3,888 matches
-
și situl de la Grădiștea Ceacu, la 5 km sud de satul Grădiștea, în Lunca Dunării, sit ce cuprinde o așezare neolitică (cultura Boian) și una din epoca bronzului târziu. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” (1872) din satul Bogata; și biserica „Sfântul Nicolae” (1937-1938) din centrul satului Rasa. Celelalte două sunt monumente memoriale sau funerare: obeliscul soldaților ruși căzuți în Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 ridicat în 1896 în curtea bisericii „Sfântul Nicolae” din Bogata
Comuna Grădiștea, Călărași () [Corola-website/Science/301114_a_302443]
-
purcederea Duhului Sfânt, euharistia, Purgatoriul și primatul papei-și, totodată, să fie așteptați reprezentanții celor de la Basel și ai suveranilor occidentali laici. Pentru elaborarea unor poziții, acceptabile pentru ambele părți, delegația catolică și cea ortodoxă au ales comisii din zece ierarhi. Conform indicației împăratului, punctual de vedere al grecilor a fost expud și apărat de către cei mai învățați-Markos Eugenikos și Bessarion, mitropolitul de Niceea. Dezbaterile au început cu problema care părea cea mai puțin complicată: existența Purgatoriului. De la primele ședințe commune
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
de încăpățânare, în lipsa lor de dorință de a da dreptate adversarilor. Polemicile erau susținute cu un calm lăudabil, comportarea tuturor era, în general, corectă, totuși tratativele au rămas într-un punct mort. Trecuseră trei luni, dar grupurile de lucru ale ierarhilor nu ajunseseră la consens. În urma insistențelor lui Eugeniu IV, s-a pus capăt dezbaterilor. Împăratul le-a interzis ortodocșilor să părăsească sinodul (unii ardeau de dorința deja s-o facă). Însă zilele treceau, fără a aduce nimic nou. Paleologul trăgea
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
s-au împărțit. Markos Eugenikos, pe care nu-l satisfăceau argumentele latinilor, nici cele ale împăratului, se împotrivea cu fermitate, însă Bessarion al Niceei nu-l mai susținea. Grigore Mammas, viitorul patriarh al Constantinopolului, a exprimat punctul de vedere al ierarhilor care acceptau unirea: Eu știu că, dacă vom purcede la unirea cu Boserica romană, vom fi blestemați încă înainte să ajungem la Veneția; dacă nu vom purcede, totuna, vom fi blestemați. Atunci, să ne unim mai bine, și las să
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
de la Florența a fost o victorie importantă, dacă nu deplină, a catolicismului și mai puțin o formă de compromis. La 5 iulie 1439, 40 de prelați și papa Eugeniu IV, pe de o parte, și împăratul bizantin, cu 33 de ierarhi de-ai săi-pe de altă parte, au semnat textul unirii. Au refuzat să-și pună semnăturile Eugenikos, care continua să se încăpățâneze, precum și reprezentanții Rusiei, care prindea puteri.. Mitropolitul de Moscova -în același timp, cardinal al curiei romane-grecul Isidor, șeful
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
acolo unde se află proscomidia, locul destinat pregătirii sfintelor daruri, se află scenele Jertfa lui Avraam și Iisus-Viță-de-Vie, reprezentări care simbolizează jertfa liturgică. Programul iconografic al absidei altarului cuprinde potrivit indicațiilor date de cărțile de pictură bizantină reprezentări ale sfinților ierarhi. În partea de sud, unde se află diaconiconul - locul de păstrare al veșmintelor liturgice - se află imaginile Sfântului Pahomie și a arhanghelului Mihail. Naosul reprezintă spațiul unde comunitatea se adună pentru a asista la slujbele religioase, iar ca simbolistică acesta
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
zis Voroțel), s-au înfățișat la Vasile Coman, episcopul ortodox de Oradea, solicitându-i sprijin în vederea reluării vieții monahale, în primul rând pentru salvarea bisericii mănăstirii. În scurtă vreme, prin strădaina credincioșilor din Oaș și a protopopiatului din Negrești, a ierarhului însuși (care era conștient de importanța reînvierii vieții monahale ortodoxe pe aceste meleaguri) a fost obținută autorizația necesară. Lucrările de restaurare au durat din 1981 până în 1988, sub îndrumarea Departamentului Cultelor. Fresca bisericii a fost lucrată între în anii 1988
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
hortiste sunt în egală măsură ocrotiți de episcopul Oradei. Atunci când poate, în vara anului 1942, Nicolae Popoviciu vine din nou în Transnistria, împreună cu protopopul Aurel Mușet, preotul militar Ion Croitoru, preotul profesor Cornel Sava și diaconul Aurel Dărăban, secretar eparhial. Ierarhul ardelean a vizitat și a oficiat slujbe la o serie de biserici refăcute de români; a făcut panihide la Catedrala Ortodoxă din Odesa, în memoria celor uciși în atentatul din 21 octombrie 1941, la cimitirul din Valea Dalnicului-Vacarjani și la
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
