3,747 matches
-
în funcție de popoarele care l-au utilizat sau îl utilizează, și în funcție de epocă. Bizantinii îl foloseau pentru toți românii, dar în documentele sârbești și croate a ajuns să desemneze și păstori de orice etnie de pe teritoriul slavilor de sud. Astăzi în greacă termenul îi denumește pe aromâni și pe meglenoromâni, iar în sârbă și bulgară și pe românii din Timoc. Termenul „morlaci” (în greacă "Μαυρόβλαχοι", în latină "Moroulahi" etc., în croată "Morlaci", în italiană "Morlacchi") a fost folosit inițial pentru românii apuseni
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
și croate a ajuns să desemneze și păstori de orice etnie de pe teritoriul slavilor de sud. Astăzi în greacă termenul îi denumește pe aromâni și pe meglenoromâni, iar în sârbă și bulgară și pe românii din Timoc. Termenul „morlaci” (în greacă "Μαυρόβλαχοι", în latină "Moroulahi" etc., în croată "Morlaci", în italiană "Morlacchi") a fost folosit inițial pentru românii apuseni, dintre care provin istroromânii, dar și acesta a desemnat de asemenea păstori de alte etnii, și nu mai este folosit în prezent
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
a găsit mormântul și nu există vreo o înregistrare scrisă a morții sale), a fost zeificat grație numeroaselor cunoștințe pe care le-a adus egiptenilor (printre care și în medicină). Este considerat echivalentul aproximativ al lui Asclepios/Esculap, din mitologiile greacă/romană. Arta construirii piramidelor al cărei inovator a fost Imhotep a continuat și s-a dezvoltat, atingând culmile perfecțiunii o dată cu Marea Piramidă a lui Keops, dar ulterior s-a renunțat la aceste monumente funerare, faraonii fiind înmormântați apoi în cripte
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
Monozaharidele (din greacă: "monos": unu, "sacchar": zahăr; mai rar denumite și oze) sunt compuși organici cu funcțiuni mixte (hidroxil și carbonil), care conțin în moleculă o grupare funcțională carbonil și grupe hidroxil. De asemenea, sunt și cele mai simple zaharide. Cu foarte puține
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
În cei șapte ani care i-a urmat, Leopardi s-a aruncat într-un studiu "nebun și disperat" în care traducea clasicii, practica șapte limbi, a scris un text de specialitate despre astronomie și a scris un poem fals în greacă antică, suficient de convingător pentru a păcăli un expert Nu i-a fost permis să iasă din casă până ce a împlinit douăzeci de ani. Ambițiile sale academice au fost subminate de insistența tatălui său care se gândea că ar putea
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
nu luăm în considerare faptul că au uitat arcadiana, un dialect muntos obscur si dialectul cipriot, departe de centrul erudiției grecești, această invazie de oameni și limbi e asemănătoare cu rezultatele la care s-a ajuns prin investigațiile arheologico-lingvistice moderne. Greaca de vest si nord-vest este cea mai puternică și mai precoce diviziune, cu cea de "non-vest" în subdiviziunile ionic-atic (sau atic-ionic) și eolic vs. arcado-cipriot, sau eolic și arcado-cipriot vs. ionic-atic. De obicei, grupul de "non-vest" e numit "greaca de
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
moderne. Greaca de vest si nord-vest este cea mai puternică și mai precoce diviziune, cu cea de "non-vest" în subdiviziunile ionic-atic (sau atic-ionic) și eolic vs. arcado-cipriot, sau eolic și arcado-cipriot vs. ionic-atic. De obicei, grupul de "non-vest" e numit "greaca de est". Grupul arcado-cipriot descinde mai îndeaproape din greaca miceniană a Epocii de bronz. Dialectul boeoțian era sub influența puternică a dialectului nord-vestic și poate fi considerat un dialect de tranziție. Cel thesalian a avut aceeași influență, dar nu atât
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
puternică și mai precoce diviziune, cu cea de "non-vest" în subdiviziunile ionic-atic (sau atic-ionic) și eolic vs. arcado-cipriot, sau eolic și arcado-cipriot vs. ionic-atic. De obicei, grupul de "non-vest" e numit "greaca de est". Grupul arcado-cipriot descinde mai îndeaproape din greaca miceniană a Epocii de bronz. Dialectul boeoțian era sub influența puternică a dialectului nord-vestic și poate fi considerat un dialect de tranziție. Cel thesalian a avut aceeași influență, dar nu atât de puternică. Dialectul pamfilian, vorbit într-o mică zonă
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
