncturile ne-au înmuiat (pe unii!), depărtarea și lipsa comunicării au erodat strălucirea aia nemaipomenită pe care o cream împreună S-a cam spart gașca și s-a cam dus încrederea mea oarbă în ceea ce credeam până nu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din Simbolul, copil de tinerețe, cu Tzara, pînă-n Revista Fundațiilor
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
de Vladimir Tismăneanu este un omagiu adus democrației de tip liberal. Citindu-le, mai ales cineva care a trăit și în decorul sumbru al "Epocii de Aur", nu se poate să nu simtă incomparabila voluptate dată de posibilitatea de a gândi și de a se exprima liber. Pare puțin lucru, dar nu este. Românii au astăzi marea șansă de a trăi într-o democrație de tip liberal și acest nesperat cadou al istoriei trebuie păzit ca bunul lor cel mai de
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
compozitorul a rezistat tentației "drepturilor mecanice" pe care le aduceau orice cîntecel despre Ceaușescu. Drepturi din care mulți colegi ai dlui Iorgulescu duceau o viață cu mult peste nivelul mediu, în România de atunci. Dacă la acei intelectuali s-a gîndit ministrul de azi al Culturii, ar fi trebuit s-o spună, și cred că nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-i pună afirmația la îndoială. Dar dl Iorgulescu a preferat să nu se pună rău cu compozitorii
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
fără sens, precum șerpii răsucindu-se unii în jurul altora în perioada de rut. Șerpilor ăstora le lipsește reperul ideilor, le lipsește punctul cardinal al viziunii filozofice, le lipsește azimutul rațiunii pure, și de aceea fac umbră pămîntului degeaba. Și, în timp ce gîndesc asta, filozofii uită că acea necesitate în numele căreia vorbesc, necesitatea creșterii spiritului, nu există.
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
mai atentă, constatăm că și capul și cornu-i depășesc puțin covorul/cîmpul/insula pe care e așezată doamna și pe care îi făcuse și lui loc. }inînd cont și de îmbrățișarea posesivă a doamnei, s-ar zice că unicornul se gîndește la plecare. Botul său ce transgresează insula amușină deja alte zări. Ar putea fi vorba de aceleași orizonturi pe care le întrevede și privirea doamnei și stăpînei sale. O posibilă interpretare - poate, cea mai simplă - a alegoriei ar fi aceea
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
din 15.08); l Emil Boc, umil, dar înțelept ca un Gamaliel aclimatizat pe ruta Cluj-București-Cluj: -Băsescu a făcut ce trebuia să facă!..." Haralampy: -Blestemat să fie în vecii-vecilor cel care a zis că primarul Clujului nu e "cel ce gândește singur" - Amin! l Emil Constantinescu: "-Pe mine nu mă poate păcăli președintele Băsescu..." Haralampy: -Vai ție, nefericitule! l Ioan Talpeș: -Majoritatea informatorilor și-au continuat activitatea și după '89... Haralampy: -Veche! l Filip Teodorescu, fost ofițer de Securitate: -Un fost
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
toți își închipuie că știu oarecum de acasă cum stau lucrurile în filosofie, înțelegînd-o de la sine, în virtutea faptului că pot face uz de niște cuvinte învățate de-a gata, asupra cărora nu au stat nici o clipă să reflecteze. Așadar, neamțul gîndește de-a-ndoaselea decît grecul. Exemplul acesta ne arată cum doi filosofi care împărtășesc aceeași viziune asupra lumii - și anume că lumea este în esența ei logos - ajung să fac afirmații contrare în privința filosofiei. De aici încolo am putea să-i lăsăm
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
numește Critica rațiunii pure. În plus, privilegierea cunoașterii în raport cu celelalte activități umane a transformat-o cu timpul nu doar într-un comportament privilegiat, ci și într-un model de înțelegere a lumii. Cu alte cuvinte, lumea a început să fie gîndită după calapodul cunoașterii. Dacă cunoașterea este un proces care se petrece după un anumit mecanism, atunci lumea are la rîndul ei același mecanism. Pe scurt, lumea este ea însăși o cunoaștere, iar cunoașterea ei e totuna cu devenirea lumii. Sau