și caselor parohiale pângărite sau distruse de hortiști. Totodată însă începe și o puternică luptă pentru a apăra țara și biserica de influențele comuniste. Atât în predici și în sfătuirile cu oamenii, cât și în lucrările administrative și alegerile bisericești, ierarhul Nicolae al Oradei mărturisește neîncetat credința ortodoxă și opoziția față de ateism, față de ideea luptei de clasă, a urii între clase, a prigonirii oamenilor din motive religioase ori sociale etc. Demască repetat abuzurile bolșevice și susține că un sistem întemeiat pe
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
comuniștilor față de dorința membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-l alege patriarh. În 1945 candidatul cu cel mai mare sprijin în Sinod era episcopul Oradei, Nicolae Popoviciu. Totuși, față de presiunile extreme ale ocupanților sovietici și colaboraționiștilor comuniști, ierarhul ardelean sprijină - și își convinge și susținătorii să îl sprijine - pe Iustinian Marina. Între anii 1947-1948 a fost ultimul președintele al Asociației Transilvănene pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA). În 1949, după ce fuseseră deja îndepărtați mulți episcopi ortodocși
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
Sinod față de acest gest amână acțiunea. Deși amenințat fățiș, arhiereul orădean merge mai departe în lupta împotriva ateismului, a distrugerii țării și oamenilor sub cizma sovietică. Preotul Olimp Căciulă, bibliotecar la institutul Teologic a spus: ”A vorbit ca un mare ierarh. S-a ridicat cu îndrăzneală și curaj la nivelul Sf. Vasile cel Mare. Probabil, personal, și-a făcut rău politicește. A spus însă lucruri care trebuiau spuse”. Preotul Alexandru Teodorescu din comuna Podu-Rizii, Dâmbovița, a afirmat: ”A vorbit ca și
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
altfel, un om al lor, colaboraționistul Andrei Coman, fost greco-catolic și formal trecut la ortodocși, omul serviciilor secrete, drept vicar al arhiereului de la Oradea. Prin intermediul acestuia pe de-o parte culegeau informații din interior asupra lucrării creștine și anti-comuniste a ierarhului Nicolae și, pe de altă parte, executau presiuni permanente pentru a-i schimba atitudinea. Față de cele întâmplate, Sinodul pune în discuție în toamna lui 1950 caterisirea lui Andrei Coman pentru: defăimarea episcopului (can. 55 Apostolic), nesupunere față de episcop (can. 8
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
în toamna lui 1950 caterisirea lui Andrei Coman pentru: defăimarea episcopului (can. 55 Apostolic), nesupunere față de episcop (can. 8 IV) și conspirație împotriva chiriarhului său (can. 18 IV, 34 Trulan). Autoritățile de stat se opun total. În schimb cer demiterea ierarhului Nicolae Popoviciu ca singură alternativă la arestarea lui. Documentele consemnează situația și în această formă: Pe 2 octombrie 1950, Justinian era chemat de Groza și Dej. Cu prim-ministrul a stat de vorbă de la 7 dimineața până la 12:30. Patriarhul
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
episcopul Nicolae Popovici trece la cele veșnice în 20 octombrie 1960, la mânăstirea în care era închis sub supraveghere, fiind înmormântat în localitatea sa natală, Biertan. Episcopul Nicolae Popoviciu face parte dintre episcopii ortodocși postbelici propuși pentru canonizare, fiind socotit ierarh martir de mulți clerici și credincioși.
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
și întinzându-i paharul îi zice: ,,Bea, Barbule lăutar, stăpânul meu, bea, căci Dumnezeu te-a făcut artist și tu ești mai mare decât mine’’ - pag. 180. Autorul scrie și despre aducerea și așezarea moaștelor sfintei Parascheva la biserica Trei Ierarhi din Iași la 13 iunie 1641 de către Voievodul Vasile Lupu. De atunci sfânta este ocrotitoarea Moldovei și a orașului Iași în mod deosebit. În prezentarea sfântului Lumânărică de la Tutova se induce impresia că autorul se folosește astfel ca de un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Sebottendorff scrie În ’24 o cărțulie despre alchimie și observă că primele experimente de fisiune atomică demonstrează adevărurile Marii Opere. Și scrie un roman despre Roza-Cruce! Pe lângă asta, va conduce o revistă astrologică, Astrologische Rundschau, iar Trevor-Roper a scris că ierarhii naziști, cu Hitler În frunte, nu mișcau un deget Înainte de a cere să li se facă un horoscop. În 1943 se pare că a fost consultat un grup de mediumi-i senzitivi pentru a descoperi unde era ținut prizonier Mussolini. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
