86,363 matches
-
de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea în care se pot depăși pe ele însele. Refuzi simțurile, pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngăduie uneori să te așezi în afara parantezei pătrate și să devii reflexiv, să depeni incertitudinile ghem, să măsori înaltul, adâncul, cu inima, să cântărești golul din palmă și să nu te mire când, după trei zecimale și chiar mai mult, identifici nimicul. Cât de canonic poți fi când știi să palpezi bătăturile din călcâiul îngerului, apoi, funcție de gravitatea leziunilor, să justifici imperfecțiunea crucii ce ți-a dislocat umerii. Doamne, câtă dependență de limite încape nimicul și câtă sfidare a dimensiunilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să refacă drumul cu ochii închiși. După miros, sigur nu mă vor regăsi, put a pământ. Moartea ține evidența uitărilor; scârnăvia mă rabdă ca pe un dispreț de toamnă săracă; prietenii mei, cel puțin, până la noapte, până mâine, mă vor identifica după propriile nevoi. Tătuța nu a fost niciodată intim cu moartea, cât a putut a dus-o de nas. Cu sufletul mereu ascuns în borcanul plin de sute, a tot amânat-o pe motive de claustrofobie sentimentală. Moartea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
special unitatea și prosperitatea Italiei. Mai mult decît atît, Principele e o carte de modelare comportamentală, în funcție de interes și context, a conducătorilor de state, în baza unor paradigme validate în experiența umanității. Nu sînt omise eșecurile și cauzele producerii lor, identificate în greșeli personale, destin sau conjunctură, și niciodată în determinismul divin, fie că e invocată antichitatea, fie istoria modernă. Valoarea exemplară a figurilor istorice e definită atît în raport cu vremea în care au trăit, cît și în raport cu istoria generală de pînă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
poate fi vindecată în acel moment. Se întîmplă în cazul acesta ceea ce spun medicii despre febra hectică, și amune că la început ea este ușor de îngrijit și greu de recunoscut, dar odată cu trecerea timpului, dacă la început n-ai identificat-o și nici n-ai îngrijit-o, ea ajunge să fie ușor de diagnosticat și greu de vindecat. Se întîmplă același lucru și în treburile statului; dacă știi să prevezi din timp lucrurile, însușire care nu-i este dată decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
limitele lor actuale și reperează marjele de manevră de care mai pot ele dispune, în ciuda unui context de evoluție demografică neliniștitor. La sfârșit, Philippe Barthélemy, în capitolul VIII, analizează lucrările contemporane care privesc "solidaritatea între generații", privată și publică, și identifică abordările care fac posibilă ideea că îmbătrânirea, în special în dimensiunea sa de longevitate crescândă a indivizilor, va conduce probabil la perfecționarea, în viitoarele decenii, a acestui tip de solidaritate. O concluzie a lui Roland Granier, de natură sintetică, căci
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele vizuale. De aceea am putut să le arăt tovarășilor uimiți diferența dintre literele compuse din puncte și cele de tipar dintr-o Scînteie aflată pe birou, o duceam la ochi și identificam Îndată literele de care aveam nevoie pentru comparație. Prie tenul meu, cel cu Piri, a și spus: — Extraordinar! N-am văzut Încă pe nimeni citind și cu mîna, și cu ochii În același timp. — Păi, el, acolo la Cluj... Și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au trebuit pînă să Înțeleg că, de fapt, Floare nu stricase nici o mașină de fabricat bani, ci cîștigase la ruletă. Luase toată casa. Dacă patronul ținuse să-și oprească jumătate din ea Înseamnă că suma era consi derabilă. Mașinăria am identificat-o prin bunăvoința nuvelei lui Stefan Zweig, Douăzeci și patru de ore din viața unei femei, povestea unei aristocrate de patruzeci și doi de ani, care ajunge să petreacă o neașteptată noapte de dragoste cu un tînăr de douăzeci și patru pe care tocmai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul Îmi lucra la turație mărită, dar poate frigul, poate picatul ei ca din cer Îl blo caseră. — Nu, nu... am dat să reiau eu conversația. M-a strîns de mînă: — SÎnt Richi Baum, ne jucam cînd eram