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
baltă sau al unui animal de la grădina zoologică. Stând acolo, la fel de imun la frig ca o statuie de marmură, și privind spre Charlotte Street, spre amestecul de fațade, schele și acoperișuri în șarpantă care se zăresc în racursi, Henry se gândește că orașul e un succes, o invenție strălucită, o capodoperă biologică - milioane de ființe mișunând în jurul realizărilor acumulate și stivuite de-a lungul secolelor, ca în jurul unui recif de corali, dormind, muncind, distrându-se, trăind în armonie în majoritatea timpului
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
inteligent, chiar dotat cu calități neobișnuite, ceruse să fie primit în clubul cu pricina, unde, însă, ca să fii admis trebuia să duci la bun sfârșit un mare număr de misiuni - peste o sută - de talia muncilor lui Hercule, de la care gândesc, serialul se și inspirase. Fiecare sarcină impunea o aventură aparent imposibilă, cu risc mortal, dar, pe rând, eroul nostru le izbutea pe toate, afară de ultima, unde eșua. Drept care trebuia să o ia de la început. O nouă recoltă de fascicule inunda
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
aș fi ajuns, nici colonel, din soldat neinstruit. Nici împins în primul eșalon al scriitorilor n-aș fi fost. Așa că până nu de mult mă mândream a fi respins o ofertă dezonorantă, jignit, de altminteri, că respectiva instituție se putuse gândi la mine. Socoteam, cu durere de cap, că ceva trebuie să o fi determinat. Ceva, desigur, pornind de la mine. Și mă chemam în fața unui tribunal al conștiinței. Dar ce anume? Lucrurile s-au schimbat cumva de curând, de când persoane de
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
Sorin Lavric Dintre disciplinele filozofice de astăzi, logica seamănă în mod izbitor cu un ordin al inițiaților. E îndeajuns să ne gîndim că, dacă ni s-ar cere să spunem ce știm despre ea, majoritatea dintre noi nu ar putea trece dincolo de figurile silogistice ale lui Aristotel sau, în cel mai bun caz, de cîteva inferențe simple din logica propozițională. Și chiar dacă
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
cu convingerea că, în privința foloaselor pe care le putem căpăta de pe urma studiului logicii, de la această disciplină nu putem aștepta mare lucru. Suficiența aceasta blazată pleacă dintr-o intuiție spontană și înșelătoare, o intuiție în virtutea căreia sîntem încredințați că un om gîndește logic chiar dacă nu a stat niciodată să studieze logica și că, mai mult, chiar dacă ar studia-o, gîndirea lui nu ar suferi îmbunătățiri vădite. Cum s-ar spune, mintea noastră a fost croită după un calapod logic de care facem
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
de la sine, și atunci nu mai are nici un rost să-i descîlcim dedesubturile. De fapt, e ca și cum ai spune că, la fel cum respirăm de la sine în virtutea unui instinct ce nu are nevoie de contribuția noastră conștientă, tot așa putem gîndi corect de la sine, fără nici o intervenție din partea voinței noastre. Gîndim pentru că am apucat să gîndim, și asta grație unor facultăți native în posesia cărora ne-am pomenit din senin. Iar lucrul acesta ne este îndeajuns pentru a ocoli logica. Nu
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
-i descîlcim dedesubturile. De fapt, e ca și cum ai spune că, la fel cum respirăm de la sine în virtutea unui instinct ce nu are nevoie de contribuția noastră conștientă, tot așa putem gîndi corect de la sine, fără nici o intervenție din partea voinței noastre. Gîndim pentru că am apucat să gîndim, și asta grație unor facultăți native în posesia cărora ne-am pomenit din senin. Iar lucrul acesta ne este îndeajuns pentru a ocoli logica. Nu este îndeajuns, cel puțin nu în filozofie. O gîndire ale
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]