4,147 matches
-
alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care suiau sau coborau treptele. Glumea și izbucnea singur în râs... M-am hotărât să mă duc mai întîi pe țărm. Nu mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere. Îți comunica atunci tot felul de lucruri delicate; că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu v-am văzut printre ei. Mai degrabă ați fi avut poate șanse să ajungeți la loc de cinste, dacă m-ați fi cunoscut pe mine, să vă inițiez. Tu, Dominic, ai fi beneficiat și de uniformă... Adică nu, am glumit. (Cînd Dominic înghițea în sec era semn de primejdie.) Ce, nu mai știi de glumă?" Trecutul lui Dominic era aproape legendar. Crescuse într-un bordel unde prostituatele se întreceau să-i dea bunătăți sărmanului copil găsit sau născut pe ascuns
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se însoare cu fata unui personaj important. A rîs: "Eu? Eu să mă însor astfel? Nici nu mă gândesc. Ori mă însor din dragoste, ori nu mă însor deloc". Naiv tânărul doctor, căci mama lui și fratele lui nu glumeau când era vorba de interes. Ziceau că numai proștii nu se aranjează. Într-adevăr, presiunile s-au întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aștept la nesfârșit. Nu neg, îmi place marea, îmi place să fac câte o escapadă în cătun, dar... dacă vreau să rup o floare de scaieți o rup, nu-mi pasă de ghimpii ei..." Și ca să-i dovedesc că nu glumeam, am întins mâna, am strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un sacrilegiu afirmația Călugărului care, fiind în vervă, ca totdeauna când era amețit, nu s-a lăsat bătut. "De ce sacrilegiu? a strigat el. Nu e dragostea cel mai sfânt și mai omenesc lucru pe care-l avem?" Eu n-am glumit niciodată cu asemenea lucruri. Pe deasupra nu mi-au plăcut niciodată cei care se revoltă prin cârciumi și, ieșind de-acolo, trezindu-se, devin mielușei. Mai degrabă îl înțelegeam pe Domnul Andrei care întrebat odată dacă el, ca pilot, crezuse în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să se prăbușească: "Eu am învățat ceva când am fost pilot: poți să sfidezi cerul, dar nu e bine să-ți bați joc de el". Am glumit doar cu lucruri mai simple. Ziceam, de pildă, ca să-l epatez pe Dinu: "N-am nici o pretenție să mă duc în rai. Poarta raiului e construită astfel încît nimeni nu poate intra fofilîndu-se și nu mi-ar plăcea să fiu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă mir că n-ați auzit de el. Dar ce pretenție să am de la niște capete seci ca ale voastre... Procesele tale, Antoane, n-au fost decât maimuțăreli în comparație cu el, pricepi? Mai-mu-ță-reli. Nu te uita la mine urât, că nu glumesc. Ai fost tu judecător, dar n-ai cunoscut ce-am visat eu azi noapte. Și proptindu-se bine pe picioare, Călugărul se dezlănțui: ― Ascultați-mă, găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog", am continuat cu ochii la Mopsul. Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?" zise în sfârșit Domnul Andrei. "Poate ați stat prea mult la soare", își dădu cu părerea Siminel. Dar mă răcorisem. "Am glumit", le-am spus și toți s-au liniștit, după care mi-am reluat obișnuitele istorii zilnice, fără să-mi mai pese de Mopsul; îmi era de ajuns încîntarea din privirile celorlalți. Nu-i silea nimeni să stea în soare și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în fața dorințelor. N-are puterea să renunțe, cedează în fața lor. Se apleacă spre izvor fiindcă nu-și poate stăpâni setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat. Vedeți prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultați-mă pe mine, viața e un miracol ticălos de scurt. Și zicând asta, "Taifunul Victoria" întoarse brusc căruciorul și dispăru. Am luat din această întîlnire ceea ce mi-a convenit. Dorințele clocoteau în mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsîndu-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergîndu-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: Nu mai plânge, te urîțește". Am simțit-o cum se încordează și credeam că va urma un gest violent, că-mi va da o palmă, oferindu-mi astfel pretextul de care aveam nevoie; dar nu se întîmplă nimic. Laura se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu vezi că azilul trăiește în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici". Am mai făcut o încercare să strâng cioburile, să le lipesc la loc: "Cum poți să fii atât de prozaică? Sper că glumești". Fatală încercare! "Ba nu glumesc deloc", izbucni Laura într-un acces de râs sănătos. După care deveni serioasă și pe un ton grav, de care n-aș fi crezut-o capabilă, m-a întrebat: "Tu chiar nu-ți dai seama
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în minciună? Aș prefera, te rog să mă crezi, să plecăm de aici". Am mai făcut o încercare să strâng cioburile, să le lipesc la loc: "Cum poți să fii atât de prozaică? Sper că glumești". Fatală încercare! "Ba nu glumesc deloc", izbucni Laura într-un acces de râs sănătos. După care deveni serioasă și pe un ton grav, de care n-aș fi crezut-o capabilă, m-a întrebat: "Tu chiar nu-ți dai seama?" Nu", i-am răspuns. S-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. "Glumiți, domnule scluptor". "Ba nu glumesc deloc", i-am răspuns. Așteptam să-i aud reproșîndu-mi: "Bine, domnule sculptor, se poate? Dar ce sîntem noi, copii?" După care în mod normal trebuiau să vină alte întrebări, alte curiozități: "Totuși sala există, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. "Glumiți, domnule scluptor". "Ba nu glumesc deloc", i-am răspuns. Așteptam să-i aud reproșîndu-mi: "Bine, domnule sculptor, se poate? Dar ce sîntem noi, copii?" După care în mod normal trebuiau să vină alte întrebări, alte curiozități: "Totuși sala există, nu? Atunci care e rostul ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
