19,706 matches
-
și le imagina întreținute de actriță în automobil. Cu toate acestea, Vaughan elaborase deja actele sexuale imaginare întreținute în mașină de o sumedenie de personalități celebre - politicieni, câștigători ai premiului Nobel, atleți internaționali, astronauți și criminali -, la fel cum își imaginase deja și moartea fiecăreia în parte. În timp ce ne plimbam împreună prin parcările aeroportului, căutând o mașină pe care s-o luăm cu împrumut, Vaughan mă supunea unui interogatoriu încrucișat cu privire la modurile probabile în care Marilyn Monroe ori Lee Harvey Oswald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
închipuit-o stând întinsă pe un pat metalic în secția de urgențe, fața-i însângerată și puntea nasului sfărâmată semănând cu o mască purtată într-o seară obscenă de Halloween, într-un ritual inițiatic al propriei morți. Și mi-am imaginat graficele care înregistrau scăderea temperaturilor rectale și vaginale, gradienții tot mai mici ai funcției nervoase, ultimele zvâcnetele ale creierului muribund. Venind pe trotuar, un polițist de circulație se apropie de Lincoln, recunoscând în mod evident mașina. Când mă văzu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pilot de acrobații, actrița de televiziune celebrase ultimul ei spectacol, unindu-și corpul într-un mariaj cu profilurile stilizate ale tabloului de bord și parbrizului, poziția sa elegantă cu conjuncțiile violente dintre panourile portierelor și pereții de rezistență. Mi-am imaginat accidentul filmat cu încetinitorul, aidoma coliziunilor simulate pe care le văzuserăm la Laboratorul de Cercetări Rutiere. Am văzut-o pe actriță lovindu-se de tabloul de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
succesiune de țarcuri submarine goale. Am oprit mașina și m-am întors spre ea. Fără să stau pe gânduri, am adoptat poziția din care-l sodomizasem pe Vaughan. M-am uitat în jos la propriile-mi coapse și la abdomen, imaginându-mi fesele lui Vaughan ridicate mult pe șoldurile mele, aducându-mi aminte de textura lipicioasă a anusului lui. Prin cine știe ce paradox, actul acela sexual dintre noi rămăsese golit de orice urmă de sexualitate. În toată după-amiaza aceea am condus de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erotică în care mi se întâmpla uneori s-o interoghez cu privire la instructorul de zbor cu care lua prânzul, smulgându-i un amănunt după altul despre câte o mică întâlnire amoroasă, despre câte o partidă scurtă de sex. Mi l-am imaginat pe Vaughan așteptând-o la intersecții tăcute, apoi urmărind-o prin spălătorii și devieri de trafic, apropiindu-se tot mai mult de o intensă joncțiune erotică. Și, în cursul acestui ritual de acuplare delicios prelungit, străzile mohorâte erau iluminate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întuneric în vreme ce Catherine își îndrepta hainele, am recunoscut-o pe doctorița Helen Remington. La volan era Gabrielle. Faptul că fuseseră atrase acolo ca să arunce o ultimă privire la ceea ce mai rămăsese din Vaughan mi se părea firesc. Mi le-am imaginat făcând un tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile lor de obsesiile lui Vaughan, celebrate acum de tandrele îmbrățișări ale doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dumnezeu, îi lipsește școala înțelepciunii și omul acesta nu-i bun de nimic. Părintele Ilie Cleopa În acest context prezentat mai sus, revin cu câteva întrebări: Ne putem lipsi noi oare de religiile care există actualmente în lume? Ne putem imagina o lume supusă numai deznădejdii, în care speranța a fost îngropată adânc în pământ și în care totul se măsoară în bani și numai bani? Putem să ne închinam oare cu toții zeului banului și cum i se mai zice - „vițelul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui Emil Constantinescu care a condus România un mandat între anii 1996-2000: Emil Constantinescu a plănuit de asemenea o revenire (pe scena politică) prin înființarea Acțiunii Populare în ianuarie 2003. Aceasta pune accent pe societatea civilă, dar este greu de imaginat că forțele societății civile liberale din România ar putea juca un rol important în alungarea de la putere a unui guvern corupt și incompetent, așa cum s-a întâmplat în 1996 în Bulgaria. La fel de greu de conceput este și faptul că el
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
