8,599 matches
-
și epsilon pancreatice. Sintetizată de mucoasa gastrică, grelina stimulează apetitul prin mecanism hipotalamic (Inui și colab., 2004). Nucleul arcuat hipotalamic implicat în reglarea apetitului conține neuroni secretori de grelină prevăzuți cu capacitatea de a activa eliberarea orexinei, prolactinei, ACTH și hormonului de creștere de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Insulina. la rândul ei, acționează ca reglator al secreției de grelină. Secreția grelinei prezintă creșteri înaintea mesei și reduceri după masă. Stimulează apetitul, senzația de foame și ingestia de alimente. Stresul acut psihologic crește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
crește grelina plasmatică concomitent activării simpatice și axei hipotalamo-hipofizo-adrenale. Scăderea grelinei după masă este absentă la obezi fapt ce pare să contribuie la dereglările neuro-endocrino-metabolice generatoare de obezitate. Fiind implicată în stimularea senzației de foame, grelina este considerată contraparte a hormonului leptină, secretată de țesutul adipos, ca neurohormon ce contribuie la inducerea sațietății și limitarea ingestiei de alimente. II.8.4.2. Leptina Leptina este o proteină hormonală cu greutate moleculară de 16 kDa, secretată în circulație de adipocitele albe ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
P Substanța P (SP), descoperită de von Euler și Gaddum (1931), este un polipeptid format din 11 aminoacizi, prezent în sistemul nervos central și cel periferic, celulelele enterocromafine ale tubului digestiv, terminațiile dendritice din piele, tractul genito-urinar, având funcții de hormon local și neuromediator. Cele mai dense concentrații de SP există în terminațiile nervoase din straturile 1-3 ale cornului medular dorsal, nucleul senzitiv trigeminal și al tradusului solitar, substanța neagră din trunchiul cerebral și ceva mai reduse în ganglionii bazali, amigdală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
colinergice sau adrenergice ale unor structuri nervoase și endocrine periferice, cu efecte excitatoare sau inhibitoare în funcție de cantitatea de SP eliberată. Ea intervine în această calitate ca modulator al comportamentului la durere, al setei, al activității locomotorii, precum și în eliberarea unor hormoni din glandele endocrine clasice și ai sistemului APUD. Efectele SP la nivelul țesutului neuronal sunt mai ales de tip excitator, determinând prin acest mod de acțiune depolarizarea neuronilor postsinaptici din cornul dorsal medular, unele structuri cerebrale (amigdala, neuroni motori corticali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se datorează acțiunii SP la nivelul medulosuprarenalelor, de reducere a eliberării de catecolamine, care explică și efectul hipotensiv pe care îl are peptidul la animalele cu hipertensiune arterială spontană. Alte acțiuni la nivel central și periferic privesc stimularea eliberării de hormoni hipotalamo-hipofizari (LHRF, LH, TSH, STH), pancreatici (insulină), corticosuprarenali (glucocorticoizi) sau ai sistemului APUD (celule secretoare de renină, celule din plexurile Meissner și Auerbach). SP participă, de asemenea, la realizarea homeostaziei apei în organism, atât prin efect ADH-eliberator, cât și prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
au primit cronic intracerebro-ventricular enkefalină sau endorfine (sindrom de abstinență). Având în vedere implicarea opioidelor endogene în comportamentul motor, psiho-afectiv și psiho-senzorial, s-au obținut dovezi privind participarea lor în mecanismul psihozelor endogene (schizofrenie și psihoze afective). II.8.6. HORMONI LOCALI LIPIDICI În ultimii ani a fost descrisă o nouă cale de metabolizare a acizilor grași polinesaturați formatoare de lipoxine (Mc Mahon și colab., 2001), ale căror structură și acțiuni biologice sunt în studiu. Sistemele enzimatice formatoare de hormoni locali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
