113,729 matches
-
1. SURSA LUMINII. Eminescu descrie odaia sa În câteva poezii și scrisori care, puse cap la cap, pot da o imagine a spațiului ideal de lucru și odihnă. Zicem spațiu ideal, pentru că pare același, deși adresele sunt diferite și chiar orașele sunt diferite: Iași ori București, poate chiar Viena pentru Noaptea (1871). Atmosfera este, Însă, aceeași peste tot: un „Înăuntru” nocturn
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
lumânare ca sursă a luminii vezi Cugetările sărmanului Dionis unde carafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună dar dominantă, pentru creație, pentru lucru În general, este lampa, cum o vedem În Singurătate (1879): A târziu când arde lampa. Pentru imaginea din Noaptea importantă este, din punct de vedere filologic, poziția apostrofului și punctuația. Dacă facem un mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum Înțelege fiecare editor În parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
1879): A târziu când arde lampa. Pentru imaginea din Noaptea importantă este, din punct de vedere filologic, poziția apostrofului și punctuația. Dacă facem un mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum Înțelege fiecare editor În parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă'n casă... somnu-i cald. Titu Maiorescu păstrează În prima ediție termenul, dar mărește pragul
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
la Convorbiri, trei sau patru forme ale acestui apostrof mediu, cea mai ușor de Înțeles fiind aceea din Scrisoarea IV: Povestesc ele 'n de ele, unde avem de-a face cu un calup de cuvinte, cu o rostire egală. În imaginea luminării, Însă, acest apostrof trebuie considerat strâns. Eminescu are multe locuri unde cere lectură imitativă, adică așa cum se desfășoară acțiunea, și vom reveni asupra lor. Când ai, Însă, scrierea legată: sara suflu'n luminare, și vezi formele aliterante sa-/su-
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
făceau o lumină poate la fel de puternică, În orice caz mai odihnitoare decât cea electrică. Erau, Însă, pentru cei Înstăriți, nu pentru oamenii de rând care adunau și păstrau mucuri de lumânări pentru zile negre... Din acest sonet eminescian mai rețin imaginea Crengi mari În flori de umbră mă cuprind . Ea mă ajută să Înțeleg funcția gramaticală a apostrofului postpus În scrierea veche nu numai la Eminescu, dar În mod special la Eminescu. Iată, de pildă, aceste două versuri din basmul eminescian
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
anevoie mai putem opri desfășurarea până la capăt a acestui proces odată declanșat”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96. footnote>. De ajungem să consimțim la faptă, gândul simplu se concretizează în imagini. Acolo unde se ivesc imagini în gând, s-a produs consimțirea, mișcarea fără imagini fiind doar un atac nevinovat. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
până la capăt a acestui proces odată declanșat”<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96. footnote>. De ajungem să consimțim la faptă, gândul simplu se concretizează în imagini. Acolo unde se ivesc imagini în gând, s-a produs consimțirea, mișcarea fără imagini fiind doar un atac nevinovat. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Dumitru Stăniloae, Ascetica și mistica, Edit. Casa Cărții de Știință, Cluj, 1993, p. 96. footnote>. De ajungem să consimțim la faptă, gândul simplu se concretizează în imagini. Acolo unde se ivesc imagini în gând, s-a produs consimțirea, mișcarea fără imagini fiind doar un atac nevinovat. Urmează încuviințarea sau consimțirea, care, odată acceptată, duce la păcat, iar din acesta se naște robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
În care se consumă toate poveștile umane, reprezintă un timp al neliniștii. Departe de a transmite doar emoții Închipuite, romanul se afirmă prin autenticitatea trăirii. Proza Adrianei Bittel este magnetic atrasă de viața și drama omului de rând, Înfățișând o imagine complexă a realității. Deși cufundat În mirajul banalului existențial, textul reușește să Își păstreze o uimitoare acuratețe a detaliilor. Condiția omului obișnuit devine așadar o imagine centrală În cadrul volumului, reflectată În analiza multiplelor scene existențiale. Astfel, farmacista pensionară Pompi, micii
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