21 ianuarie 1941, cât și de comuniști în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989). Ororile comise în aceste războaie și sub guvernările amintite sunt în mare parte cunoscute publicului larg dar cu siguranță sunt greu de descris și de imaginat, exact așa cum s-au petrecut în realitate.Le cunosc cel mai bine supraviețuitorii acestora. Având în vedere implicațiile uriașe ale comunismului asupra tuturor sferelor și domeniilor de activitate precum și dezastrele pe care le-a produs (imposibil de cuantificat în totalitate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și privită adesea cu suspiciune. Pe de altă parte, s-a detașat puternic de masa populației «nomenclatura», alcătuită din cadrele de partid; aceasta și-a creat privilegii pe care vechea clasă politică (din perioada interbelică) nici nu și le putea imagina: vile, mașini, policlinici, spitale, magazine «cu circuit închis», deplasări în străinătate («pentru odihnă și tratament») etc. - toate pe cheltuiala statului (adică a «poporului muncitor»); cu cât privilegiile nomenclaturii erau mai mari, cu atât propaganda despre «deplina egalitate în drepturi», despre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
construirea acestui canal, intenționând să ia României Delta Dunării), deținuții politici au fost obligați să lucreze în condiții inumane pe acest șantier, supuși fiind, în fapt, la un regim de exterminare. În închisori și lagăre s-au petrecut cruzimi de neimaginat: la Pitești și Gherla, în cadrul așa-numitei «reeducări» prin deținuți (propusă de Eugen Țurcanu, legionar devenit comunist și apoi arestat), cei închiși erau torturați cu sadism, fiind apoi obligați să și tortureze prietenii aflați în detenție și să insulte - în cadrul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oraș liber, în urma unei nopți în care aproximativ 100.000 de manifestanți au scandat în Piața Operei: «Noi suntem poporul», « Armata e cu noi!», « Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!», «Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!»;” Ceaușescu și-a imaginat tulburările de la Timișoara (comitetul de partid a fost atacat și devastat) ca o reeditare a celor din 15 noiembrie 1987 de la Brașov. Pentru a nu dramatiza situația, a hotărât să efectueze vizita de mult programată în Iran, lăsând conducerea țării
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
formații de a-și impune hegemonia în viața politică românească și de a împiedica o veritabilă despărțire de trecut. Acum, când centrul imperiului s-a dezagregat, când Gorbaciov însuși nu mai este altceva decât o epavă politică, este greu de imaginat că România va deveni unica excepție, unica țară fostă comunistă în care să se încerce o strategie politică neosocialistă și colectivistă complet lipsită de șanse de succes. Nu neg că domnii Iliescu și Bârlădeanu au asemenea intenții. Ceea ce mă îndoiesc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oameni foarte talentați, să stea umilită pe la uși, cerșind o onorabilitate declarativă, când ea, de fapt, merită mult mai mult. Doar că nu reușește.” România așteaptă cuminte la porțile Vestului integrarea dar nu face nici un pas important spre acest viitor imaginat drept unul mai bun. N-avem nici o tragere de inimă sau suntem împiedicați de «cineva» să facem pași hotărâtori. Iată de ce și Stelian Tănase remarca: „Norocul nostru este că Uniunea Europeană are interes în zonă și că vom fi sprijiniți dar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Unii dintre ei, în special femeile, sunt ținuți în izolare și supuși unor forme nerușinate de abuz psihologic, fizic și sexual. (cifrele sunt din 1995; astăzi sunt mult mai mari). Realitățile sunt mult mai triste și grave decât ne putem imagina: „Lumea este divizată între cei care se bucură de belșug și cei care trăiesc într-o sărăcie dezumanizantă, în servitudine și nesiguranță economică. În timp ce directorii celor mai mari corporații, bancherii din domeniul investițiilor, speculanții financiari, atleții, celebritățile dau gata venituri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei neîmpliniri, specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați și uitați. Am pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la distanță de neimaginat, bineînțeles că ne aduce pe buze un zâmbet de blândă ironie. Românii, spune mai