simt mult mai solidar cu învinșii decât cu sfinții. N-am preferință, cred, pentru eroism și sfințenie. Ceea ce mă interesează este să fiu un om. \ Da, căutăm același lucru, dar eu sunt mai puțin ambițios. RIEUX ÎȘI SPUNEA CĂ TARROU GLUMEȘTE ȘI SE UITA LA EL. DAR ÎN LUMINA DIFUZĂ CARE VENEA DIN CER, A VĂZUT O FAȚĂ TRISTĂ ȘI SERIOASĂ. VÂNTUL SE ÎNTEȚEA IARĂȘI ȘI RIEUX SIMȚEA CĂ ERA CĂLDUȚ LA ATINGEREA PIELII. TARROU S-A SCUTURAT: ― Știi, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
România se remarcă revigorarea exporturilor pe baza unor cifre concludente, deși opoziția caută să dezmintă realitatea, fără a aduce probe. În viața mea de om supus valurilor și vremurilor prin care am trecut s-au întâmplat câteva minuni! Nu! Nu glumesc! S-au petrecut adevărate minuni care m-au adus până la această frumoasă și nesperată vârstă. 1) Prima mare minune a fost aceea că, sfânta mea ocrotitoare MAMA mi-a dat pentru a doua oară viață, fiindcă de foarte mic am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
putea totuși să aibă o familie și o viață. —Ai terminat, Brett? Dar tu, Kathy? Sunt multe de notat. — Țineți minte, nu totul este o limită. Trebuie să fiți selectivi. Bine, Kathy. Spune-ne cele trei limite ale tale. —Trei? Glumești? —Selectiv. Vă reamintesc. —Bine. Kathy se apucă să roadă capătul creionului, apoi își dădu seama că nu e un pix și-l scoase din gură. Pensie alimentară. Copiii mei trebuie să aibă o siguranță financiară. —OK. —Și casa. Casa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alte rahaturi dintr-astea. —Ești doctor? Poți să spui și așa. Încerc să salvez vieți. Maggie simțea cum i se încordau mușchii. — Și acum ți-e greu să te obișnuiești cu faptul că te-ai întors acasă. —Acasă! Cred că glumești. Nu mai știu ce înseamnă acasă. Nu sunt din DC. Dar n-am mai locuit în orașul în care m-am născut de aproape douăzeci de ani. Sunt permanent pe drum, în avioane, în camere de hotel, dormind pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a intrat în calculator a fost destul de priceput încât să nu lase urme, fie că, pur și simplu, bătrânul evita să folosească poșta electronică pentru comunicările importante. —Ești sigur că tatăl tău folosea e-mailul? Adică dacă-l folosea cum trebuie. —Glumești? Tot timpul. Așa cum am spus, pentru un bărbat de vârsta lui era foarte modern. Tatăl meu era un militant. Genul ăsta de oameni trăiesc pe internet. Asta îi dădu o idee. Închise e-mailul și căută browser-ul. Îl deschise și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un eufemism, necesar într-o discuție telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu Jaafar al-Naasri. Nu fusese dezamăgit niciodată până acum. Lăsându-se într-un scaun, puse mâna pe telefon. O va rezolva și pe asta. Formă numărul și așteptă țârâitul prelung al apelurilor internaționale. —Jaafar! Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era decât jumătate de întâlnire. Era prezent șeful gărzii prezidențiale, împreună cu șefii altor trei servicii de securitate. Dar liderii aripii militare a Hamasului nu se aflau aici, nici cei ai poliției din Gaza. Dacă acesta era un guvern de uniune, glumise în acea dimineață cu soția sa, atunci nu i-ar plăcea deloc să vadă un guvern al dezbinării. În închisoare a făcut planuri și strategii în vederea acestui eveniment vreme de ani întregi. A anticipat toate mișcările israeliene și a pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
regiune, atunci regiunea va fi nevoită să-l suprime pentru totdeauna. Să elimine acest cancer, a zis el. Washingtonul a declarat că utilizarea armelor nucleare împotriva Israelului va fi pedepsită, cum se spune, „pe măsură“? Iisuse. Miller și ceilalți nu glumeau. Lumea chiar era cu ochii pe ei; un eșec în Ierusalim ar declanșa o catastrofă geopolitică. Apoi, printre bolboroselile ebraice, auzi două cuvinte cunoscute, neașteptate. Uri, întrebă ea. Ce s-a întâmplat? Ridică mână ca să o facă să tacă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
intră ca fiind eu... apropo, trebuie să vorbim despre aniversarea de 70 de ani a tatei. Îmi închipui ceva major, știi tu, să-i ducem pe el și pe mama cu avionul la Vegas, stripperi și tot tacâmul. Ce zici? Glumesc și eu, xx L Sora ei încheiase cu o „față zâmbitoare“ care, în clipa asta, o făcu pe Maggie să zâmbească. Următorul era de la Robert Sanchez. Subiect: Update. Înăuntru, fără nici un mesaj, era un rezumat al ultimelor informații de la echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
este piața Zidului de Vest. Vizitatorii cu stimulatoare cardiace trebuie să informeze personalul de securitate... Exista un detector de metale precum cele de la aeroport prin care trebuia să treacă, păzit de câțiva agenți ai poliției israeliene. O polițistă o percheziționă, glumind și râzând în tot acest timp cu colegii ei, apoi îi făcu semn să treacă. Acum se întindea în fața ei o piață asfaltată, în pantă, plină de oameni și având la unul din capete pietrele enorme, masive ale Zidului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]