KorAP: Find »[drukola/base=imens & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...705 >

17,610 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

vede un medic, zice Ciprian. Nu se poate pune problema unei plecări imediate !, adaugă Dragoș. Nici vorbă ! Plec deîndată ce se omul vostru acceptă să mă treacă "dincolo". Asemănarea fetițelor din cele două fotografii, asta mi-a provocat o emoția imensă și o slăbiciune trecătoare. Asemănarea asta nu face decât să-mi arate că drumul luat este cel bun și că trebuie să-l urmez neîntârziat până la capăt. Vă rog din suflet să mă ajutați, fără voi nu pot face nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
perfectă ar fi fost cea căreia nu îi poți oferi decât o fărâmă din tot ceea ce ești capabil să dărui. Această întâlnire poate să nu știrbească cu nimic legătura cea de toate zilele, dar ratarea ei ar instala un gol imens în tot restul vieții." Dora ascultă și tace, tace și cugetă : "Ce mult se aseamănă gândirea și spusele Teodorei de cele ale lui Dragoș. Vorbește de parcă ar ști și despre întâlnirea noastră, a lui Dragoș cu mine, care a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
fiindcă, chiar și în satele îndepărtate de civilizație răspândite în imensitatea siberiană, chiar și acolo există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și "șamani". Într-o zi am găsit într-o legăturică, rătăcită ca din întâmplare printre "plocoane", o imensă cioară gâtuită și străpunsă cu o andrea. Altă dată, într-o putinică ce o bănuiam, cu bucurie, plină cu brânză am găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

avea de lucru un an întreg și o vară cu ciupeală grasă, fasonerii măsurau în minte grosimea lătunoaielor ce le puteau primi în schimbul muncii lor calificate. Mihai Zimbru a încăput doar la grupul lucrătorilor ce urmau să defrișeze terenul de imensele cioate rămase în urma tăierii arborilor, cu toate că se pricepea și el la dulgherie. Bine și așa! a chibzuit mazilul. Cu opt cioate ies din iarnă și încă îmi mai rămân două pentru vara următoare. Dar și douăzeci și cinci de ari de teren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
au rămas surprinși de eleganța și măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară cu jumătățile de milenii. Natașa Semenova, dar la noi în Saiuz există asemenea minunății? Există, rebiata, dar în zona noastră le-au transformat în magazii ori săli de sport și ele s-au degradat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
ceas mai devreme. La rândul lui, amantul trebuie să se strecoare printre priviri curioase cât mai repede cu putință la copii și la nevastă, mulțumit și el de porția de iubire clandestină. Adevărul este că ibovnicii își asumă niște riscuri imense, cu urmări dintre cele mai dureroase pentru ei și pentru familiile lor, nemaipunând la socoteală păcatele acumulate pentru încălcarea legilor celor lumești și ale celor sfinte. Și, în definitiv, pentru ce? Pentru un dram de iubire care, oricum, până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Moscova precum și un număr limitat de nacialnici de la Externele sovietice în frunte cu însuși adjunctul ministrului. Sala de conferințe era pe jumătate goală sau pe jumătate plină cu câteva grupuri de lucrători de la întreprinderile industriale din zonă. La ora știută, imensa pasăre de aluminiu și oțel a aterizat lin, a rulat ceva kilometri pe pistă după care s-a oprit nu departe de grupurile care o așteptau. Odată ușa deschisă, și-a făcut apariția și viitorul ambasador. În locul unui yankeu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
acestei ape au devenit pleșuve în numai câteva săptămâni. Drujbașii, aduși din Maramureș în locul bucovinenilor recalcitranți, sub paza mascaților, au lăsat în urmă un peisaj dezolant ca după un bombardament atomic! Că acest domn pe nume Svenson nu putea rata imensa comandă de mobilă valoroasă venită din partea unui importator francez. Și apoi, odată ce masa lemnoasă a fost achitată cu milioane de €, nu i-a mai păsat de protestele populației din zonă, de degradarea peisajului și a mediului de viață, de afectarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

