2,931 matches
-
lucrurile ar părea simple și clare, numai că în socialism nimic nu era simplu și mai ales clar. Spunea cineva: "România este o țară minunată, păcat că e populată". Și avea perfectă dreptate. Bineînțeles că nu se referea la românii harnici, cinstiți, ospitalieri, ci la nepricepuți, hoți, leneși, de care în anii "epocii de aur" țara nu ducea lipsă chiar și la cele mai înalte niveluri. Pentru ce călătoresc oamenii într-o țară sau alta? Excluzându-i pe cei care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai toate țările europene, în SUA și Canada și nu mă atrăgea nici o destinație "occidentală". Pentru mine, "occidentalii" erau prea previzibili, prea "scorțoși" și uneori distanți, prea calculați și pragmatici. Le admiram cultura, atât materială, cît și spirituală, erau ordonați, harnici, disciplinați. În toate contactele mele cu ei nu m-am simțit niciodată în inferioritate, dimpotrivă, cum se spune "le-am dat clase" la toate capitolele meserie, cultură, ținută. Poate greșesc, poate sunt subiectiv, dar din punct de vedere sufletesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Paulo, mie revenindu-mi sarcina de a "supraveghea inamicul"! De la început mi-au trecut prin cap unele întrebări la care nu găseam răspunsuri precise. Una din ele se referea la concurenți: Sibiu și Bauru. Cunoșteam Sibiul și pe sibieni, oameni harnici, disciplinați, ordonați, vorbind atât românește, cât și nemțește, dar la capitolul imaginație, vrăjitorie, fenomenal, brazilienii erau de neegalat. Nu știu dacă ați asistat "pe viu" sau ați văzut la televizor carnavalul din Miercurea Cenușii din München sau cel de la Rio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în 1979. Pentru activitatea didactică de excepție timp de peste 3 decenii, Nicolai Colibaba a fost distins cu titlul de Profesor emerit. Respectând tradiția Liceului Internat, unde veneau copii din toate categoriile sociale, profesorul Nicolai Colibaba a ajutat elevii dotați și harnici, dar fără posibilități materiale. Sunt sute de foști elevi care au ajuns academicieni, profesori universitari, medici, ingineri, profesori în învățământul preuniversitar, care îi sunt recunoscători. A participat la cel de-al doilea Război Mondial și a fost decorat pentru fapte
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
LUPUȘOR, GHEORGHE (1913-1997ă INGINER CHIMIST Cadru didactic remarcabil, conf.univ.dr.ing. Gheorghe Lupușor a fost și un important cercetător, cu numeroase studii publicate. S-a născut în ziua de 1 aprilie 1913, în comuna Cerlenea Mare, județul Hotin, într-o familie de harnici agricultori. A urmat școala primară în localitatea natală (1920-1924ă, Liceul de băieți din Hotin (1924-1932ă. Posibilitățile materiale modeste l-au determinat să înceapă studiile universitare ceva mai târziu, în 1933, când s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și moale printre pomi, frunzele sunt lucioase, solul Însuși fiind Înmiresmat. Numeroși pomi Inc) plini de roade au crengile l)sate, iar mandarinele și l)mâile sunt la fel de dese că și stelele. „Oh, de-aș fi un portocal/ Aceast) plant) harnic)!”, scria George Herbert. A face asemenea frunze, a fi plin de portocale, a fi o binecuvântare - simți o asemenea tentație Într-o astfel de dimineaț) și eu chiar simt c) În brațele mele p)trunde un fel de lemnozitate fibroas
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Se amuz) când Își amintește de vremurile de odinioar) cu Max Reinhardt, de spectacolele În scop caritabil la Operă din Manhattan. Ziaristul evreu și amatorul de distracții este acum unul dintre cei mai serioși înși, schimbat În mod ciudat. Omul harnic din proverbul lui Solomon ar putea sta În picioare În fața regilor; Weisgal, care este un om harnic, a f)cut mai mult decat s) stea În picioare În fața lor. El știe cum s)-i Încânte pe cei bogați și s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la Operă din Manhattan. Ziaristul evreu și amatorul de distracții este acum unul dintre cei mai serioși înși, schimbat În mod ciudat. Omul harnic din proverbul lui Solomon ar putea sta În picioare În fața regilor; Weisgal, care este un om harnic, a f)cut mai mult decat s) stea În picioare În fața lor. El știe cum s)-i Încânte pe cei bogați și s) obțin) de la ei mari sume de bani; știe cum s) le stârneasc) interesul. Aceștia l-au luat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