sunt cunoscute mai ales din inscripții, excepții notabile fiind fragmentele lucrărilor poetei din insula Lesbos, Sappho, și poeziile poetului spartan, Pindar. După cuceririle lui Alexandru cel Mare din secolul 4 î.Hr., s-a dezvoltat un nou dialect internațional, cunoscut ca greaca comună sau Koine, bazată foarte mult pe limba atică, dar cu influențe de la alte dialecte. Acest dialect le-a înlocuit, în curând, pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină). Alfabetul grecesc are următoarele 24 de litere: !rowspan="2" style="background:#ccf;"|Litera !rowspan="2" style="background:#ccf;"|EchivalentulFenicianletter !colspan="4" style="background:#ccf;"|Denumirea !colspan="2" style="background:#ccf;"|Transliterarea in latină !colspan="2" style="background:#ccf
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
pe cele secundare la Brăila, luându-și bacalaureatul în 1905. Se înscrie mai apoi la Facultatea de Litere și Filozofie din București pe care o absolvă în anul 1908, în clasa lui profesorului Iuliu Valaori. După absolvire devine profesor de greacă și latină liceul din Alexandria (1912) și mai apoi la Seminarul Central din București (1913). În anul 1922, își dă doctoratul cu teza „"Tradiție și cugetare în literatura greacă"”, avândul ca îndrumător pe D. Burileanu, în fața comisiei formată din Nicolae
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
Alecsandri, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și altii. Societatea adoptă o proclamație care cerea românilor din Turcia Europeană să-și trimită copiii la școlile românești și să deschidă biserici. Societatea a editat în 1880 revista „Frățilia întru dreptate” (în aromână și greacă). La începutul secolului XX, comunitatea aromânilor din Imperiul otoman se manifesta ca o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani se înscrie în rândul filologilor clasici ieșeni care au dăruit literaturii
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Neagoe Basarab către fiul său Theodosie" a fost tradusă după originalul slavon. Pe aceeași direcție tematică și cu o finalitate declarat comparatistă se înscrie volumul "Cultură și literatură română veche în context european" (1979). Studierea surselor medievale în limbile latină, greacă și slavonă conduce la cunoașterea limbii române cu existență de sine stătătoare începând din secolele X-XII. Cercetarea traducerilor din literaturile altor popoare europene (cum este și tălmăcirea "Cronicii universale" a lui Constantin Manasses făcută de Mihail Moxa), precum și circulația lor
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
ne introducă treptat în complexitatea și tainele caracterului său.”" După părerea lui Demetriescu, Honoré de Balzac "„comite erori neiertate”" în această privință. Anghel Demetriescu este probabil cel mai erudit dintre scriitorii români, poate cu excepția lui Dimitrie Cantemir. Stăpânea la perfecție greaca antică și latina iar dintre limbile moderne era fluent în germană, franceză și engleză, fiind în stare să citească atât italiana cât și spaniola. El își valorificase aceste cunoștințe pentru a citi un număr extrem de mare de lucrări, pe care
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
în Constanța, într-o familie de armeni refugiați din Imperiul Otoman. A făcut studiile la București, unde a terminat liceul Gheorghe Lazăr, manifestându-și de atunci prin înclinația către filozofie, matematică și limbi străine (în special cele clasice, latina și greaca veche). După ce a absolvit cursurile universitare, în 1926, a plecat la Paris, unde a studiat doi ani filozofia la Sorbona și l'Ecole des Hautes Etudes, păstrându-și, în același timp, interesul pentru limbile clasice și orientale. În 1931, întors
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
anume text, care nu se regăsește în manuscrisele grecești ale Bibliei dinaintea secolului al XIV-lea., în schimb versiunea New King James bazată pe traducerea recentă a lui Textus Receptus, păstrează Comma. Minusculul 629 (în numerotarea Gregory-Aland) conține Comma în greacă, manuscrisul fiind bilingv (greco-latin). El a fost datat paleografic ca fiind scris în secolul al XIV-lea. Există manuscrise anterioare care cuprind Comma (88, 221, 429 și 636), dar nu în text, ci ca notă laterală, notele fiind adăugate în
Comma Johanneum () [Corola-website/Science/307276_a_308605]
-
delimitarea exactă a granițelor dintre limbile individuale. Reprezentarea caracteristic grecească a laringealelor de la începutul cuvintelor prin vocale protetice este împărtășită și de limba armeană, care mai împărtășește și alte trăsături fonetice și morfologice caracteristic grecești. Strânsa legătură a armenei cu greaca aruncă lumină asupra naturii parafiletice a izoglosei Centum-Satem. Strânse asemănări ale limbii grecești vechi cu limba sanscrită vedică sugerează că atât protogreaca, cât și proto-indo-iraniana erau încă foarte similare ori cu proto-indo-europeana târzie, ceea ce ar plasa limba sanscrită în ultima
