2,818 matches
-
romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere decisivă a romanilor, nimicirea a trei legiuni romane și oprirea expansiunii romane pe teritoriile germanice, spre râul Elba. Așteptându-se la noi conflicte cu Roma, Arminius a încercat să încheie o uniune cu regele tribului marcomanilor Marobod. Însă Marobod a refuzat propunerea lui Arminius. În anii 14-15 d.Hr. Arminius a condus o coaliție a
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
fost educat într-o mânăstire benedictină din Winchester și Southampton. La vârsta de 30 de ani va fi hirotonisit preot și va fi trimis în Franța ca misionar. El va întreprinde călătorii pentru a-i creștina pe frizoni, un trib germanic care trăia la coasta Mării Nordului în Țările de Jos și în Germania. Această acțiune de creștinare eșuează din cauza prințului frizon Radbod, care era un dușman înverșunat al francilor. Wynfreth se va reîntoarce în Anglia unde va intra în contact cu
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
afacerii, s-a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc excepționale, întrucât ofițerii originari din estul Franței erau avantajați în carieră de cunoașterea limbii germane și a culturii germanice. Dar antisemitismul, care nu domina doar birourile statului major, a devenit rapid centrul anchetei, umplând golurile unei anchete preliminare incredibil de sumare. Cu atât mai mult cu cât Dreyfus era în acel moment unicul ofițer evreu admis recent de statul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ale lui Traian. Legiunea a fost victorioasă în a doua bătălie de la Tapae. A participat de asemenea și la ultima luptă și decisivă împotriva dacilor, cucerind capitala lor, Sarmisegetusa. În războaiele marcomanice (166-180 AD), legiunea a trecut Dunărea împotriva triburilor germanice. Legiunea posibil să fi luptat în unul sau mai multe războaie contra sasanizilor, dar a staționat în Moesia Superior până la prima jumătate a secoulului al IV-lea.
Legiunea a IV-a Flavia Felix () [Corola-website/Science/322465_a_323794]
-
populații care nu s-ar identifica neapărat cu etnia română. Ca urmare, nu se știe dacă Băsescu a inclus evreii români, etnicii maghiari care sunt nativi în nordul României (cunoscuți sub numele de ceangăi sau secui) și sașii de origini germanice că români când a raportat estimările, precum și a treia generație a persoanelor fizice în Statele Unite și Canada. În aprilie 2011, în Parlamentul României s-a constituit "Comisia pentru Românii de pretutindeni".
Diaspora română () [Corola-website/Science/316906_a_318235]
-
bătute. În ochii lui Aurelian intrarea ei în Egipt, considerat încă o provincie strict personală a împăratului, a fost o declarație de război. Aurelian a fost în măsură să conteste în mod direct acțiunile ei din cauza invaziei constantă de către triburile germanice. În cele din urmă, după victorii răsunătoare asupra alemanilor, întărind zidurile orașelor, și renunțând la provincia Dacia. Roma s-a considerat în stare să pornească o campanie în est. Dându-și seama ca armata sa era mult prea greoaie pentru
Bătălia de la Immae () [Corola-website/Science/328958_a_330287]
-
i (în norvegiană "nordmenn") sunt un popor al Peninsulei Scandinavia, locuitori majoritari ai Norvegiei, dar răspândiți și în alte țări nordice și pe Glob. Popor germanic, i s-au stabilit în Scandinavia încă înaintea erei noastre. Au populat preponderent sudul și vestul "Țării Fiordurilor", iar din 874 ținta expansiunilor a devenit Islanda și Groenlanda, au ajuns chiar și în America de Nord, în jurul anului 1000 aceștia au vizitat
Norvegieni () [Corola-website/Science/325503_a_326832]
-
avut o importanță nici măcar minoră asupra evoluției sale artistice. Nu în ultimul rând, trebuie amintit că anii de formare artistică ai lui Arthur Coulin au fost unii dintre cei mai fervenți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În spațiul artistic germanic în ultimul deceniu al secolului au avut loc trei momente secesioniste: „Secesiunea muncheneză” (Münchner Sezession - 1892), „Secesiunea vieneză” (1897), și „Secesiunea berlineză” (Berliner Sezession - 1898). Cele trei secesiuni au deschis calea de afirmare a dizidenților față de maniera academistă propagată cu
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Meridionalilor. Parcul este acoperit în proporție de peste 80% de păduri de fag ("Fagus sylvatica") și
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