6. HORMONI LOCALI LIPIDICI În ultimii ani a fost descrisă o nouă cale de metabolizare a acizilor grași polinesaturați formatoare de lipoxine (Mc Mahon și colab., 2001), ale căror structură și acțiuni biologice sunt în studiu. Sistemele enzimatice formatoare de hormoni locali sau autacoizi lipidici găsindu-se în majoritatea țesuturilor și organelor, distribuția prostaglandinelor (A1, A2, B2, D2, E1, E2, F2alfa etc.), prostaciclinelor (PGI1, PGI2), tromboxanilor (TXA2, TXB2) și leucotrienelor (LTA4, LTB4, LTC4, LTD4) este larg răspândită în întregul organism. Principalul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trompă în vederea fecundării ovulului. În timpul sarcinii crește PGF2a la nivelul uterului și lichidului amniotic. Avorturile provocate prin administrare intraamniotică de NaCl în soluție hipertonă se datoresc activării fosfolipazei A lizozomale și formării de prostaglandine, mai ales PGF2a. Asupra aparatului circulator, hormonii locali lipidici acționează, de asemenea, în mod diferit, în funcție de structura chimică a acestora. Seriile A și E produc efecte vasodilatatoare și hipotensoare, datorită dilatației arteriolo-capilare. Concomitent cu scăderea presiunii sanguine, debitele cardiac, renal și coronar cresc cu până la 25%. Contrar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
E au efect bronhodilatator, prostaglandina PGF2a este puternic bronhoconstrictoare. Din această categorie fac parte și leucotrienele. Cercetările recente au demonstrat, de altfel, că SRSA (Slow Reacting Substance of Anaphylaxis) este un amestec de leucotriene C și D. Efecte interesante exercită hormonii locali lipidici și la nivelul glandelor endocrine, altele decât cele care aparțin sferei pelvine. Astfel, prostaglandinele seriei E stimulează sinteza de coloid tiroidian, captarea și fixarea iodului pe suportul proteic prin mecanismul activării adenilatciclazei și formării de cAMP. Se pare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și la nivelul glandelor paratiroide. Steroidogeneza suprarenală stimulată de ACTH este, de asemenea, prostaglandin-dependentă. La nivelul complexului hipotalamo-hipofizar s-au găsit mari cantități de prostaglandine din seriile A și E, cu rol modulator fie asupra transmisiei sinaptice, fie în eliberarea hormonilor hipofizari. Injectate intraventricular, prostaglandinele produc eliberare de ACTH, STH, LH și prolactină, însoțite de efecte neuro-sedative și piretogene generale. Atribuindu-li-se un oarecare rol în modularea reglării termice, s-a presupus că antipireticele interferează cu eliberarea de prostaglandine hipotalamice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pirimidinice în nucleotide, determinând proliferarea timocitelor. La rândul său, stimularea sintezei de ADN inhibă efectele metabolice ale prostaglandinelor, asigurând echilibrul creșterii și diviziunii celulare. În neoplazii, acest echilibru devine ineficient, ducând la creșterea prostaglandinelor la nivelul țesutului tumoral. În general, hormonii locali lipidici dețin un rol important în asigurarea stabilității membranelor lipoproteice celulare și intracelulare. Fiind ele însele lipide, modifică tensiunea superficială la nivel membranar. Prostaglandinele E exercită o puternică acțiune stimulatoare a transportului activ transmembranar de Na+, K+, Cl- și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transmembranar de Na+, K+, Cl- și Ca2+. Influențând transportul activ al diverșilor ioni atât la nivelul membranei celulare, cât și la nivelul organitelor celulare, prostaglandinele participă la menținerea concentrației ionice optime la nivel intracelular. Datorită distribuției și efectelor biologice multiple, hormonii locali lipidici sunt implicați ca factori patogeni în numeroase stări patologice. Dintre afecțiunile în care participarea acestora a fost dovedită fac parte: inflamațiile acute și cronice cu toate localizările cunoscute, afecțiunile cardio-vasculare (hipertensiune arterială, angină pectorală și infarct miocardic), afecțiunile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
principalul mediator al fenomenelor clinice din astmul bronșic. Rolul fiziologic și implicațiile fiziopatologice ale lipoxinelor sunt insuficient cunoscute deocamdată. II.8.7. CITOKINELE Deși sunt considerate în terminologia curentă drept mediatori intercelulari imunostimulanți, apar incluse de către numeroși autori, în categoria hormonilor locali întrucât sunt sintetizate și de alte tipuri de celule existente în afara sistemului imunitar clasic și îndeplinesc rol de molecule de semnal. Ele sunt mici proteine sintetizate și eliberate de celulele secretoare implicate în comunicările celulare de vecinătate, reprezentând un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1000%. Sistemul nervos simpatic, deși acționează mai slab, provoacă atât stimularea termogenezei prin mecanismul eliberării și oxidării acizilor grași, cât și reducerea pierderilor de căldură, ca urmare a efectelor vasoconstrictoare periferice ale adrenalinei și noradrenalinei circulante. Pe de altă parte, hormonii tiroidieni stimulează oxidațiile biologice mitocondriale, determinând creșteri ce pot depăși 100%. Însăși creșterea temperaturii corporale intensifică reacțiile chimice producătoare de căldură, prin același mecanism al activării enzimelor oxido-reducătoare mitocondriale. Între reacțiile chimice celulare generatoare de căldură și temperatura corporală există