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
ori cu proto-indo-europeana târzie, ceea ce ar plasa limba sanscrită în ultima parte a mileniului IV î.Hr., sau cu o protolimbă post-PIE greco-ariană. Greco-ariana are puțină susținere printre lingviști, având în vedere că atât distribuția geografică, cât și cea temporală a greacăi și indo-iranienei se potrivesc bine cu ipoteza Kurgan a proto-indo-europenei. Greaca este o limbă Centum, ceea ce ar plasa o posibilă protolimbă greco-ariană înainte de satemizare, făcând-o identică cu proto-indo-europeana târzie. Protogreaca pare să fi fost afectată de obiceiul general de
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
parte a mileniului IV î.Hr., sau cu o protolimbă post-PIE greco-ariană. Greco-ariana are puțină susținere printre lingviști, având în vedere că atât distribuția geografică, cât și cea temporală a greacăi și indo-iranienei se potrivesc bine cu ipoteza Kurgan a proto-indo-europenei. Greaca este o limbă Centum, ceea ce ar plasa o posibilă protolimbă greco-ariană înainte de satemizare, făcând-o identică cu proto-indo-europeana târzie. Protogreaca pare să fi fost afectată de obiceiul general de palatalizare caracteristic grupului Satem, evidențiat, spre exemplu, de schimbarea postmiceniană a
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
cu proto-indo-europeana târzie. Protogreaca pare să fi fost afectată de obiceiul general de palatalizare caracteristic grupului Satem, evidențiat, spre exemplu, de schimbarea postmiceniană a labiovelarelor în dentale înainte de "e" (e.g. "ke" > "te" "și"), dar influența satemică pare să fi afectat greaca doar după ce aceasta a pierdut palatovelarele (i.e. după ce devenise deja o limbă Centum). Schimbările principale ale sunetelor, care au separat proto-greaca de limba proto-indo-europeană includ: Pierderea lui "*s" prevocalic nu a fost completă, fapt evidențiat prin "sus" "a semăna", "dasus
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
Radicalul specific indirect "gunaik-" "femeie", atestat din Tabletele Tebei, este, probabil, protogrec; el apare, cel puțin ca "gunai-", și în armeană. Pronumele "houtos", "ekeinos" și "autos" sunt create. Folosirea cuvintelor "ho, hă, ton" ca articole este postmiceniană. O izoglosă între greacă și sora ei, frigiana, este absența terminațiilor în "r" în diateza mijlocie greacă, aparent deja pierdută în protogreacă. Protogreaca a moștenit augmentația, un prefix "é-" la formele verbale ale timpului trecut. Protogreaca împarte această trăsătură doar cu indo-iraniana și frigiana
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
inclusiv un viitor pasiv, ca și un aorist pasiv. Sufixul "-ka-" este atașat unor perfecte și aoriste. Sunt create infinitivele în "-ehen", "-enai" și "-men". Eduard Schwyzer, în cartea sa, "Griechische Grammatik" (1939, I.74-75) a tradus texte faimoase din greaca clasică în protogreacă. Reconstrucția sa a ignorat miceniana și presupunea pierderea protogreacă a labiovelarelor și a sonantelor silabice, printre altele. Astfel, reconstrucția lui Schwyzer corespunde mai mult unui dialect arhaic, dar postmicenian, decât cu protogreaca. Observații: Reconstrucția presupune că vechile
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
după Micene, primul dintre palatele excavate. Tabletele au rămas pentru mult timp nedescifrate, și fiecare limbă existentă a fost sugerată, până când Michael Ventris a descifrat silabarul în 1952 și a dovedit incontestabil că limba este o formă mai veche a greacăi. Textele de pe tablete sunt, în mare parte, liste și inventare. Nu a supraviețuit nici o narație în proză, cu atât mai puțin mituri sau poezii. Însă, se pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
în proză, cu atât mai puțin mituri sau poezii. Însă, se pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate. Spre deosebire de varietățile mai târzii de greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A, sistemul de scriere al unei limbi minoane nedescifrate și, probabil, fără legătură cu greaca, acesta nu reflectă complet fonetica miceniană: grupurile consonantice trebuie să fie despărțite ortografic, iar "r" și "l" nu sunt dezambiguizate, nici nu există o dezambiguizare pentru categoriile fonetice grecești sonor/mut (cu excepția dentalelor "d", "t") și aspirat/neaspirat; "l", "m
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]