Bizantin. Absența oricărei autorității reale în Italia a condus la o invazie a francilor, însă aceștia au fost la rândul lor înfrânți de către bizantini, drept pentru care Peninsula Italică a fost reintegrată imperiului. Regii longobarzilor conduceau pe atunci acest trib germanic. După 568, ei au pătruns în Italia, înstăpânindu-se aici și eliminând o mare parte dintre punctele deținute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei ("rex totius Italiæ"). După căderea Regatului longobard în 774 (ca urmare
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
două fii. Gijsbertus, fratele mai mic a lui Adriaan, a devenit chirurg la Spitalul Ducal din Florența. a studiat la universitățile din Louvain și Leiden, iar mai târziu la Padova, unde el și-a înscris numele său în registrul "Natio Germanica" pe 28 martie 1601. La Padova a fost elevul lui Girolamo Fabrici (1537-1619) și Giulio Casserio (1561-1616). A absolvit probabil universitatea din Padova în 1603. În 1606 Spiegel a fost numit medic ordinar a studenților din "Natio Germaniea". El l-
Adriaan van den Spiegel () [Corola-website/Science/326919_a_328248]
-
epocă (Willem de Orania, poreclit Taciturnul, despre care legenda spune că ar fi reușit să evite un dezastru militar grație vigilenței și lătratului viguros al câinelui său)). Olandezii au ales să-i denumească "Mopshond". Dealtfel, în spațiul cultural de limbă germanică acești câini sunt recunoscuți sub denumirea de Mops. La finalul secolului al XVII-lea, odată cu accesul la tronul Angliei a lui William al III-lea de Orania (consortul reginei Mary a II-a), acești câini au ajuns să fie foarte
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
i erau un popor germanic, din ramura ostică. Sunt originari probabil de pe teritoriul actualului stat Norvegia sau de pe insula Bornholm ("Burgundarholm"), insulă aparținând astăzi Danemarcei și situată în Marea Baltică. Denumirea acestei insule ar însemna « insulița burgunzilor ». Pentru prima oară, triburile burgunde sunt menționate, în a
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
secolul al XIV-lea, legată fiind deja de rromi, de Domnie și de mănăstiri, ca în alte părți în Europa, unde cu secole mai înaite, slavii încă ne-creștinați erau luați ca sclavi în regatele creștine din occident (Franța, Imperiul Germanic, Regatul Ungariei), etimologia cuvântului "sclav" provenind de la slavi (nu de la "servus" din latină), alt exemplu fiind sclavia reciprocă practicată între sarazinii musulmani sau evreii hazari pe de-o parte, și creștinii din regatele occidentale sau din Rusia Kieveană pe de
Robia în țările române () [Corola-website/Science/323267_a_324596]
-
început, în sensul de "membri ai filialei austriece a Casei de Habsburg" (ramura junior emergente din divizarea dinastică în Habsburgii austrieci și spanioli în 1521), dar din secolul 18, de asemenea, "un nativ sau locuitor din Austria". În antichitate popoarele germanice, „barbare”, erau grupate în mai multe triburi, precum alemani, saxoni, frizi și bavari, care au luptat împotriva Imperiului Roman, unul dintre motivele pentru care romanii nu au reușit niciodată să cucerească toate teritoriile locuite de germani. Începând cu secolul al
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
săsesc "Ärkeden, Ârkeden, Arkedn", în , în ) este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România. Așezarea este situată între localitățile Saschiz și Beia și are denumirea germană "Arkeden", nume care ar putea proveni de la toponimul maghiar "Erked" sau de la un antroponim germanic ("Archo" sau "Ercho"). Numele de Archita este prima oară menționat în anul 1356 sub forma "Ercud". Localitatea a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri. Se presupune că primele fortificații ridicate de către
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
influență pe continent, dispărând odată cu declinul civilizației minoice. Pe continent, grecii sunt primii care au dezvoltat un alfabet sub influența scrierii feniciene. De aici a fost preluat de etrusci și de latini, care au dezvoltat propriile variante, iar mai apoi germanicii au adaptat alfabetul la scrierea runică. În orient, alfabetizarea a avut un specific local și era accesibilă numai unor anumite categorii relativ restrânse de inițiați (scribi). În Europa însă alfabetizarea a devenit un fenomen de masă, astfel că, în special
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]