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
termolitice, vasodilatație cutanată și sudație. La rândul lor, neuronii hipotalamusului posterior sensibili la rece produc reacții termogenetice ce conduc la câștig caloric, însoțit de vasoconstricție și frison termic. Neuronii hipotalamusului anterior sunt sensibili, de asemenea, la variațiile glucozei, osmolarității și hormonilor steroizi sexuali, ceea ce explică interacțiunile existente între termoreglare și comportamentul alimentar sau sexual. Având rol integrativ, neuronii vegetativi hipotalamici sunt sensibili la variațiile termice ale creierului, pielii și organelor centrale, la nivelul cărora există senzori termici care, conform teoriei set-point
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai ales la producerea reacțiilor termogenetice determinate de frig prin intermediul complexului hipotalamo-hipofizar, al glandelor suprarenale, tiroidei și gonadelor. Acestea întăresc și prelungesc, în timp, efectele termo-genetice prompte ale reglării nervoase somato-vegetative. Frigul activează atât secreția de TRH, TSH, FSH și hormoni tiroidieni, cât și de hormoni corticosuprarenali și adrenalină medulosuprarenală. În timp ce hormonii tiroidieni și adrenalina intensifică termogeneza și diminuează termoliza, hormonii glucocorticoizi activează reacțiile chimice de gluconeogeneză necesare producerii de căldură. Astfel, efectele prompte ale reglării nervoase sunt potențate și prelungite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
termogenetice determinate de frig prin intermediul complexului hipotalamo-hipofizar, al glandelor suprarenale, tiroidei și gonadelor. Acestea întăresc și prelungesc, în timp, efectele termo-genetice prompte ale reglării nervoase somato-vegetative. Frigul activează atât secreția de TRH, TSH, FSH și hormoni tiroidieni, cât și de hormoni corticosuprarenali și adrenalină medulosuprarenală. În timp ce hormonii tiroidieni și adrenalina intensifică termogeneza și diminuează termoliza, hormonii glucocorticoizi activează reacțiile chimice de gluconeogeneză necesare producerii de căldură. Astfel, efectele prompte ale reglării nervoase sunt potențate și prelungite, în timp, de componenta hormonală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamo-hipofizar, al glandelor suprarenale, tiroidei și gonadelor. Acestea întăresc și prelungesc, în timp, efectele termo-genetice prompte ale reglării nervoase somato-vegetative. Frigul activează atât secreția de TRH, TSH, FSH și hormoni tiroidieni, cât și de hormoni corticosuprarenali și adrenalină medulosuprarenală. În timp ce hormonii tiroidieni și adrenalina intensifică termogeneza și diminuează termoliza, hormonii glucocorticoizi activează reacțiile chimice de gluconeogeneză necesare producerii de căldură. Astfel, efectele prompte ale reglării nervoase sunt potențate și prelungite, în timp, de componenta hormonală, în funcție de necesitățile reglării termice. Eficiența mecanismelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și prelungesc, în timp, efectele termo-genetice prompte ale reglării nervoase somato-vegetative. Frigul activează atât secreția de TRH, TSH, FSH și hormoni tiroidieni, cât și de hormoni corticosuprarenali și adrenalină medulosuprarenală. În timp ce hormonii tiroidieni și adrenalina intensifică termogeneza și diminuează termoliza, hormonii glucocorticoizi activează reacțiile chimice de gluconeogeneză necesare producerii de căldură. Astfel, efectele prompte ale reglării nervoase sunt potențate și prelungite, în timp, de componenta hormonală, în funcție de necesitățile reglării termice. Eficiența mecanismelor centrale de autoreglare și control a producerii și pierderii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de reacții somato-vegetative