7,015 matches
-
înțeles? - Fă, Vasilică, nu vorbești serios! Unde să mă duc și cum să întreb: Oameni buni, care aveți găini cu gâtul gol, dați-mi mie ouăle, că baba nu mă mai primește acasă, fiindcă vrea să refacă sectorul ei de găini cu gâtul gol, că doar ați auzit ce s-a întâmplat în Cocoșeni? Ce-or zice oamenii care mă cunosc, că mi-a sărit o doagă la bătrânețe și mie, dar și ție. Ce, alte găini frumoase și ouătoare și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
refacă sectorul ei de găini cu gâtul gol, că doar ați auzit ce s-a întâmplat în Cocoșeni? Ce-or zice oamenii care mă cunosc, că mi-a sărit o doagă la bătrânețe și mie, dar și ție. Ce, alte găini frumoase și ouătoare și bune de friptură și zeamă nu-ți plac? Și cloșcă, mă rog, de unde ei, că-n sat n-a mai rămas o găină care să cadă cloșcă. Ori le clocești tu?... - Pe tine să nu te
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a sărit o doagă la bătrânețe și mie, dar și ție. Ce, alte găini frumoase și ouătoare și bune de friptură și zeamă nu-ți plac? Și cloșcă, mă rog, de unde ei, că-n sat n-a mai rămas o găină care să cadă cloșcă. Ori le clocești tu?... - Pe tine să nu te intereseze cloșca, adu-mi ouăle și-om mai vedea!... Badea Geluțu n-a mai avut cum s-o contreze pe nevastă-sa, știind-o cum e când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
adus ce-ai poruncit! Tușa Vasilica s-a uitat la el într-un ochi, cum avea obiceiul când își manifesta neîncrederea în cineva, l-a pus să se jure pe ce are mai drag că i-a adus ouă de la găini cu gâtul gol, apoi pe un ton mieros i-a spus: - Geluțule, puiule, tu puneai și mai înainte cloști pe ouă, că ai mână bună și ești norocos la scos pui. Așează tu cloșca pe ouă!... - Și de unde iei tu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a băgat capul înăuntru, ce vede? Geluțu al ei dezbrăcat la costumul lui Adam stătea în poziție de drepți lângă cuibarul cu Norocoasa pusă la clocit. Uimită de ce vede, strigă: - Ce faci, nebunule, în halul ista? - Păi, nevastă, nu vrei găini cu gâtul gol? Și începu a râde de se scuturau pereții cotețului. Intră și tu aici și dezbracă-te precum Eva și treci în partea cealaltă că or să iasă numai cocoși, dacă mă lași numai pe mine. Tu ai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Și începu a râde de se scuturau pereții cotețului. Intră și tu aici și dezbracă-te precum Eva și treci în partea cealaltă că or să iasă numai cocoși, dacă mă lași numai pe mine. Tu ai nevoie și de găini care să-ți facă ouă și să-ți refaci sectorul. Ce mai stai?... Tușa Vasilica, să leșine, nu alta. Își făcu cruce de ce a văzut și a auzit la Geluțu al ei. Ieși în drum râzând și plângând în același
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Ieși în drum râzând și plângând în același timp. Vecina sa, Lița, o vede și o întreabă, iar ea îi povestește ce i-a făcut bărbatu-său. Până seara satul aflase metoda lui badea Geluțu de ai scoate nevestei sale găini cu gâtul gol. DIMACHE E una din zilele lui iulie, zi caniculară. Ca să mă răcoresc un pic, intru în barul „AMICII” pentru a servi o halbă de bere. Aici se întâlnesc cei ceși spun amici și patronul a fost inspirat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dar se țin de tot felul de furtișaguri de prin gospodăriile celor bătrâni care nu au puterea de a se apăra și le este frică să iasă afară, când le latră câinii noaptea, să vadă cine le fură din coteț găinile, rațele, curcile și chiar godacul cumpărat ca să-l aibă de Crăciun. - Și nu sunt prinși?... - Cine să-i prindă? Polițiștii care beau ziua la crâșmă cu hoții? Uite, numai în primăvara aceasta s-au făcut prădăciuni la vreo șapte-opt gospodării