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sluțenie, de dizarmonii precum un nas prea lung, un gît cam strîmb, o talie prea adipoasă. Corpul nostru post mortem nu poate fi atît de subtil, Încît să nu semene cu originalul, de vreme ce dincolo ne recunoaștem rudele și prietenii. Îi identificăm oare după Înfățișare sau după chipul și asemănarea morală cu eul ce a sălășluit În carcasa de carne, oase, nervi și sînge?... De un lucru sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă în limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că, prin indicația posesiunii, Luca ar fi denunțat viciul carnal. Acest clivaj aparține exclusiv tradiției ulterioare, deși, așa cum voi arăta îndată, el se poate întemeia pe câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câteva nume de femei, mereu altele de la o evanghelie la alta. Aceeași observație este valabilă cu privire la episodul „punerii în mormânt”: Matei (27,39) o citează fără ezitare pe Maria Magdalena, apoi adaugă imprecis „o altă Marie” (alle Marie); Marcu o identifică pe „cealaltă Marie” cu mama lui Iosif/Ioset. Luca păstrează notația generală: „femeile care-l însoțiseră din Galileea”. Ajungem la episodul mulieres ad sepulchrum! Matei păstrează, alături de Maria Magdalena, un personaj numit „altă Marie”. Cele două nu duc nici o aromată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită coincidență între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, în vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, așa cum am văzut, nici întâmplătoare. Ea își are temeiul în elementele sugerate într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ea primește automat duhul și puterile Sale. Dar scena transmiterii efective nu mai apare în textul actual. Extremele acestei hermeneutici deopotrivă revanșarde și apologetice sunt atinse în două studii, semnate de Esther A. de Boer și Ramon Jusino. Primul îl identifică pe misteriosul „ucenic iubit” de Isus cu însăși Maria Magdalena, iar al doilea propune nici mai mult, nici mai puțin decât identificarea acesteia cu autorul celei de-a patra evanghelii. De Boer21 răspunde punct cu punct „testului Charlesworth”. J.H. Charlesworth
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alături, pe ucenicul pe care-l iubea, îi zice mamei: Femeie, iată fiul tău! Apoi îi zice ucenicului: Iat-o pe mama ta! și din ceasul acela ucenicul a luat-o la ea acasă (eis ta idia)”. De Boer o identifică fără probleme pe Maria Magdalena cu „ucenicul pe care-l iubea”, făcând următorul raționament, valabil din punct de vedere gramatical. Chiar dacă substantivul mathetes („ucenic”) este la masculin, el se poate referi și la un personaj feminin. Iar când Isus îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cititorul va găsi de unul singur contraargumente sănătoase la toate explicațiile lui De Boer. Cele mai fragile sunt punctele 2, 4 și 7, dar nici celelalte nu se țin foarte bine în chingile unei logici irefutabile. Încercarea de a-l identifica pe „ucenicul iubit” cu Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate în ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial care posedă cifrul unei taine foarte supărătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Căci Fiul Omului se duce precum este scris despre El, vai însă de omul acela prin care Fiul Omului este dat/predat (paradidotai). Bine era dacă omul acela nu s-ar fi născut! Isus își revelează destinul fără să-l identifice expressis verbis pe cel care-L va da pe mâna autorităților. E vorba despre unul dintre cei doisprezece aleși, prezent la cină. Ucenicii intră imediat în panică, arătându-se ofensați. Marcu folosește o expresie foarte grăitoare, heis kata heis („pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
