2,871 matches
-
sale, cu care verifică cinstea celuilalt, că tot ceea ce primești trebuie să întorci întocmai. Ca „dobîndă”, la măsura știută, mama adăuga pe deasupra un pumn-două de făină. *Eu vin din epoca difuzorului, i-am spus după ce-mi înșirase ce „aparatură” grozavă are el. Am și scris cîndva o schiță cu titlul „Difuzorul”, inspirată de evenimentul instalării acestui obiect în casa noastră, în februarie 1958. Eram elev al școlii Militare din Brașov și, la interval de numai cîteva zile, am primit două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el ne este prezentat ca un de tot remarcabil poet al paradisului ritualistic și folcloric, condiția ireductibilă a poeziei sale este pasionalitatea exuberantă și extatică, este un admirabil liric al imprecației, cu un simț al dimensiunilor apocaliptice și al viziunilor grozave foarte pronunțat. Majoritatea creațiunilor lui Corneliu Vadim Tudor sunt dezvoltări ideologice, epistole naționale, alegorii, discursuri imaginare pornind de la document, se spune, iar în ceea ce privește universul, poetul s-a așezat hotărât într-un unghi de creație nimerit, el devenind, ni se spune
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
O mâhnire: v-am trimis o scrisoare pe adresa veche (pierdută, deci), o a doua scrisoare pierdută și niște cărți pe adresa nouă incompletă, deci falsă. Soarta, ce să-i faci? Și acum mi se pare că erau niște scrisori grozave (așa cum se Întâmplă totdeauna când pierzi ceva). Ce-mi mai amintesc din ele e doar o frază despre legea lui Ohm, din fizică, transformată În legea lui Om: un om drag este cel care lasă În urmă mai multă absență
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de ciornă (lucru care nu se explica bieților telespectatori). Sorin nu mai avea puterea să privească, era În pat, ceilalți erau Încredințați că doarme, oricum ținea ochii Închiși. Cineva din familie a spus În șoaptă că piesa nu-i pare grozavă, mirându-se că este totuși opera lui Eminescu. Muribundul n-a suportat, a spus, mirându-i că asculta și că poate vorbi, oarecum iritat: «Nu e ceva terminat... și era foarte tânăr». Nu suporta vagul, aproximația. Acest fel de a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suferința fizică la „tortura morală a singurătății”, la „spectacolul pustiu al vieții” scrutat de cineva „care a fost scos din ea”. Pompiliu Constantinescu a considerat „impresionantă”, În acest roman, „siguranța de caracterizare, durerea aproape rece de a divulga cele mai grozave suferinți și umiliri, de a sugera situațiile cele mai riscate, ca și clarvederea răsfrântă asupra fiecărei drame”. „Progresul epic incontestabil” a fost subliniat și de Eugen Lovinescu, iar Geo Bogza, imediat după apariția volumului, referindu-se la meșteșugul de „mare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei un popor plin de răni contractate în robia străinului. Deși i s-au luat lanțurile sclaviei politice, boalele vechi n au putut dispare ca prin minune, mai mult că în țara cea nouă poporul nostru venea cu cea mai grozavă boală, care era cancerul infiltrației străine. Iuliu Maniu și Fruntașii vieții ardelene nu erau antisemiți. Nu de un antisemitism de factură cuzistă ar fi putut fi vorba. Încorsetați în principiile politice ale Europei apusene, ei nu vedeau primejdia străinilor și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-ar prezenta. De aceea vedeți suntem noi adversari, al doilea eu sunt pentru o alianță externă cu Franța și Anglia și cu marile democrații apusene. Cred că interesul neamului românesc și al țării noastre nu poate fi, în învălmășeala grozavă care amenință, altfel asigurat decât prin aceste alianțe. D-nul Codreanu și Partidul Domniei Sale este pentru o alianță cu Germania. Nu pot să aprob acest lucru. Al treilea, partidul Domniei sale are o atitudine antisemită ori eu și noi nu suntem
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-ar prezenta. De aceea vedeți suntem noi adversari, al doilea eu sunt pentru o alianță externă cu Franța și Anglia și cu marile democrații apusene. Cred că interesul neamului românesc și al țării noastre nu poate fi, în învălmășeala grozavă care amenință, altfel asigurat decât prin aceste alianțe. D-nul Codreanu și Partidul Domniei Sale este pentru o alianță cu Germania. Nu pot să aprob acest lucru. Al treilea, partidul Domniei sale are o atitudine antisemită ori eu și noi nu suntem