de diferite grade, reprezentate de fenomene de încordare sau de presiune neuro-psihică, de predominanță simpatică (tahicardie, vasoconstricție, paloare, transpirații) sau parasimpatică (spasme intestinale, defecație, micțiune, aritmie sau chiar stop cardiac), întregite de descărcări hormonale multiple (adrenalină, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, gonadali etc). Intensitatea și durata acestor reacții condiționează performanțele fizice sau psihice, dependente, la rândul lor, de tipul de efort, rezervele energetice și rezistența organismului dobândită prin antrenament și experiență anterioară. II.11.1. TIPURI DE EFORT FIZIC Efortul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efortul fizic sunt realizate pe cale neuroendocrină, cu participare simpatico-adrenală, pe de o parte, și hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, pe de altă parte. Sub influența descărcărilor mai mari de ACTH hipofizar, cu participarea stimulatoare a CRF-hipotalamic, se eliberează cantități adecvate de cortizol, ca principal hormon glucocorticoid, în vederea satisfacerii necesităților energetice crescute prin procesul de gluconeogeneză. La subiecții antrenați, activarea corticotropă este mai eficientă decât la neantrenați. Concentrația de glucocorticoizi a sângelui crește progresiv, până la un punct, cu intensitatea efortului fizic. Eforturile intense sau de lungă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
duce la scăderea secreției de corticoizi și a excreției urinare de 17-OHCS, mai ales în cazurile de surmenaj psiho-fizic. Alte reacții adaptative neuroendocrine. În afara reacțiilor simpatico-adrenale și hipofizo-suprarenale, efortul determină numeroase alte descărcări neuroendocrine. Printre acestea figurează creșterea secreției de hormoni tiroidieni, gonadali și, mai ales, de somatotrop hipofizar. Acesta din urmă participă la realizarea hipertrofiei musculare din timpul antrenamentelor, în general, și a celor de tip izotermic în particular. La activarea hipotalamo-hipofizară contribuie și hipoglicemia de efort, presiunea parțială a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de efort, presiunea parțială a gazelor sanguine și reducerea pH-ului. În timp ce sistemul simpatico-adrenal participă la asigurarea surselor energetice rapid utilizabile și intervine în activarea nervos centrală a reacțiilor comportamentale și emoționale asociate diverselor tipuri de efort, complexul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, împreună cu hormonii tiroidieni și gonadali, asigură substratul energetic necesar eforturilor prelungite și intense, mărind rezistența nespecifică la hipoxie și stres, în general. La rândul lor, vasopresina și aldosteronul contribuie prin ajustările volemice la menținerea homeostaziei cardio-vasculare și hidroelectrolitice în efort și restituție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la solicitări stresante. Spre deosebire de reacțiile specifice, cele nespecifice au la bază atât fenomenele activatoare de predominență simpatică determinate de stimularea sistemului hipotalamo-simpatico-medulosuprarenalian secretor de catecolamine, cât și activarea complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal eliberator de cortizol, însoțite adeseori de dereglări ale secreției de hormoni tiroidieni și gonadali. Ansamblul reacțiilor nespecifice la stres a fost denumit Sindromul general de adaptare (SGA) sau Reacție oscilantă postagresivă (ROPA) de către Laborit (1955), căruia Selye (1946) i-a descris trei faze evolutive: de șoc-contrașoc, rezistență și epuizare (fig. 164
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatică este urmată de descărcări hormonale multiple necesare mobilizării și utilizării rezervelor energetice de hidrocarbonate și lipide, în vederea creșterii reacțiilor și rezistenței organismului. Astfel în faza a doua, de rezistență se eliberează sub influența stimulării complexului hipotalamo-hipofizar mari cantități de hormoni catabolizanți: CRF, ACTH, Cortizol, TSH, hormoni tiroidieni și catecolamine, urmate de lansarea în circulație a hormonilor anabolizanți (gonadali, ADH, mineralocorticoizi). Îndeplinind rol de veritabili hormoni ai stresului, descărcările hormonale asigură substratul energetic și metabolic al reacțiilor biologice de apărare, adaptare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]