Adrianei Bittel este magnetic atrasă de viața și drama omului de rând, Înfățișând o imagine complexă a realității. Deși cufundat În mirajul banalului existențial, textul reușește să Își păstreze o uimitoare acuratețe a detaliilor. Condiția omului obișnuit devine așadar o imagine centrală În cadrul volumului, reflectată În analiza multiplelor scene existențiale. Astfel, farmacista pensionară Pompi, micii funcționari asupriți de șefii lor, femeile bătrâne și singure, atinse de povara vârstei, casnice epuizate de Îndatoririle zilnice sau veterani ai comunismului aflați În pragul pensionării
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
și Filip Cornea sunt doar două exemple de vieți asuprite de “ciudățeniile Sub-Directorului-Ajutor”, șef care “nu suporta să vadă pe cineva mâncând sau bând În incinta serviciului său. I se părea o Înjosire incompatibilă cu demnitatea de funcționar”. În alte imagini, mecanizarea vieții devine expresia unui infern cotidian reliefat În evenimente simple: “Primăvara sub formă de parc, singura accesibilă, și nervii rigizi ca dâra de zahăr de pe tort: << La mulți ani!>> Ecourile ciripelilor periate prin pene de plopi goi Încă, bucle
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
Puric a exemplificat un fapt absolut real criză fundamentală din cultura română: “Încerc să fac un film fără cuvinte în care să pot povești în alți termeni despre noi, despre cine suntem. Din nefericire, scenariul meu, care se bazează pe imagine, nu pe vorbe, a fost punctat de către comisiile abilitate cu notă 2 și 3, in ce privința crezi ? În privința... dialogului ! Diferența dintre aceștia și comisia de cultură a fostului CC, care mi-a cerut ... textul de la 'Pantomima' (un spectacol de
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
când mintea se scalda În amintire și vântul de departe Îi aduce În suflet foșnetul rochiei de gală a Mării Negre? George Filip: Cred că n-am păcătuit afirmând adesea că eu sunt fiul Mării mele cea Neagră. Mulți mistificatori de imagini m-au plagiat și-au Încercat să se substituie sentimentelor mele. N-au reușit fiindcă eu am un simț al proprietății foarte puternic. I-am biciuit, hulit și le-am tăiat ghearele cu care mâzgălesc sfântă hârtie virgina și Îngăduitoare
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
bunico, cu telenovelele tale, te rog...”, Îi răspundeam râzând și o zbugheam pe ușă. Nu știu dacă semănam cu Thalia, dar știu că atunci mă iubeam pentru prima oară În viață. Mă iubeam pentru că eram fericită. Îmi plăceam trupul și imaginea acestuia În oglindă. Parcă Înflorisem dintr-o dată, ca cireșul din fața blocului care Își scutura florile pe fereastra mea, În fiecare an. Iubeam fără nici o condiție și simplul fapt că mă aflam dezbrăcată În fața acelei oglinzi vechi, Îmi unea sufletul cu
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
ciufulea bretonul și pleca spre noile lui cuceriri. După ce Doru a Împlinit șaptesprezece ani, nu l-am mai văzut la fel de des prin fața blocului. Era ocupat cu școala și sportul. Avea rezultate bune la Învățătură, În special la matematică și fizică. Imaginea asta de elev silitor nu prea se potrivea cu aceea de idol al liceului sau de băiat rău, care rupea inimile tuturor fetelor; nu se potrivea defel nici cu imaginea sportivului de performanță care avea numeroase fane prin județ. Dar
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
rezultate bune la Învățătură, În special la matematică și fizică. Imaginea asta de elev silitor nu prea se potrivea cu aceea de idol al liceului sau de băiat rău, care rupea inimile tuturor fetelor; nu se potrivea defel nici cu imaginea sportivului de performanță care avea numeroase fane prin județ. Dar el era Doru și totul era posibil. Doru juca baschet de la cinci-șase ani. Era deja faimos În orășelul nostru, de sub poalele munților. Promitea performanțe sportive uimitoare și se afla deja
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Doru Își iubea amândoi părinții dar lupta dintre ei, divorțul lor urât, Îi brăzdase o cută adâncă Între sprâncene și o atitudine nu prea lăudabilă vis-a-vis de conceptele “căsătorie”, “relație de lungă durată”. Cuta asta Însă, nu Îi scăzuse deloc imaginea de Don Juan și nici punctajul În clasamentul bărbaților fatali din oraș. Cuta aceea doar alunga orice femeie care și-ar fi dorit să fie cunoscută drept prietena sau iubita oficială a lui Doru. Din vocabularul vieții lui, aceste cuvinte
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