întotdeauna nobil rasa albă: intelectualitatea, istețimea, frumusețea, securitatea? "Miorița", Coșbuc, Arghezi, C. Petrescu, Hortensia P. Bengescu, Rebreanu. Drumul de la bunica. De câte ori nu am mers pe el și de câte ori nu am simțit acea liniște și bucurie interioară pe care numai o imensă dragoste de viață ți le poate da.... Și de câte ori nu a fost decât el singur, drumul, cel care mi-a alinat suferințele.... Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ioan Cuza, eleganta FEAA(vechiul ISE) și Centrul Cultural Francez, prețioase clădiri roz cu geamurile micuțe, în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul Culturii, superbul palat, teatrul modern Luceafărul, hotelurile Orizont și Moldova, magazinul Moldova sunt partea cea mai pitorească și mai îngrijită a Iașului, Iași orașul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
întreaga viață. Eram o fată obișnuită, căreia i-a murit mama, care locuia cu tatăl său Augustin Soul, căruia îi spuneam eu și prietenii Angi, și cu menajera într-o casă mare, nouă, albă, cu mobila roșie și o grădină imensă. Viața noastră a fost întotdeauna lipsită de griji. Eu eram un copil liniștit, o fetiță plină de viață, însă totdeauna dinamică și pusă la curent cu noutățile mondene. Nu avusem o copilărie lungă, ca ceilalți copii, am fost întotdeauna relativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
sos de ceapă și roșii, fie niște rețete speciale. Mai însoțeam cina cu un dans, ceva, și totul ieșea minunat. Însă din luna aceea nu mai pregătisem niciodată cina, nici nu mă mai îngrijisem de casă. Până și în salonul imens, în care eu și Angi vorbeam orice, se simțea acum o oarecare răceală. Nu prea mai stăteam nici în bucătăria mare, nici în salon. Și când se întâmpla să ne întâlnim, nu aduceam absolut niciodată vorba despre Amèlie. Ne mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Angi, el era al meu. Poate și un pic de invidie față de orice părea să-l ia de lângă mine, eram posesivă. Însă Angi era un înger, un scump, și nu lăsa nimic să intervină între noi. Ceea ce îmi provoca o imensă plăcere. Era o anumită intimitate între mine și Angi, o încredere naturală, normală, intimacy. În felul în care bucuria mă cuprindea când îmi făcea vânt în scrânciob și eu îi strigam: Mai sus, mai sus!"....tot mai sus. Ne simțeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Adam. Iar el, îmbrăcat, nu nud ca ei, era Șarpele. Eu sunt Atlant, spuse el. Iar eu Eda, spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era frig tare. Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl acoperea, se simțea ca pe un imens continent înalt, pustiu. Îi părea că a orbit într-un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Eu sunt Atlant, spuse el. Iar eu Eda, spuse ea. Eu, murmură, eu sunt, eu sunt..., și căzu la loc. Unde se trezi era frig tare. Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl acoperea, se simțea ca pe un imens continent înalt, pustiu. Îi părea că a orbit într-un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni fugari îl traversau ca niște umbre, îi îmbucurau inima cu conștiința propriei simțiri, îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în singurătate, în disperare. El simțea doar plăcerea de a fi , doar bucuria individualității veșnice. Să ne odihnim puțin! Trebuie să ne recăpătăm puterile. Conform hărții, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