luptă cu sabia goală ducându-și oștirea la izbândă. Era unul dintre secretele izbânzilor sale. Ștefan a fost un reformator, un ziditor, el nu a fost numai un genial strateg și viteaz războinic; a fost și un înțelept cârmuitor și harnic gospodar al țării; abil diplomat; ctitor și original constructor de biserici, cetăți și târguri; legiuitor de pravile și necruțător judecător; a încurajat arta, cultura, istoriografia, a dezvoltat negoțul, meșteșugurile; s-a înconjurat de colaboratori "vrednici", într-un cuvânt, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dăruie un așa de intens prilej de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste mult timp a și murit. Perete în perete, eram vecini cu familia Nicoriuc, în micul apartament al căreia se intra direct din stradă, ușa aflându-se chiar pe colț. Aveau un copil nu prea reușit, ea - femeie altfel foarte harnică, excelentă gospodină - se remarca printr-un debit verbal amețitor, iar el, de meserie electrician, o înșela copios și până la urmă a părăsit-o, dar nu oricum, ci rămânând în Elveția, unde se dusese în vizită la o rudă. Marea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deținea grădina de zarzavat (Neculai Bulgarul), era bine priceput la toate muncile necesare funcționării roții de scos apă, la construirea vadurilor pentru aducerea apei unde voia să ude, cât și la semănarea și îngrijirea tuturor răsadurilor de zarzavaturi. Acest specialist harnic și foarte bun la suflet, era un bulgar care venea primăvara, iar toamna pleca la familia lui în Bulgaria. I se zicea „Neculai Bulgaru”, vorbea bine românește și se purta frumos cu toți oamenii. Pentru muncile necesare la cultivarea legumelor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei nepoți, cam de aceiași vârstă, care ne petreceam vara la dânsa, la Corbeni. Nu știa nici să scrie și nici să citească, dar avea un cult pentru carte și învățătură
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în județul Bacău. Din motive necunoscute a demisionat din jandarmerie și, cu ajutorul material al unchiului Constantin a făcut o școală de ceferist și apoi a lucrat ca șef de tren, până la pensionare. Soția unchiului Ștefan, Mărioara, a fost o femeie harnică, frumoasă, curată, primitoare de oaspeți și și-a iubit cele două fiice ale sale până la scrificiu. A avut ghinionul să se accidenteze, fiind la volanul mașinii fiica ei cea mai mică. După chinuri cumplite suportate în cele mai renumite spitale
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lui Ion și Șerbana Moise s-au născut șase copii: trei băieți și trei fete. Primul născut a fost tata. Sora cea mai mare, Zamfira, a fost căsătorită cu Gheorghe Gingărașu, un localnic; au avut cinci copii. Era bună gospodină, harnică, îndemânoasă la treabă, la lucrul de mână, la țesut, la împletit lâna, ambițioasă. Mi s-a părut totdeauna cam zgârcită și prea aspră cu copii ei. Avea stare materială bună. N-a școlit nici unul dintre copii. Pe toți i-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
materială bună. N-a școlit nici unul dintre copii. Pe toți i-a făcut gospodari în satul Boarca. MAMA ILEANA A doua soră a tatei a fost „mama Ileana” căsătorită cu Ion Barbu, un flăcău din Gradiștea, frumos, voinic și harnic. A avut mulți copii. Ca temperament se asemăna cu sora ei Zamfira. Nu era însă zgârcită, dar avea limba tare ascuțită și, mai ales, când se inerva, ( și se inerva din temiri ce) cuvintele curgeau cu viteză, ca apa tulbure