traducerile poetice și filosofice etc., manuscris autograf datat „25 Octombrie 1946. București”) atestă - prin date revelatoare - activitatea uriașă a acestui muzician de excepție. Mai ales Catalogul de creație (12 pagini) prezintă un interes doesebit, fiindcă relevă - pentru prima oară - o imagine de-a dreptul fabuloasă a acestui fecund creator, pe care cenzura comunistă l-a ascuns vreme de aproape jumătate de veac (muzică religioasă - printre care și o Liturghie psaltică - 40 de versuri inedite pentru cor mixt Hristos a înviat, imnuri
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
o lume ideală a duhurilor sau formelor. Însăși ființa sa creată face posibilă o reală θέωσις<footnote Nancy J. Hudson, Becoming God. The Doctrine of Theosis in Nicolas of Cusa, Catholic University of America, Washington, 2007, p. 22. footnote>. Împrumutând imaginea ochiului luminos de la fratele său Vasile și de la Timeu al lui Platon<footnote Timaeus 45bd apud J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians, în Michael J. Christensen și Jeffery A. Wittung (eds.), Partakers of the Divine
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Nyssa. Harrison a analizat util acest proces de θέωσις în trei mișcări: participarea, imitarea<footnote În Ortodoxie nu s-a păstrat această sintagmă sau idee de imitare în genuinul ei sens, care e acela de a căuta, a reproduce o imagine, ci s-a preferat sensul de urmare a lui Hristos. Nu imităm pe Dumnezeu fără ajutorul Lui, nu putem deveni simpli mimi ai Dumnezeirii, nu întreprindem o activitate mimică exterioară, doar de fațadă, ci cunoașterea lui Dumnezeu și urcușul în
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
și În soare, spunea:Iată, grecii ne privesc!”. Pretutindeni vibrează tensiunea ce și-a păstrat rezonanțele istorice, pe alocuri mitice. Autorul mizează Însă pe experiențe sordide, forțând imaginația și poate chiar răbdarea cititorului În Îmbinări stilistice sortite eșecului. Dovadă stau imagini precum cea În care Demétrios privește „o muscă subțire și ageră”, care „se așază pe ochiul lui Fric, Își Înfige trompa În albul lui”, sau perspectiva din care tânăra Orjen „s-a apropiat și l-a privit și a știut
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
revărsare nervoasă de forme scatologice. Într-un nucleu al abuzurilor. Grija autorului pentru detalii egalează cu expunerea unor scene de o forță plastică izbitoare, care șochează În mod nefericit la orice frază. O astfel de tușare percutantă o Întâlnim În imaginea lui Demétrios, care „cercetează hoitul lui Fric de sub mărăcini, burta lui cusută și gri-vineție, umflată și legănându-se ba Într-o parte, ba În cealaltă a lumii”. Proiecțiile biologice nasc monstruozități, profilând declinul realității imaginate. O frază ca aceasta: „Femeile
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
fragmentată a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și prin legăturile aflate Într-un proces continuu de metamorfoză. Imaginea paternă se constituie prin nuanțele unor perspective multiple și este proiectată atât direct cât și aluziv prin rememorarea a trei etape: copilăria, adolescența și viața de adult a fiului. Momentul ce anticipează dorința protagonistului de a-i dedica tatălui un
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
sub semnul dual al supunerii și al Împotrivirii. Principiile și valorile insuflate printr-o educație apăsătoare sunt percepute ca un stigmat și dictează parcursul ulterior al fiului. Acesta se află Într-o luptă perpetuă atât cu sine, cât și cu imaginea tatălui percepută automat ca intrument al constrângerii. Acțiunile și amintirea tatălui dictează in absentia atitudinea fiului, acesta din urmă resimțind permanent tensiunea binomului iubire/ură: „Cum ar fi reacționat dacă, În loc să-i scriu că lucram la un scenariu, l-aș
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
de a se raporta la feminitate se află În strânsă legătură cu normele insuflate de figura paternă. Principiilor caste li se opune o varietate de experiențe sexuale al căror rezultat este la rândul său determinat de raportarea pe moment la imaginea tatălui. Uneori exercițiul de revoltă a fiului este Înnăbușit de supunere, frustrările ulterioare fiind puse și ele tot pe seama tatălui. Caracterul reevaluativ al romanului nu se rezumă la transpunerea amintirii În cuvânt și la decelarea unui sens al faptelor, ci
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]