56,083 matches
-
un asemenea autor (adică emigrant dintr-o țară comunistă) ar interesa publicul francez. Admițînd că un criteriu estetic sau de valoare trebuie aplicat și concepției unui text literar, nu doar în procesul de receptare, cum putem interpreta un episod de genul acesta? Există cu adevărat o autonomie a literaturii, sau un criteriu estetic pur, sau sînt simple miraje? Nu e o întrebare retorică, iar cărți precum cea a lui Richard Lansdown conturează posibilitatea unui răspuns, oricît de depărtat încă de noi
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
ca atare, fie și numai dacă urmărim în acest volum itinerarul său, al poeziei și teatrului său în lume, reconstituit de cărțile poștale trimise familiei, din Europa și America. O altă obsesie a sa era performanța în cît mai multe genuri. 'Vreau să mă specializez în toate genurile ' dar n-am timp!', îi scria în 1957 lui George Sorescu, iar în ianuarie '58 mărturisea: 'am foarte multe planuri de viitor (fabule, cîteva piese într-un act), însă deocamdată nu prea am
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
în acest volum itinerarul său, al poeziei și teatrului său în lume, reconstituit de cărțile poștale trimise familiei, din Europa și America. O altă obsesie a sa era performanța în cît mai multe genuri. 'Vreau să mă specializez în toate genurile ' dar n-am timp!', îi scria în 1957 lui George Sorescu, iar în ianuarie '58 mărturisea: 'am foarte multe planuri de viitor (fabule, cîteva piese într-un act), însă deocamdată nu prea am timp.' A avut totuși timp și astăzi
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
un singur lucru, sălbelești. Ți-am zis c-au și felicitat-o.', comentează ea cu dezamăgire. Fetița admite că mama ei a apărut la momentul potrivit pentru a o salva, dar sugerează că tentativa tatălui nu fusese prima de acest gen și că mama a tolerat aspectul pînă în ziua în care, fiind interesată să scape de soț pentru a se căsători cu amantul Georges măcelarul (posesorul toporului...), hotărîse că își supune fiica la riscuri mult prea mari lăsînd-o singură cu
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
un spectacol după scenariul și în regia lui Dan Puric. Un artist complex, extrem de preocupat și muncitor, în sensul cel mai nobil al cuvîntului, dedicat - minte, trup și suflet - teatrului, care a descoperit acum cîțiva ani un culoar liber ca gen și formulă de spectacol și s-a gîndit să-l populeze. La început a fost Pantonimia. A urmat poate cel mai împlinit, rotund și rafinat dintre proiecte, Toujours l'amour, la Teatrul Național din București (sala Atelier). O construcție scenică
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
cunoască și să-și exploateze trupul, cu care a făcut practic un curs intensiv în studiul pantomimei, dansului, stepului, gestualității și expresivității, a ludicului. Proaspăt ieșiți din școală, fără oferte copleșitoare, obișnuiți cu nevoia de profesor-ocrotitor, tinerii au îmbrățișat pătimaș genul promovat de Puric, ca și însuși modelul pe care îl recunosc în el. Devoțiunea înseamnă și o muncă imensă, programată și susținută, istoveală și sacrificii, despre care nu aveau habar pînă acum. Costumele a atras atenția că Pantonimia și Toujours
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
-n pat, doamnă pe stradă și gospodină în bucătărie, portretul binecunoscut al damei ideale) , cu toate că referința strictă vizează probabil sectoarele viață de familie, afaceri, amor - într-o ordine oarecare... Enervante prin aerul de superioritate pe care realizatoarea, ca reprezentantă a genului, și-l arogă și obositoare prin conținut, emisiunile pentru femei ale Mihaelei Tatu reușesc să fie, de fapt, împotriva femeilor. Un bărbat nu poate fi decît agasat de asemenea discursuri, mai ales din partea unei doamne nu tocmai în drept să
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
de treburi fanteziste. Drept care sîntem în măsură a contrasemna numeroase din aserțiunile d-sale: "În primii douăzeci de ani de comunism, ea (critica) fusese înlocuită prin ukazurile transmise de C. C., directive care va să zică "traduse" doar în limbaj literar de personaje de genul Ov.S. Crohmălniceanu, M. Gafița, Savin Bratu, N. Tertulian, D. Micu etc.". Deja un loc comun agasant, ar putea replica cineva! Dar cum am putea uita că unii din corifeii sus-numiți ai ideologizării au sucit mințile multor promoții de studenți, că
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