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din toamna anului 1937 până în miezul lui 1940. Mii de legionari uciși de Călinești, Benglii, Moruzofi, Marinești în beznele nopții. Nu uciși, ci torturați, martirizați, fripți pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fuseseră în închisori alături de legionari, le cunoștea foarte bine capacitatea lor de organizare, puterea de sacrificiu și corectitudinea, dar și „simpatia” față de comuniști, așa că un armistițiu le convenea, căci puteau să lupte cu forțele pe care le aveau, nu prea grozave, cu celelalte partide, cu regalitatea și burghezia, care le era dușmană din motive economice. Toți acești adversari ai lor nu erau organizați de luptă, nu erau strâns uniți între ei și comuniștii aveau posibilitatea ca prin ofensiva de avantaje să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
le-a transmis lui Țurcanu. Totul era o absurditate înscenată pentru a compromite și Mișcarea Legionară din exterior și a se răzbuna pe Vică Negulescu, pentru că prin acțiunile lui reușise să păcălească securitatea. Iosif V. Iosif și-a revenit din grozava genună sufletească imediat ce torturile au încetat. Marcel Petrișor este singurul introdus în Cazimcă fără să fi fost anterior într-un proces legionar. El fusese condamnat după revoluția din Ungaria din 1956, pentru organizarea de acțiuni de susținerea ei. Stagiul lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fost scutiți în favoarea întreprinderilor unde activau. 3). Situația evreilor la 1 Octombrie 1941, se vede în graficele anexă Nr. 1, 2, 3 și 4. IV. OBSERVAȚIUNI: 1). Cum au răspuns evreii la munca de interes obștesc. Evreii au cea mai grozavă teamă de munca de interes obștesc, de aceea au căutat prin toate mijloacele să se sustragă de la această muncă, profitând de absolut toate împrejurările pe care caracterul lor infernal a știut să și le facă favorabile astfel: * a). Înainte de a
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
salata verde era aranjată la milimetru, iar maioneza arăta de parcă ar fi fost făcută în casă. N-am mai mâncat de mult asemenea bunătăți. Ți le-a făcut nepoata mea. Pe ea trebuie să o lauzi. Se pricepe, nu? — Sunt grozave. Nici specialiștii nu reușesc întotdeauna asemenea minuni! — Mă bucur nespus. O să fie tare fericită când o să afle părerea ta. La noi nu prea vine lume, așa că nu are cine o lăuda. Ea face mâncare și de obicei suntem doar noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar după cât mă simțeam de obosit, presupun că lucrasem vreo opt-nouă ore. Recunosc că făcusem ceva treabă. M-am ridicat de pe canapea, m-am întins și mi-am pus în mișcare câțiva mușchi. În manualul Computatorilor sunt prezentate niște metode grozave de destindere a douăzeci și șase de mușchi. Dacă aceștia se relaxează, dispare și oboseala capului și atunci se prelungește și viața Computatorului. Meseria aceasta a apărut de mai puțin de zece ani, așa că n-avem cum să știm cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a scos cărbunii încinși cu o lopățică și i-a îngropat într-o găleată cu nisip. — Ai grijă să nu obosești și psihic. Mama îmi spunea mereu lucrul ăsta. Oboseala n-are decât să cuprindă trupul, dar nu și sufletul. — Grozav sfat! Să fiu cinstită, nu prea știu cum stau lucrurile cu sufletul, ce înseamnă să-l păzești de oboseală, dar așa am auzit și eu. — Sufletul nu e ceva concret, dacă vrei să știi. Există și-atât. E ca vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