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână în curte. Și-a cumpărat o capră care să-i dea lapte, făcându-i și țarc. Apoi a mai făcut un coteț pentru câteva găini. Spre toamnă s-a apucat să desțelenească la hârleț o parte din imaș, pregătindu-l astfel pentru a-l însămânța în primăvara următoare cu ceva porumb, cartofi, fasole și legume, căci avea apă cu ce să le ude. Uneori, la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dat, probabil, din propoziția „mi-e dor” cu care vorbea ca unui tovarăș de singurătate. Ziua și-o petrecea cu treburile din gospodăria pe care și-o ridicase, cu capra și iezii, cu porcul pe care-l creștea și cu găinile. A trăit liniștit în singurătatea lui pe care singur și-a ales-o până spre anii’90, când cineva a trecut pe cărare și a auzit urletul de jale al câinelui, ca un bocet, dar nu a lui Medor, care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a urmat, s-a produs miracolul. Mama a început să se simtă mai bine, dar până când a murit, tot au mai sâcâit-o bolile. A trăit să-și vadă cum îi cresc copiii, iar noi am fost ca puii de găină în jurul ei. Familia noastră nu a fost săracă, dar nici bogată. Tata a avut 6 hectare de pământ și era trecut în rândul țăranilor mijlocași. Din cele 6 hectare, 4,5 erau pentru cultură în câmp, iar restul era șes
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să facă cu ea. Și, ca să fim onești, cîți dintre noi sîntem pregătiți să o aplicăm ?... Carne de nimic — Fata asta mică a lor e vegetariană ! Cînd a mers odată la țară, la bunici, a văzut cum se taie o găină și de atunci nu mai vrea să mănînce carne. Întreabă imediat : „Ce-i asta ?”. Și chiar dacă nu cunoaște animalul, așa, ca la țară, refuză să pună în gură sau se ridică de la masă. — Trebuie să fie destul de greu pentru părinți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un fel de mîncare. Dar cîți mai știu că doar bărbații erau îndreptățiți să taie o pasăre și că pentru aceasta trebuiau să se împărtășească mai înainte ; sau că, în lipsă de altă soluție, și gospodina putea să-și taie găina, dar atunci trebuia să-și pună o mătură între picioare ? Ca și în alte privințe, țăranul societății noastre domestice a făcut obiectul unei civilizări discursive care, în acest caz, a ignorat sau eufemizat relațiile sale cu animalele. Orice copil de la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întoarcem la oul lui Flutur și hermeneutica acestuia. Inspirația a venit, probabil, de la tradiționalele ouă de struț, încondeiate cu sîrg de bucovinence recente și achiziționate cu pioșenie de funcționarii Ministerului Afacerilor Externe pentru pachetele lor de protocol. Primul pas, de la găină la struț, fusese deci deja făcut. Și cum e moda recordurilor Guinness (cel mai mare cîrnat din lume, cea mai mare omletă din lume...), ce și-au zis edilii Sucevei, hai să facem noi cel mai mare ou pictat din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că mă rătăcesc tot mai mult, dar știind că dacă o țin tot așa, drept înainte pe firul văii, pînă la urmă voi ajunge acolo, sus. Am ajuns spre asfințit. Bătea un vînt de creastă care îmi făcea pielea de găină pe spina rea transpirată. Nimic nu se compară cu vîntul de creastă ! M-am întors cu fața în vînt să ascult muntele. Apoi m-am tras într-o adîncitură și l-am privit. Se vedea clar drumul pe unde venisem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-i mai rămână pe față. Becul electric îi obosea ochii, astfel că uneori contururile din oglindă le vedea însoțite de dâre mov sau liliachii scânteietoare. Își șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culoarul, mă lăsam purtat de o ciudată fascinație. Din când în când coboram câteva trepte tăiate grosolan în aceeași stânca umedă. Frigul de pivniță începea să se simtă ca un curent care ne înfoia părul și ne făcea pielea de găină pe brațe. Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în care fusese înghețată, cutii sparte de chibrituri, hârtii cerate cu coji de parizer, bucăți de vată murdară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de grade. Pălăria a trecut pe la fiecare și, când am scos unul câte unul obiectele ca să le înșirăm pe masă, ele erau: un inel, un ceas de jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal pembe, un iadeș de găină bătrână, neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mureau de râs. M-am umflat de gogoși și n-am mai mâncat nimic. Am înșfăcat-o pe Zizi și am ieșit în curte. Se făcuse ora zece și trebuia să merg la Rolando, în câmp. Chombe molfăia lângă cotețul găinilor niște coji de ardei umpluți. Era un câine omnivor. La vecin, pe un stâlp înalt, erau cocoțate cuiburile murdare ale porumbeilor de casă, după care se dădea în vânt Gigi. Cât era ea de leneșă, tot mai prindea din când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coșu ăla-ntr-o parte, că de când te-ai suit, tot în drum stai cu el, de-se-mpiedică lumea... strigă chiar lângă urechea ei un bărbat mărunt, lat în spate. Coșul e o paporniță împletită, în care cârâie două găini cu creasta pleoștită. Acu două stații s-a urcat o țărancă cu ele, a văzut-o ea când s-a urcat prin față. — D-apăi unde-i vrea să-l pui ? întreabă țăranca. își ia papornița de jos și începe s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a urcat o țărancă cu ele, a văzut-o ea când s-a urcat prin față. — D-apăi unde-i vrea să-l pui ? întreabă țăranca. își ia papornița de jos și începe s-o târască printre picioarele celor din jur, găinile fâlfâie din aripi și-și zbat picioarele legate. — Uite-așa-i la a doua, se suie și cu coșuri, și cu varză, și cu tot ce vrei... Sunt unii care-și aduc și câinii... spune bărbatul, întorcându-se către un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la școală... N-am bani, bre, n-am, dacă n-am, ce vrei să fac ? zicea ăla bătrânu. Oltean apucător, venise cu cobilița de la el, de la Cărbunești, el știa de unde venise. Cu cobilița, cu coșuri cu zarzavat, și pește, și găini, și oțet, și cărbuni, și miei întregi și jupuiți, înveliți în pânză, sau numai ciozvârte de miel, atârnate de capetele cobiliței. De toate vânduse tăticu, până strânsese ban peste ban și-și făcuse case de pământ în Pantilimon, și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Norocul începuse să-mi surâdă și starea mea sufletească se înseninase și ea. De obicei, mahalaua mă deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne-am deranjat să coborîm din unitate. Oferta e redusă. În afară de o tavă cu ecleruri (care transmit o senzație acută de călătorie În timp) și de cofetăreasa În vîrstă (la rîndul ei, e un fel de vestigiu avicol medieval, o găină foarte bătrînă), singurul lucru care pare cît de cît comestibil sînt un fel de tarte cu un fel de gem. Dar nu abuzăm, pentru că nu vrem să ne Îngrășăm, nu? Îi zic lui Vlad, care În drum spre ușă aruncă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să Înțeleagă. „Azi În Timișoara, mîine În toată țara!“ Azi În Timișoara ce? Ce se Întîmplă? După cîteva minute În care Încearcă să numere focurile de armă, se aud iar oameni strigînd lozinci: „Libertate!“. I se face pielea ca de găină, simte un val de emoție fierbinte care Îi pulsează cald undeva În vintre, creierul pur și simplu Începe să i se Învîrtă În cap. Ajunge În partea cealaltă a pieței tîrÎndu-se. Se ghemuiește Împreună cu un tip voinic Între două
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]