voia mea ca să reacționeze astfel, va rămîne poate mereu "sub pecetea tainei"... În orice caz, astfel de reacții au fost în-tr-un fel pozitive, pentru că au stîrnit interesul și chiar o polemică în jurul Jurnalului meu, care altfel, prin statutul modest al genului, ar fi trecut poate mai puțin observat. Dar este trist să-ți pierzi așa, fără să înțelegi măcar de ce, un vechi și bun prieten. Viața literară e plină de asemenea surprize misterioase, din păcate. De curînd te-am întrebat pentru
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
vorba de concepte flexibile, decurgând din reveriile - sunt sigur că bine intenționate - ale domnilor Bakk, Cistelecan, Molnar sau Vighi. în locul lor, nu m-aș mai fi izmenit atât, invocând precedente care au cu România cam cât are sula cu prefectura, gen Scoția, Catalonia, Flandra, Valonia și chiar Bavaria (?) și aș fi spus răspicat: cerem despărțirea Ardealului de România! Dincolo de posibile incriminări și sarcasme, mă irită în orice demers de acest tip (vezi clasicul Gherman) un lucru: fățărnicia de-a pretide că
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
sub îndrumarea partidului unic". Președintele socialist-comuniștilor ieșeni se numește Dumitru Eminescu. Din cîte am înțeles din știrea citită, oamenii au încheiat adunarea cu discreție și sobrietate. În litera și spiritul limbajului de lemn nu s-a ajuns pînă la scandări gen: 'Eminescu - P.M.R.".
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere" și adaugă: ,,Universul nu este decît un subprodus al tristeții noastre". Radu Cosașu, un scriitor atît de stenic cu ironia și autoironia lui niciodată răutăcioase, atît de îndrăgostit de viață (un anume gen de viață din care nu trebuie să lipsească mătușile, prietenii, mai ales cei de condei, Kafka, Tolstoi, Dostoievski, Balzac, Malraux, dar și Marin Preda, Labiș și Sonata op. 111 de Beethoven, plus redacțiile, plus iubirile, plus...) reproduce în una din
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
acestora. Opinia răspîndită, în perioada interbelică, privind neadecvarea sau insuficiența romanului românesc este explicatăprin startul tîrziu: "romanul românesc s-a impus ș...ț abia în secolul XX. Or imaginea "clasică" a literaturii naționale se formase în secolul XIX". Prezentarea evoluției genului nu ocolește enumerările și nici clasificările în funcție de tendințe, una din concluziile sistematizării sumare fiind aceea că"nu există o "școală" de roman românesc, o formulă proprie, recognoscibilă ca atare de către un cititor străin, ci doar complicata dinamică internă a unor
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
am sentimente", putîndu-se adăuga ,,Doar instincte"! Plonjarea în zonele tenebroase ale subconștientului omului contemporan o întreprind tot mai mulți regizori rezultînd drame mai mult sau mai puțin gratuite, mai mult sau mai puțin cinematografice. Cea mai stupidă peliculă din acest gen instituit ad-hoc mi s-a părut Necazuri de fiecare zi/Trouble Every Day de Claire Denis - istoria obscură a unei vampire interpretată cu virtuozitate de către Beatrice Dalle, secondată cu patos de Vincent Gallo, atins de asemenea de morbul canibalismului. Stupid
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
oameni care scriu în registre diferite, cu ținte diferite), cu vîrste cuprinse între 28 și 33 de ani, au dorit să semneze împreună o carte despre comunism: în căutarea comunismului pierdut. Volumul cuprinde eseuri destul de greu de prins într-un gen anume: studii culturale, mentalități, critică literară, memorialistică etc. Mobilitatea registrelor compensează o anumită rigiditate a subiectului: texte propagandistice comuniste: de la proletcultism pînă la benzile desenate din Cutezătorii. Prima întrebare este generată chiar de vîrsta biologică a autorilor. Pînă acum n-
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
așadar din noroiul primordial. Volumul de proze apărut și acesta tot în 2001 și despre care va fi vorba în continuare, cuprinde patru texte, nuvele le-am putea spune, dacă autorul n-ar fi totuși departe de categoriile clasice de gen, atît în proză, cît și în poezie. Și asta nu din cine știe ce nonconformisme formale, ci mai degrabă dintr-o nepăsare formală. Tot ce contează pentru Mihail Gălățanu e conținutul și, fără să fie totuși neglijent în construcție, textele lui au
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
și complexitatea problematicii, mai puțin rigoarea arhitecturii. Cel mai spectaculos text și cel mai memorabil este cu siguranță Amor cu Drosofila. E o poveste clasică pentru tipul de spectaculos pe care îl promovează Mihail Gălățanu, deși nu e reprezentativă pentru genul care l-a făcut cunoscut. Nici o scenă de amor dur în această parabolă ciudată, nici o copulație descrisă cu lux de amănunte, ci doar dragostea nefirească dintre un cercetător genialoid și o musculiță de oțet. Autorul exploatează la maximum mitul iubirii
