3,294 matches
-
tăcere stânjenitoare. Câteva minute mai târziu, palid, Anglada a Îndrăznit, să bâiguie: — Knockout tehnic. Primul front al determiniștilor s-a rupt. Trecem prin breșă; iar ei fug de rup pământul, În totală harababură. Cât vezi cu ochii, câmpul de bătaie geme de arme și bagaje. — Nu te fă că ne-ai dovedit, că nici vorbă să ne răzbești tu, care stăteai ca mutu, a replicat neiertătoare Mariana. — Și când te gândești că tot ce zicem va fi În carnetu adus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Schițez prima noapte de amor: Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă vertical, cu ascensorul; e invitat Într-un salonaș intim; e lăsat acolo; deodată se stinge lumina; mintea imberbă i se zbate Între două ipoteze: scurtcircuit sau răpire. Ba geme, ba se bocește, ba blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea la urma urmelor, i-a restituit vederea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tare căzut; bașca, nici n-a săltat capu când Labă Murdară a adus laptele. Cum m-am prins dân prima că iera căzut pă rele, i-am suflat că un pretenar ie mereu gata să pună umăru. — Don Bustos! a gemut, șutind un corn fără să-mi cază fisa. Sunt băgat până-n gât, și dacă nu-mi dai o gheară dă ajutor, sunt În stare dă orșice. M-am chitit c-o să mă tragă dă mânecă și m-am pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și m-a lăsat bușbeu cântându-l personal pă Caruso În Lohengrin. Puhoiu dă potol, băutură și șuetă i-a trezit soileala și la trei și douăzeci p.m. s-a și pus pă crivat. Mandea igienizam farfuria și cinzeaca și gemeam la gându că ce-o să servească diseară. M-a zmuls dân idei un urlet dă mai mare groaza, care-o să-mi rămână pregnant cât oi mai trăi. C-a depășit În oroare orice cartoforeli. Cotoiu Cachafaz ăl bătrân să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
costumele. Mișcându-se greoi, din pricina greutății rezervoarelor, se aplecă Înspre tambuchi, apucă mânerele laterale și-și dădu drumul, dispărând cu un plescăit ușor. Unul după celălalt, săriră jos, pe fundul oceanului. Norman simți cum Îl Învăluie apa aproape Înghețată și gemu; imediat auzi zumzetul micului ventilator acționat de sistemul electric de Încălzire al costumului. Atinse cu picioarele fundul mâlos. Privi În Întunericul din jur, stând dedesubtul habitatului. Drept În fața lui, la circa o sută de pași, se vedea rețeaua luminoasă rectangulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dintre salturi a cules asta? Întrebă Beth, arătând spre monitor. Priviră spre ecran. Sfera era tot Închisă. Dar, În fața ei, culcat Într-o poziție incomodă, se afla Harry Adams. Pentru moment, Îl crezură mort. Apoi Harry Își săltă capul și gemu. SUBIECTUL Norman scrise În blocnotesul său: Subiectul este un matematician de treizeci de ani, negru, care a petrecut trei ore În interiorul unei sfere de origine necunoscută. La revenirea din sferă era toropit și indiferent; nu știa cum Îl cheamă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un pahar de limonadă. Norman Îi Întinse paharul lui Harry, care-l sorbi dintr-o Înghițitură, Înapoindu-i-l. — Mai vreau. Cred că va trebui să aduci cana, spuse Norman. Levy plecă. Norman se Întoarse către Harry, care continua să geamă și să-și țină capul În mâini, și spuse: — Am o Întrebare pentru tine. — Care? — Cum te numești? — Harry Adams, pentru Dumnezeu. Ce-ai pățit? Au, capul meu. Când te-am găsit, nu-ți aminteai. — Când m-ați găsit? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apei, foarte puternic, foarte aproape. — Isuse, șopti Barnes. Este chiar afară, aproape de noi. O bufnitură sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher sângerând la frunte - când resimțiră al doilea impact. Norman fu azvârlit lateral, către peretele despărțitor. Se auzi un clanc metalic când se izbi cu capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul Îi era brăzdat de zgârieturi până spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei, strigă Harry, cum e sub duș? — Perfect. Norman păși afară, iar Harry Îi luă locul. Și el avea corpul plin de zgârieturi și contuzii. Norman Își Îndreptă privirea spre Ted, lungit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îndepărtați-vă de metal, strigă Fletcher. Ted se cățăra, Îndepărtându-se de trapă și de brațul șerpuitor și aproape că ajunsese la ușă, când brațul se balansă Înapoi și se Înfășură În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În jurul său. Îl evită pe primul. Și deodată, vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și rece. Simți o strângere lentă, Înnebunitoare, zecile de ventuze pătrunzându-i În piele. Gemu Îngrozit. Al doilea tentacul reveni ca să se alăture primului. Era prins ca Într-o menghină. „Oh, Doamne!