-
că un suflet uman poate fi copleșit de răul pe care l-a creat, deși Poe însuși nu sugerează un astfel de înțeles. Un astfel de rău poate fi creat de ura și mândria unei persoane. Poe imită multe elemente „germanice” tradiționale în această povestire. Exemplul cel mai evident este castelul vechi și sumbru, tipic ficțiunii gotice. Povestirea include, de asemenea, teme gotice tipice, la care învățatul Dawn Sova se referă ca la „aluzii cu privire la obsesii și păcate secrete, profeții prevestitoare
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
a lăsat o puternică amprentă asupra Italiei, ca și a bazinului pannonic: în Italia, invazia a marcat începutul secolelor de dominație longobardă, iar în Pannonia victoria lui Alboin asupra gepizilor și, apoi, plecarea longobarzilor din regiune au pus capăt dominației germanice în bazinul pannonic. Perioada de domnie în Pannonia a lui Alboin, după moartea tatălui său Audoin, a fost una de confruntare aproape continuă a longobarzilor cu gepizii, vecinii lor principali. Gepizii au avut inițial câștig de cauză, însă în 567
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
i-a silit pe Helmichis și pe Rosamunda să se refugieze la Ravenna, unde au cerut protecția imperială bizantină. Moartea lui Alboin i-a privat pe longobarzi de singurul conducător al momentului în stare să mențină integritatea noii entități statale germanice. Sub regele Wacho, longobarzii migraseră spre est, în Pannonia, profitând de dificultățile cu care se confrunta regatul ostrogot din Italia după moartea fondatorului, Theodoric cel Mare din 526. Moartea lui Wacho în jurul anului 540 l-a adus pe tron pe
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
masivă în regiunea Pannoniei, ca urmare a dispariției gepizilor ca entitate politico-militară, dublată de emigrarea longobarzilor în Italia, începând din anul următor, precum și de așezarea statornică a avarilor în regiune, ceea ce a pus capăt celor șase secole de dominație a germanicilor în bazinul pannonic. În pofida succesului repurtat în conflictul cu gepizii, Alboin a eșuat în încercarea de a spori puterea longobardă și era în situația de a face față unei amenințări și mai puternice, cea a avarilor. Istoricii consideră acest context
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
persoana lui Peredeus, care ar fi fost de asemenea sedus de Rosamunda. Moartea lui Alboin a avut un impact de durată, întrucât i-a privat pe longobarzi de singurul conducător capabil în acel moment să mențină integritatea noii entități politice germanice. Sfârșitul său înseamnă totodată moartea ultimului dintr-un șir de regi-eroi pe care longobarzii i-au avut de la plecarea lor din regiunea fluviului Elbei până la colonizările din Italia. Alboin a rămas celebru timp de mai multe secole, fiind eroul unor
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
Thuringienii (sau thuringii, Toringi) au reprezentat o populație germanică care a apărut în zona Munților Harz din Germania Centrală în jurul anului 280, într-o regiune care încă poartă numele lor — Thuringia. Ei au apărut pentru a acoperi un teritoriu lăsat neocupat de către alți locuitori germanici — alamanii — care au migrat
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
au reprezentat o populație germanică care a apărut în zona Munților Harz din Germania Centrală în jurul anului 280, într-o regiune care încă poartă numele lor — Thuringia. Ei au apărut pentru a acoperi un teritoriu lăsat neocupat de către alți locuitori germanici — alamanii — care au migrat către sud. Se poate ca thuringienii să se fi constituit pe baza celor rămași din confederația alamanică, după cum este posibil ca ei să fi constituit un trib de sine stătător. S-a sugerat că ei ar
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
sediul guvernatorului provincial. După "recucerirea justiniană", stuctura administrativă a Italiei a urmat, cu câteva mici diferențe, vechiul sistem instaurat de împăratul Dioclețian și menținut de Odoacru și de regii goți. În 568, longobarzii conduși de regele Alboin, împreună cu alți aliați germanici, au invadat Italia de nord. Regiunea fusese complet pacificată cu doar câțiva ani înainte și suferise din plin în timpul îndelungatului "război gotic". Forțele locale romane erau slabe, așa încât, după ce deja cuceriseră câteva așezări mai mici, longobarzii au putut cuceri Milano
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]