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui ani, tendințele se diversifică și dinamica lor se accelerează. Deși, în mod curent, artiștii tineri continuă să rămînă în perimetrul genurilor consacrate și să ,,picteze" conform acelorași rețete tehnice, în fond lucrurile se schimbă decisiv. Pictura nu mai este nici un mijloc de consacrare a unei anumite realități, nu mai este nici o glosă pe marginea idealității sau o formă de acces în spatele
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
bucuriile spiritului pur, ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul liber, dorința artiștilor de a scăpa din captivitatea genurilor și din stereotipiile meșteșugului este vizibilă de la mare distanță. încercările de evadare către noi modalități de expresie, către foto și video sau către instalație, happening și performance, sînt tot mai evidente, dar ele nu se pot manifesta altfel decît în
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
trăiască din cît vînd. Nu e însă adevărat că economia de piață distruge cultura. Din contra, niciodată în toată istoria nu s-a făcut mai multă cultură decît astăzi în Occident ori în SUA. Din literatură, n-a dispărut nici un gen, din cele îndeobște socotite nevandabile, ca poezia. N-au dispărut nici edițiile de lux, costisitoare și inaccesibile celor cu venit mic sau mijlociu. N-au dispărut revistele. Dar economia de piață își are regulile ei, de care nu se poate
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
terminaseră munițiile. * * * Un revoluționar dezamăgit. Revoluția arde repede, pe urmă iluzia dreptății și libertății dispare și ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnică a existenței, la cinism și nu mai rămâne altceva decât o coloană de fum; ceva în genul unei țigări ce arde într-o scrumieră uitată, de la un moment dat consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este nerăbdarea. Din cauza ei am fost izgoniți din paradis; din cauza ei nu ne putem întoarce în paradis... * * * Doctorul Brega
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
Nicolae Manolescu Contemporane cu Pădurea spînzuraților, Baltagul și Enigma Otiliei, romanele ciclului Hallipa (Fecioarele despletite, 1926, Concert din muzică de Bach, 1927, Drumul ascuns, 1932, și Rădăcini, 1938) înfățișează un moment ulterior în evoluția genului la noi. împreună cu Camil Petrescu, dar fără a teoretiza, Hortensia Papadat-Bengescu (1875-1957), de la a cărei naștere se împlinesc la începutul lui decembrie 125 de ani, anticipează proza primei generații de după războiul mondial și de întregire. O oarecare nefixare a limbajului
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
doar la predilecția autoarei pentru eroine puternice (la propriu și la figurat) și mai cu seamă agresive, gata oricînd să mînuiască un pistol mitralieră sau să gonească pe motociclete Toshiba... Dar instinctul sigur al (auto)ironiei și comicul irezistibil (în genul lui David Lodge) feresc această proză de exagerările isteroide ale feminismului hard. Iată un scurt portret al lui Benoîte, din povestirea amintită: "O neverosimilă tînără femeie surprinsă din profil pe motocicleta ei, ce pare că atacă un inamic invizibil. Lungi
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
din păcate, punerea lui în practică se dovedește pe cît de anevoioasă, pe atît de riscantă. Principalul pericol care amenință narațiunea este prolixitatea. Adunînd laolaltă monologuri, pagini de jurnal, secvențe dramatizate, versuri, definiții tip dicționar (în spiritul postmodernei hibridizări a genurilor), prozatoarea are ambiția să cuprindă cît mai multe felii de realitate disparate despre care să spună tot, sau oricum aproape tot, să recompună, din aceste fragmente imaginea totalității, a lumii de aici și-a celeilalte, servindu-se de un instrument
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
acestei desprinderi de realismul socialist, la început mai timid, apoi din ce în ce mai ferm, renunță la iconografia oficială, părăsesc imaginile de șantier, scenele de muncă din fabrici și din uzine, atitudinile eroice ale țăranilor înregimentați în organizațiile cooperatiste și se repliază în genurile discrete și complet dezimplicate ideologic: peisagistica și natura statică. Chiar dacă aceste gesturi par excesiv de prudente, avînd în vedere faptul că ne situăm în plin deceniu șapte, cînd în Europa și în lume se consumă experiențe radicale, în contextul restrîns al
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]