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în anul 1997 și mama Ileana, fără vedere, trăiește și se bucură de viața feciorilor ei care vin de departe ca să se bucure cu mama lor. UNCHIUL CRISTEA Un alt frate al tatălui meu este „nenea Cristea”, om isteț și harnic, cu multă ironie în vorbire. A fost și a rămas toată viața un țăran sărac. După ce s-a căsătorit s-a mutat în satul Domnița. După anul 1944, fiul lui „nenea Cristea” a devenit electrician, iar fiica, Mihaica, -botezată de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iar Rodica asistentă medicală. Și nenea Gheorghe, și soția lui m-au vizitat și la Crucea și la Vama. MĂTUȘA ȘTEFANA Ultima, și cea mai mică soră a lui tata, Ștefana, s-a căsătorit cu Apostol Trișcaș, un bărbat voinic, harnic și bun la suflet. La nuntă, tata le-a donat locul de casă pe care-l părăsise când s-a mutat „La trei vânturi”. Ștefana a născut zece copii. Soțul ei a murit „de tânăr” la 50 de ani. Toți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
basm românesc, Poveste de dragoste de Sabin Păutza, Povestea micului Pan de Laurențiu Profeta, Povestea nu-i poveste de Dumitru Capoianu, Toate pânzele sus de Ștefan Lory, Prețioasele ridicole de Vasile Spătărelu, Motanul încălțat de Cornel Trăilescu, Fata moșului cea harnică de Florin Comișel, Punguța cu doi bani de Theodor Bratu sau vodevilurile de succes Piatra din casă și Harță răzeșul de Victor Iusceanu, ori Pescărușul de Roman Vlad (compozitor italian de origine română), Examene, examene de Marius Țeicu, ori Tinerețea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
urmă i-a cauzat moartea. Din Chilia Nouă Iancu mai avea de mers încă 40 kilometri până în Enichioi, o comună foarte mare cu populație bulgară, iar eu în comuna Galilești, tot mare, mare ca și drojdia speranțelor noastre, cu ucrainieni harnici și gospodari . Nu înghețase, iar drumurile nepietruite făceau ca roțile căruțelor să intre în noroi până la butuc. Eu aș fi putut merge cu vaporul până la Vâlcov, Veneția Românească, iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de muncă venea în cămăruța mea cu cofăielul de vin și cânta foarte frumos. De la el am învățat "To ne veter" (“Nu vântul bate”) pe care îl cântam pe două voci. Căminul cultural avea o activitate foarte frumoasă datorită harnicului învățător Munteanu Teofan. Conducea un cor care era prezent și la biserică. Se dădeau piese de teatru la care contribuiau elevii școlilor secundare, când veneau în vacanță. Majoritatea erau în limba ucrainiană. Am cunoscut și m-am împrietenit cu mulți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus un aparat de radio "Atwater-Kent" (așa s-o fi scriind?) la cămin. Cât era el de respectat în sat, era gata, gata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cooperativă. La serbările date nu se plătea taxă de intrare pentru a-i face pe săteni să prindă dragoste de frumos: teatru, cântece... Comuna Galilești nu avea alte sate în componența sa și era mare și frumoasă și cu oameni harnici și înstăriți. Îmi plăceau mult corurile de tineri și tinere care se strângeau la poarta unuia dintre ei, pe băncile special puse și cântau pe mai multe voci, la care, după terminarea cântecului, răspundea un alt cor din altă parte
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se reducă o clasă I-a. Care? Sigur că a mea. Atunci Iancu Antoniu a făcut un raport din care, după atâta timp, spicuiesc: "Numai o inimă de piatră n-ar putea înțelege durerea și nenorocirea acestui tânăr atât de harnic, de muncitor și care se pregătește să devină învățător calificat". Am plecat la gazdă amărât însă directorul mi-a spus să nu disper și să merg înainte cu clasa mea, a I-a C, și așa am făcut. Peste o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Băiatul să rămână pe loc și să muncească așa cum l-ai lăudat iar dumneata să treci pe la mine, când vii la Ismail, ca să te cunosc. Spuneam mai înainte că Antoniu, directorul școlii, era omul datoriei și-i respecta pe cei harnici și conștiincioși. Asta vedea el la mine, dar poate mai era ceva, și uite ce cred: spuneam că erau două fete la școala normală din Galați, una, Sâbev, o elevă strălucită la învățătură, dar urâțică, aproape urâtă de tot. A
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]