el. Și să-i fi pus acea sabie la gât. 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City ul. Orașul era superb în acea noapte. Deasupra cerul senin pe care se vedeau stelele, dedesubt clădirile înalte, zgârie norii, imensele edificii nu a m-au impresionat de mică, luminat, plin de viață (orașul ce nu doarme niciodată). Câte filme nu văzusem cu acest oraș, cu întreaga Americă: acțiune, thriller-uri, polițiste. Am dorit civilizația aceea. Și acum eram la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mă privească, neobservat, și să mă admire. Sau poate că eram chiar eu, în afara mea și în mine în același timp (scrima mă învăluia). Devenisem mai fericită, mai bună la toate și mai serioasă aparent (retrasă). Poate era acea energie imensă, acea cantitate de energie pe care o depui benevol pentru a obține ceva. Ce? Acele clipe, învăluite în lumină și aureolă protectoare, îmi învăluiau întreaga viață. Peste tot, în mintea mea, făceam scrimă. De mică vroiam să fiu actriță pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Dar eu mi-am pierdut drumul, dacă pe mine nu m-am pierdut. Dar acest efort e prea mare ca să lupt cu legile firii, trebuie să fiu în comuniune cu natura. Eu măcar nu o voi deranja. Fac un efort imens să trec printre materie, fără s-o afectez; nu-mi iese. Apoi măcar să-i iau durerea, împărtășindu-i-o. Dar are ea nevoie, îi pasă ei? Și cât timp merg simt că obosesc, întrucât totul se învârte și nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
reuși să-l cunoști. Iar iubitul meu? Nu contează, oricum va muri, oricum nu-l pot ajuta, oricum.... Cel măi important, singurul lucru ce contează e viata, nimic altceva. să trăiesc cu el.... Felul în care mă iubește face ca imensa lui iubire să fie suficienta pentru amândoi. Femeia îl face nemuritor pe bărbat (nu numai prin faptul că îi naște copii). Dacă am trăi veșnic, mai mult decât soarele, universul, și acestea ar trăi, doar prin noi, mi-aș dori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și a dat formă întregului infinit. Ce bine ar fi să fim ai Lui. Asta simțim când iubim, și astfel suntem mai aproape de El. Cum să facem să-i dăm și noi viață, doar în caz că nu există, din dorința noastră imensă? Oricum am suci-o, tot nu ne săturam de viață, și nu o facem, căci noi deja suntem esența formulată: Nu avem nevoie decât să existăm. Și atunci, să fim responsabili și in control, pentru a exista cat mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
În fața oglinzii, în baie, îmi vine să mă sui pe pereți, însă când îmi iau diplomatul și fug, simt libertatea. Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul cu picior. Și the city este imens, plin de viață, plin de locuri în care să plec: posibilitățile sunt infinite. Ador senzația de tinerețe ce mă străbate. Lumea mi-e la degetul mic. Peste tot sunt eu-ce fericire! Ca un vis frumos, toate prind contur când mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Și el s-a acoperit iar. Vreau să te văd. Nu, nu se poate. Bine. Mă ia în brațe și mă urcă scările, le coboară, intrăm în mașină. În urmă rămâne clădirea părăsită, înaltă, mare, cu geamuri verzi sparte, cu imensul spațiu gol. Ajungem în munții înzăpeziți unde ninge abundent (nu spațiul auster al Himalayei atât de bine descris de J. Hilton în "Paradis întunecat", nici în locurile înzăpezite ale eschimoșilor, ci în munții unei dulci țări cu climă temperată). Prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ultimă aventură, și anume să trec prin proprietatea acestuia, despre care știu că e foarte întinsă pe o porțiune însemnată de pădure în continent. Și iată că într-o noapte, curioasă fiind cam cum trăiește, ajung și-i spionez casa imensă. Proprietatea e foarte bine păzită, așa că el trebuie să se simtă în afara legii, mai presus de societate și ca un rege. Mă apropii de sticla casei și privesc înăuntru, el, comod așezat pe un scaun, citește ziarul. În șemineu, pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare și frumos, cu blocuri imense, cu civilizația anului 2004: electrocasnice, automobile, imense biblioteci, birouri elegante, universități dotate, baruri și cluburi de vrei. Nu se doarme niciodată. Și eu citesc basme cu Ivan Țarevici și Lupul Cenușiu și mă uit la un film (Diamantele morții). Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]