“ Tentaculele se Îndepărtară de pereți, ridicându-l În aer, În mijlocul cilindrului. „Pân-aici mi-a fost“, Își zise, dar În clipa următoare Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzi zgomotul metalic al ușilor despărțitoare Închise de Beth. Camera se umplu de o ceață sărată. Norman Îl Împinse pe Harry În perete. — Harry! Recunoaște și oprește-te! — Nu se poate să fiu eu, nu se poate să fiu eu! gemu Harry. O nouă zdruncinătură Îl făcu să se clatine pe picioare. — Nu se poate să fiu eu! strigă din nou Harry. Asta nu are nici o legătură cu mine! Apoi Harry țipă, corpul i se răsuci și Norman o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spunea Barnes despre gătitul sub presiune? Era ceva neobișnuit legat de asta, dar nu-și putea aminti cu precizie. Foloseau gaz parcă. Da, dar aveau nevoie și de mai mult oxigen. Asta Înseamnă că... Împinse de lângă perete mașina de gătit, gemând din pricina efortului. Și găsi o butelie scundă de propan și două rezervoare mari, albastre. Rezervoare de oxigen. Cu degete neîndemânatice, răsuci valvele Y. Gazul năvăli afară cu zgomot. Bulele se ridicau cu viteză spre tavan, acolo unde aerul era colectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din nou. „Oprește-te acum. Numărătoarea trebuie să se oprească acum! Numărătoarea s-a oprit!“ — Las-o baltă, spuse Harry. Nu merge. — Dar ar trebui să meargă! — Nu, spuse Harry. Pentru că ea nu este complet inconștientă. La picioarele lor, Beth gemea pe podea. Mișcă un picior. Încă mai e capabilă să controleze situația, constată Norman. Este foarte puternică. — N-am putea s-o injectăm? Norman clătină din cap. Nu mai era timp să se ducă după seringă. Iar dac-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sunete de bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul cu ciocanul și sunetul se împrăștie în tot trupul cu un ecou prelungit. „-A gemut! A gemut!”-strigă o soră și toți se apropie de trupul întins pe un pat de spital care se mișcă sfîșiindu-și brațele în acele tuburilor de perfuzie. Mă întorc între bărbații împodobiți cu aur. Vom chefui inspirînd arome subtile de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bronz: bang, bang! E clopotul de-ngropăciune. Acum văd clar în viitor fiindcă nimic nu mă mai sperie. Clopotul răsună. Un oligofren îmi lovește creierul cu ciocanul și sunetul se împrăștie în tot trupul cu un ecou prelungit. „-A gemut! A gemut!”-strigă o soră și toți se apropie de trupul întins pe un pat de spital care se mișcă sfîșiindu-și brațele în acele tuburilor de perfuzie. Mă întorc între bărbații împodobiți cu aur. Vom chefui inspirînd arome subtile de sînge ars
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fiu înmormântată. Vai, să nu pleci iubite pe un nor Căci calul tău de vise e o povară Ce îți transformă dragostea în dor Să mă auzi din miezul durerilor de seară. COROLA DE LUCEFERI ȘI STELELE DE VISE Cum gem culorile pe pânzele de vis Pe tremurul suav al sălciilor tale. În norii timpului e un poet învins Și-o inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
până la brâu. S-a înviorat bine și a ieșit înveselit. Starea de moleșeală pierise cu totul. A intrat alergând în bucătărie. Mi-e o foame de lup! Te mănânc toată, mami! Apoi plecăm, da? Da, băiatul mamii! Ia și puțin gem..., mănâncă și din omletă... Mami, cine a făcut gemul și omleta? Ca de obicei, eu. De ce întrebi, Ionuț? M-am gândit că o să mă fac bucătar. Nu acum. Când voi fi mare... Doamna Mia își privi lung, băiatul, cu mult
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de obicei de găsit pe canapeaua din sufragerie. (Și astea erau numai femeile.) De ele era mai greu de scăpat decât de arsurile de pe tavan. Sau de arsurile de țigară de pe covor. Trupurile zăceau prin cameră cam jumătate de zi, gemând și solicitând ceaiuri și paracetamol și zicând că dacă se mișcă, vomită. Iar eu iar o comiteam. Adică amânam. Făceam tot ce puteam să evit să fac ceea ce trebuia să fac. Încercarea de a mă hotărî să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi displăcut să primesc și un semnal că, deși Adam nu voia să practice vreo relație romantică împreună cu Helen, așa cum se exprimase el cu delicatețe, își dorea să practice așa ceva cu mine. Cum ar fi zis mama: voiam și gem pe felia de pâine. A, era să uit de ce te-am sunat de fapt, a spus el. De ce? l-am întrebat eu. Spune-mi că ești foarte atras de mine. Haide, haide, l-am implorat în tăcere. —E un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
implorat Anna. Nu mai am cu cine să vorbesc. Tocmai atunci am auzit voci în bucătărie. Suna ca și cum ar fi izbucnit o mică revoltă. —A venit Helen, i-am spus Annei. Poți să te joci cu ea. A, nu, a gemut Anna. N-o să vorbească despre altceva decât cum o să se sinucidă dacă pică examenele și-o să se întrebe dac-o să aibă puterea să se culce cu profesorul Macauley și-o să-mi pună tot felul de întrebări cretine despre Grecia Antică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți, sforăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai rămăsese absolut nimeni. PÎnă și muncitorii feroviari dispăruseră. Ceva nu era În regulă. Am privit-o pe Mașa cu reproș, evident că Încurcase ora, cine știe cînd le spusese belgienilor că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]