repararea mobilierului, altul ia căruța și pleacă după provizii. După ce-și termină treburile, se adună cu toții la soare și stau la taclale, scormonind printre amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi, orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A ridicat apoi capacele de pe oale și cratițe și a adulmecat mâncarea cu vădită plăcere. — Ai făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase. Am pus totul pe masă. Sorbea mâncarea din priviri. Era destulă. Am pregătit whisky cu gheață în pahare mari, am prăjit niște soia, am presărat-o cu ridiche rasă și i-am întins paharul. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bucătăria la rând. Eu și Pitic ne-am mutat în camera de zi. Am reușit să îndreptăm canapeaua răsturnată, care, din fericire sau nu, nu era prea avariată. Ne-am așezat și ne-am uitat la Matahală. Era o canapea grozavă. O cumpărasem ieftin de la un prieten fotograf. Se specializase în fotografii pentru reclame, dar la un moment dat a luat-o razna, a decis să vândă tot și s-a retras într-un sat de munte din prefectura Nagano. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am luat în brațe Rudin de Turgheniev. Aș fi avut chef să citesc Torent de primăvară, dar era imposibil să găsesc ceva în talmeș-balmeșul din apartamentul meu. Dacă mă gândeam mai bine, Torent de primăvară nu era cu nimic mai grozav decât Rudin. În starea în care eram, mergea orice. Nu-mi dorisem să se întâmple nimic din ceea ce mi se întâmplase în ultimele trei zile. Toate au dat năvală peste mine. Fără voia mea. Am scotocit apoi cu grijă printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
somn. Nu știam ce necazuri mă mai pășteau și în ziua următoare - mă pândeau cu siguranță. Aș fi vrut să pot dormi măcar atât cât i-ar fi luat lui Michael Jackson să facă un turneu prin lume. Ar fi grozav să pot întâmpina următoarele necazuri cu o nouă stare de spirit. M-a prins somnul puțin înainte de ora nouă. A venit drăguțul de el și în cămăruța mea devastată de bestii. Am aruncat cartea lângă pat. Citisem trei sferturi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mi-am deschis vreodată un depozit bancar. — Înainte de a deveni cercetător, bunicul a condus chiar o bursă de valori. Adunase mai mulți bani decât ar fi avut nevoie, așa că a renunțat și s-a apucat de studiu. — Ce bunic grozav ai! — Da, e grozav. Liftul se mișca încet. La fel ca și prima dată, nu știam dacă urca sau cobora. A durat îngrozitor de mult și nu m-am simțit deloc în largul meu știind că eram urmăriți cu camera video
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am exersat ani de zile. Mai ales când mergeam la vila noastră din Hokkaido, mă retrăgeam printre dealuri și a mea era lumea. De la zece metri țintesc cu exactitate un obiect de mărimea unei cărți poștale. Îți place, nu? — Ești grozavă! De unde ți-ai procurat așa ceva? Chiar că ești tont! zise fata resemnată. Tot nu știi că poți procura orice dacă ai bani? Lasă, dacă nu te pricepi, îl țin eu. — Dar ai grijă să nu mă împuști din greșeală pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vărsat fără rost, la planurile de viitor, la muzica preferată. La ce vrei tu. Atunci îți dispare teama. — Pot să mă gândesc la Ben Johnson? am întrebat-o. — Ben Johnson? — A jucat în westernurile lui John Ford. Călărea minunat! — Ești grozav! zise ea râzând. Îmi place foarte mult de tine. — E prea mare diferența de vârstă dintre noi. Și nici nu știu să cânt la vreun instrument. — Te învăț să călărești după ce ieșim de-aici. — Mulțumesc. Apropo, tu la ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a întrebat: — Nu vrei să cânți ceva? — Ce să cânt? — Orice. Cântec să fie. Nu-mi place să cânt dacă mă mai aude cineva. Hai, cântă ceva! Ca să nu mă mai sâcâie, i-am cântat Vatra. „Ninge toată seara Grozavă vatră! Hai să facem focul Și să stăm de vorbă. Pe vremuri Se făcea focul în vatră.“ Nu știam cuvintele mai departe, așa că am improvizat. Toată lumea se adunase în jurul focului. La un moment dat, cineva a bătut la ușă. Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bicicletă, Pe bicicleta mea roz. În dimineața aceea senină de aprilie Nu mi-era teamă de nimic. Culoarea era roz. Dacă nu coboram de pe bicicletă, Nu mi-era frică. Nu era nici roșie, nici albastră, nici maro, Era cea mai grozavă nuanță de roz. Imediat după ce-a terminat ea de cântat, am ajuns la un platou întins. Se terminase deci urcușul. Am respirat ușurați și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a mai ridicat de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]