departe specialistul inocent, nu s-au putut smulge din somnolența milenară nici în epoca modernă. Revoluțiile, puține câte au fost, s-au desfășurat în limitele spectacolelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care, după toate probabilitățile, era cel mai important din viața lui, a jucătorilor echipei sale, și de asemenea din istoria clubului și a orașului. „Ar-mă-tu-ra - Ar-mă-tu-ra“, scandau cele câteva mii de suporteri care însoțiseră echipa în capitală, iar antrenorul își imagină că toată suflarea Zalăului era în acele momente alături de ei. Și după cum decursese repriza a doua, oamenii aveau toate motivele să spere într-o victorie, chiar și acum, când mai erau atât de puține minute de joc. La pauză scorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de școală acolo, inclusiv Bogdan, prietenul ei, sau mai curând băiatul de care era îndrăgostită și care o sărutase cu câteva zile în urmă, la altă petrecere, apoi nu mai dăduse nici un semn de viață. Asta nu o deranjase; își imaginase că îi era rușine sau că nu era sigur ce simte pentru ea. Mai bine zis, își imaginase că și el o iubește, dar nu știe cum să îi spună. Se dusese așadar la petrecerea din acea seară crezând, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sărutase cu câteva zile în urmă, la altă petrecere, apoi nu mai dăduse nici un semn de viață. Asta nu o deranjase; își imaginase că îi era rușine sau că nu era sigur ce simte pentru ea. Mai bine zis, își imaginase că și el o iubește, dar nu știe cum să îi spună. Se dusese așadar la petrecerea din acea seară crezând, adică sperând prostește că el va veni la ea, o va invita la dans, o va strânge în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins o țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat-o. - Annie. - Și câți ani ai, Annie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins o țigară. - Aha, zise. Părea ușurată. - Cum te cheamă? am întrebat-o. - Annie. - Și câți ani ai, Annie? - Șaisprezece. Am încercat să mi-o imaginez: brunetă, un metru șaișopt, ochi căprui. Frumoasă, buze bine arcuite, nasul drept, urechi cam mari, fără cercei. M-am întrebat cât sânge mai am în mine, dar ce conta? Am tras un fum din țigară. - Cu ce ești îmbrăcată? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
presimțea că Luca nu își va face temele la franceză pe munte și va strica ceva, un copac, o stâncă, dacă nu ar fi venit și ea să-i poarte de grijă; și Ana-Diana-Claudia, o fată despre care Alin își imagina că îi este nevastă, dar nu îi era. Totuși, a venit și ea, din curiozitate și ca să se ocupe cineva și de Alin. Ajungând la cabană, am suferit o mică dezamăgire, coșmelia fiind, de fapt, o casă normală, fără acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mai tragem niște cadre, căprioara sângerândă, fetele țipând - și montăm filmul așa încât să reiasă că ursul încercase să omoare căprioara și noi am salvat-o. Merge, nu? E credibil. - Da, merge, zise Luca băgând o casetă nouă în cameră, dar... - Imaginați-vă, l-am întrerupt, dăm filmul la televiziune, lumea o să ne admire, intrăm în politică - pentru că nu mai am chef să mă fac alpinist, mi-a intrat zăpadă în bocanci -, înființăm un partid, ca simbol vom avea o căprioară, câștigăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu te ameninț? Noi? Râdeam din ce în ce mai tare. - Și cam ce aveți de gând să-mi faceți? Îmi zgâriați mașina cu o cheie? Îmi băgați căcat în cutia poștală? - Groh, a făcut maestrul turbând. Ce îți facem? Nici nu îți poți imagina ce îți vom face! Planetele nu iartă! Marea cunoaștere este răzbunătoare! Galaxia fantomelor albastre te pândește la colț! Înțelepciunea universală... - Domne, am zis, lasă glumele și orăcăiala asta banală, zi care-i treaba: îmi accepți demisia au ba? Să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Suki purta un pulovăr alb cu guler pe gât, o fustă până deasupra genunchilor, neagră, și cizme negre de piele întoarsă. Arăta extraordinar. Extraordinar. După părerea lui Shuoke, arăta mai bine decât însăși Miss Japonia - sau mai bine decât își imagina Shuoke că arată Miss Japonia, pe care n-o văzuse niciodată. „Ce picioare, ce sâni, ce talie, ce fată“, gândi Shuoke, zguduit. La birou, Suki purta de obicei niște pantaloni largi, buni de stat pe scaun cu ei. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]