psihologic împotriva disperării. Deși există o interpolare creștină destul de amplă, în capitolul IV, avem de-a face cu o scriere iudaică. Câteva motive esențiale (oamenii teriomorfi, din primele două ceruri, pasărea Phoenix și călătoria Soarelui, din al treilea cer, demonul-șarpe identificat cu Hadesul) trimit la imaginarul egiptean. „Există bune indicii în favoarea unei origini egiptene a operei. ș...ț Mediul în care s-a creat Apocalipsa lui Baruh în greacă este o comunitate mistică și sincretistă. Adepții acestei confrerii făceau speculații asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iei soarele, măcar lasă-mi luna!» Dar el a răspuns: «Lasă-le șpe amândouăț să meargă la Împăratul, căci El le vrea acolo!» și le luă șpe amândouăț, nelăsându-mi decât razele” (cap. VII). Arhanghelul Mihail, care între timp fusese identificat de către Abraham, explică alegoria: soarele îl reprezintă pe Abraham, luna o reprezintă pe Sara. Ambii se află la un pas de moarte, adică de urcarea la ceruri, misiune cu care a fost însărcinat Mihail însuși de către Dumnezeu. Ei bine, în fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cain, cea virtuoasă până la Seth, pe care anumite grupări gnostice, în speță sethienii, au ales-o ca model de existență 162. Sethienii își trag denumirea „sectei” lor de la numele celui de-al treilea fiu al lui Adam, pe care-l identifică cu Isus Cristos. Ei consideră că lumea se află sub dominația îngerilor, care de altfel au și creat-o. Tot îngerii au dat naștere cuplului primordial (doi oameni din care descind Cain și Abel), sursă de neînțelegeri și de certuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înșine. Datorită lor, acest text și-a traversat mereu proaspăt și incitant epocile. S.M.: Traducerea Bibliei făcută de un grup de laici este cu atât mai grăitoare cu cât de-a lungul istoriei, pe teren dogmatic, Biserica nu s-a identificat niciodată cu ierarhia, cu clerul, ci cu „poporul creștin”. Autoritatea bisericească este mai întâi parte a „poporului creștin”. Traducerea Septantei nu poate însemna pentru limba română ceea ce a însemnat traducerea lui Luther pentru limba germană. În schimb, ea poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răspuns cu glas vibrat și privirea Înrourată: ― Așa a fost, dragilor. Așa a fost... ― Și atunci... Acolo, pe front, nu l-ai recunoscut, tati? - a Întrebat Despina. ― Nu. Au fost mai mulți factori care nu mi-au permis să-l identific atunci... Întâi, acolo, În Infern, totul se petrecea contra cronometru. Apoi, rănitul era inconștient și fiindcă pierduse mult sânge era de o paloare cadaverică. Pe deasupra, n-am găsit asupra lui nici un act... Singura noastră preocupare era să-l operăm și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
berlineze. La rândul său, Victor o luase de mai multe ori pe fată să asiste la cursurile profesorului Barbilian, așa cum își exprimase odată dorința. La aceste cursuri, Felicia îl urmărise cu interes pe profesor, părând că se străduia să-l identifice în el pe marele poet interbelic, ale cărui poezii le citise, ca și ceilalți colegi ai ei, în mod conspirativ, deși omul era în viață și liber să-și desfășoare activitatea profesorală universitară. Dar, cum acesta nu se abătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format din fire distincte în care ochiul avizat identifică fără dificultate nervii, arterele, venele... Distanțier autostatic ! Comanda dirijorului minuțioasei operații este și acum așteptată, mâna asistentului dovedește perfecțiunea anticipării gestului operator. Imixtiunea distanțierului printre firele de care atârnă o viață pare o simplă incursiune între filele unei cărți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe ea amprente ale viețuitoarelor pădurii, care desigur dau târcoale toată noaptea în căutarea hranei. "Urme de vulpe.... de căprioară... de bursuc...", le identifică Teodora. Anul ăsta nu le-am dat cereale și rău am făcut, a pus Artenie doar fân și sare, o să vezi chiar lângă ruină că s-au înfruptat. Aș vrea să încercăm să intrăm în singura încăpere care mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]