relațiile tineretului cu "vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei" sunt în declin. O Călătorie în timp e prilej de panoramare. Sar în ochi în comparație cu alte centre urbane lăcașurile de cult ortodox, mănăstirile (Golia, Galata, Frumoasa, Trei Ierarhi, Cetățuia, Mitropolia), dar și Iașul arhitecturii civile (Palatul administrativ, Palatul Roznovanu) și statuile, în primul rând statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, opera francezului Frémiet. "Sufletul Iașului? Iată-l... Iată-l risipit în toate lucrurile aceste, în mare parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Hauterive, fost secretar al lui Alexandru Mavrocordat; găsește informații la prințul de Ligne; se referă la Wilhelm Kotzebue, consul al Rusiei și la consulul francez Billecoq. Iașul trecutului (cel din Puțină istorie), Iașul epocii lui Vasile Lupu, ctitor al Trei Ierarhilor, și al lui Miron Costin, reclamă satisfacție. E amintit Lecomte de Nouy, restaurator al Trei Ierarhilor și al ctitoriei ștefaniene "Sf. Neculai Domnesc". Modul sintetic e caracteristic acestor pagini. Aproape în spiritul lui Ibrăileanu, în capitolul Lumină din lumină se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Wilhelm Kotzebue, consul al Rusiei și la consulul francez Billecoq. Iașul trecutului (cel din Puțină istorie), Iașul epocii lui Vasile Lupu, ctitor al Trei Ierarhilor, și al lui Miron Costin, reclamă satisfacție. E amintit Lecomte de Nouy, restaurator al Trei Ierarhilor și al ctitoriei ștefaniene "Sf. Neculai Domnesc". Modul sintetic e caracteristic acestor pagini. Aproape în spiritul lui Ibrăileanu, în capitolul Lumină din lumină se configurează pledoaria pentru specificul culturii românești. Dincolo de influențele din afară, acesta și-a afirmat, spre onoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o lucrare originală, cât se poate de interesantă și de atrăgătoare. Să revenim acum pe urma pașilor noștri și să reintrăm în strada Ștefan cel Mare, pentru a privi, cu deosebire, vechea minune de artă bizantină care e biserica Trei Ierarhi sau Trisfetitele, după numele vechi, conservat încă. Din stradă, firește, nu putem vedea nimic. Masivele clădiri din față o maschează cu totul. Putem însă privi clopotnița, turnul, impunător încă și mai ales așa de sprinten în înfățișarea sa totală, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dreptatea, monumentul acesta poate fi socotit, azi, ca opera comună a două epoci diferite și ca produsul unei colaborări fecunde, bazată mai mult pe înțelegerea trecutului decât pe respectul lui. În treizeci de ani, liniile și silueta nouă a Trei Ierarhilor, ca și cele ale lui Sf. Neculai domnesc, ca și ale bisericii de la Cetățuia, au devenit elemente așa de caracteristice în fizionomia Iașului, încât, când acum câțiva ani fericitul întru Domnul, Pimen al Moldovei, a dispus refacerea turlelor de la Cetățuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ferită de grele erori și rătăciri la timpul acesta dar, au început să se așeze elementele cărora li se datorește fizionomia particulară a Iașului. E de ajuns să ne oprim puțin în fața acelei minuni de artă care e biserica Trei Ierarhi, despre care noul academician francez, André Bellessort, în impresiile sale de călătorie în România, acum treizeci de ani, spunea: "Ah, celle-là, je le confesse, si j'avais pu la voler et m'enfuir, aucune considération ne m'aurait retenu!..." Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Demidoff, ginerele lui Jerôme Bonaparte, care în însemnările despre călătoria sa în principatele române, ilustrate și ele de mâna de maestru a lui Raffet, are, vorbind de Iași, de frumusețile lui, de poziția lui, de monumentele lui, de strălucita Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu, accente pline de căldură și de încântare. E adevărat că nu toți străinii, care, trecând pe la noi, și-au notat impresiile, vorbesc în același fel, cu aceeași bunăvoință și prezintă Iașul în culori tot atât de plăcute. Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aparținut principelui D. Sturdza, a fost proprietatea lui Vasile Adamache, unul din marii donatori ai Academiei Române. (Foto-Regal) Pag. 115. Piesă ornamentală în pământ ars, înfățișând capul de Zimbru al Moldovei, care a făcut parte din clădirea veche a bisericii Trei Ierarhi. (Foto-Regal) Pag. 118. Fragment din aspectul total al bisericii Trei Ierarhi. După o fotografie artistică luată de Casa Nestor Heck, cu ocazia unei vizite la Iași a defunctului rege Carol I și a Reginei-poete. Fotografia prezintă admirabilele brâie cu motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din marii donatori ai Academiei Române. (Foto-Regal) Pag. 115. Piesă ornamentală în pământ ars, înfățișând capul de Zimbru al Moldovei, care a făcut parte din clădirea veche a bisericii Trei Ierarhi. (Foto-Regal) Pag. 118. Fragment din aspectul total al bisericii Trei Ierarhi. După o fotografie artistică luată de Casa Nestor Heck, cu ocazia unei vizite la Iași a defunctului rege Carol I și a Reginei-poete. Fotografia prezintă admirabilele brâie cu motive orientale ce decorează clădirea. Grilajul de fer, care înconjoară biserica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]