5,812 matches
-
casa lui, și el, cu un oftat, a spus: - De-aș avea parte numai de oameni ca tine! Fii sigur însă că Flaviano va căuta să se răzbune. A doua zi Callisto m-a însoțit într-o vizită în oraș. Imitând Roma, era împărțit în paisprezece regiuni și se întindea pe șapte coline, chiar dacă unele dintre ele nu mi s-au părut a fi chiar coline. Casa lui Giuliano se afla în apropiere de poarta Psamathia, și vizita a început cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor, ea era greșeala. Se Întinse Între cearșafuri, cu grijă, căci odată cu menopauza mama ei Începuse să aibă un somn ușor și agitat - lucru care o făcea să fie foarte irascibilă. Emma rămase nemișcată, cu pleoapele lipite. Încercă să-i imite pe asceții indieni, pe călugării budiști sau pe adepții vreunei secte, capabili să facă abstracție de corpul lor, de neplăcerile lumii fizice și materiale, ajutați de puterea gândului. A medita. A levita. A transcende. Să uite de Antonio, acolo, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul crucii și Își aplecă genunchiul, privind altarul - iar polițiștii care Îl urmau Îl imitară. Antonio nu intrase niciodată În Sant’Agostino. Înălțimea tavanului Îl impresionă. Așa cum Îl impresionase și cerul albastru presărat cu stele care străluceau pe cupola din dreapta. Peste capelele laterale erau Întinse pânze Întunecate, iar În centru se Întindeau bănci lungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
campionii nu-i găseai niciodată. — Câte-mi dai În schimb? Întrebă. Anzalone aruncă o privire cu subînțeles către scutierul său, rigid Într-un bust de ghips, ca o țestoasă ninja, căci avusese un accident de mașină. Gemenii Bettini, care Îl imitau Întotdeauna pe Anzalone, Începură să râdă. — Hai să ne jucăm cu ele Înăuntru, altfel ni le iau surorile, spuse Anzalone. Băile copiilor nu au uși. Cinci toalete mici stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sunt rasistă, spuse absentă mama Guendalinei. Cufundându-și lingurița În tort, observă că era plin de fișcă, și așeză scârbită farfurioara pe măsuță, fără a-și da seama că atinsese poșeta Majei - un săculeț Gucci deosebit de elaborat din piele ce imita pielea de piton. — Nu vreau ca Guendalina să crească În preajma unei persoane de culoare, dar nu din rasism - dimpotrivă, eu Îi consider pe negri foarte frumoși, o rasă Într-adevăr superioară, gândiți-vă la Carl Lewis, Denzel Washington, Naomi Campbell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce păreau deja câștigate. Dario se stinse. Pentru câteva clipe, Sasha avu impresia că Încă Îi mai vede urma pe ecranul opac. Însă, dacă te uitai mai bine, vedeai că acela nu era Silvio Berlusconi, ci o actriță care Îl imita, Sabina Guzzanti. Falsul Berlusconi tăcu, iar telecamera Încadră fața lui Michele Santoro. — Mister Verità e un adevărat profesionist. Am avut ocazia să-l cunosc, spuse Sasha. — Pe bune! exclamă Olimpia, uimită. Și eu l-am văzut, la Cinecittà, În studiouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din boxele negre Învechite, suspendate pe trepiede din metal. Dansurile actuale, sugestivă evoluție a celor din vremea lui Camnden Palace, se reduceau la o legănare descompusă În ritmul unor sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le imitai. Se putea evita ridicolul doar dacă abandonai orice constrângere și te mișcai la fel ca toți ceilalți. Acolo unde toți sunt ridicoli, cine nu dansează este cel mai ridicol. Maja nu dansă. O lege nescrisă interzicea dansul celor trecuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
soarele și-a pierdut strălucirea. Încet, încet și culorile au dispărut. Fetele s-au speriat. Iris, ca să-și alunge teamă s-a îndreptat grăbită către o Banană Vorbăreață și a început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gemeni, despre un băiat născut albastru, cu cordonul strâns tare în jurul gâtului, readus la viață de Inna, care a supt moartea din nările micuțului cu un tub de trestie. Câteodată Rahela le făcea să râdă pe surorile ei când le imita pe femeile care răgeau ca niște lei sau pe altele care-și țineau răsuflarea și mai degrabă leșinau decât să scoată un sunet. Rahela a devenit legătura lor cu lumea cea mare. O dată cu povești despre viață și moarte, Rahela aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și ascultat fără să crâcnim. Dan era mâna lui dreaptă - cinstit și dulce, așa cum numai copilul Bilhei putea fi. Gad și Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te joci cu ei, dar se pricepeau de minune să imite - mergeau șleampăt și vorbeau împleticit cu glas de bețiv, ca Laban, cu atâta măiestrie, că le iertam orice în schimbul unei reprezentații. Naftali, căruia întotdeauna i s-a spus Tali și Issachar sau Issa, se țineau pe lângă mine și Iosif, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu ei ațintiți în întuneric și am lăsat trecutul să mă cuprindă la întâmplare. Mi-am amintit bunătatea lui Ruben și frumusețea lui Iuda. Mi-am amintit vocea lui Dan atunci când cânta și felul în care Gad și Asher îl imitau pe bunicul nostru până când mă prăbușeam de râs. Mi-am amintit cum plângeau Issa și Tali când Levi și Simon își băteau joc de ei și le ziceau că mama lor i-ar putea înlocui unul cu altul. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vreo șase ori la rând, după care, într-adevăr, s-a făcut liniște, toate păsările au tăcut deodată, rămânând nemișcate pe după gratii, iar Csákány mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus că s-au speriat pentru c-a imitat vulturul pleșuv de care orice pasăre se teme, chiar și cele care nu l-au auzit niciodată, pentru că au frica înnăscută, și dacă le dăm acuma apă, or să ne cânte foarte frumos. A luat stropitoarea de pe jos, a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În rețeaua de cupluri libertine, Bruno avea să-și dea seama că era o calitate extrem de rară. Majoritatea femeilor din acel mediu masturbau cu brutalitate, fără nuanță. Strângeau mult prea tare, o zguduiau cu o frenezie stupidă, Încercând probabil să imite actrițele din filmele porno. Poate că era spectaculos pe ecran, dar rezultatul tactil era oarecare, dacă nu chiar dureros. Christiane, dimpotrivă, proceda cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
poate lua inițiativa unor contacte sexuale publice; adesea, femeia Își masturbează sau Își suge partenerul, adesea, de asemeni, bărbatul Îi Întoarce mângâierile. Cuplurile vecine Îi observă cu multă atenție, se apropie să privească mai bine, apoi, puțin câte puțin, le imită exemplul. Astfel, pornind de la cuplul inițial, pe plajă se propagă rapid un val de mângâieri și de lubricitate extrem de excitant. Frenezia sexuală sporește, numeroase cupluri se apropie și practică relații În grup; dar, este important de notat, fiecare apropiere face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
intimă. Impudica lor dragoste pentru așternuturile fine: „Viens, viens dans mes bras, je te donne du chocolat”. Era minunat să poți fi atât de deschis În privința intimităților, a ființei vii și a necesităților ei. Revistele lucioase și alunecoase din New York imitau acest lucru, dar nu o făceau cum trebuieă Da, și apoi era viața de stradă din Franța. - Cartierele rezidențiale americane sunt În proporție de nouăzeci la sută pustii, goale de oameni. Aici, omenirea trepidează Încă, spunea Ravelstein. Ravelstein, păcătosul, gusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se chiar În revoluționari. Înșirau aiureli adolescentine. Își legau părul În cozi de cal, Își lăsau barbă. Erau doctori În filozofie hippy și dansatori de swing. Ravelstein nu se comporta În acest fel nu făcea nimic din ce putea fi imitat cu ușurință. Nu puteai Începe să fii ca el fără să studiezi și să Înveți În prealabil, fără să parcurgi muncile ezoterice de interpretare prin care trecuse el sub direcția răposatului său maestru, faimosul, controversatul Felix Davarr. Uneori Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui deveniseră istorici, profesori, ziariști, experți, funcționari publici, cercetători cu mijloace sofisticate. Ravelstein produsese (adică Îndoctrinase) trei sau patru generații de absolvenți. Mai mult, tinerii erau nebuni după el. Nu se limitau să‑i ingurgiteze doctrinele și interpretările, ci Îi imitau și comportamentul, ba chiar se străduiau să meargă și să vorbească În felul lui - liber, sălbatic, caustic, - Încercând să fie pe cât de sclipitori reușeau să pară. Cei foarte tineri - dacă le dădea mâna să plătească prețuri piperate - Își cumpărau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost ani de aur nu numai afectiv și financiar, ci și din punct de vedere creator. Lucrând cu un chimist numit dr. Lomar Horthy, Jones a creat Viverin-ul, un lichid pentru îmbălsămări, și Gingiva-Real, o substanță pentru dinți falși, care imita extraordinar de bine gingia. Când i-a murit soția, Jones a simțit nevoia să renască. Și a renăscut, devenind ceva ce latent fusese toată viața. Jones a devenit genul de agitator rasial despre care se spune că a ieșit târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
limbi de celofan reprezentând focul etern. Deasupra căminului era o cromolitografie a lui Adolf Hitler. Era drapată cu mătase neagră. Eu în schimb fusesem dezbrăcat de toate hainele, în afară de rufăria de corp oliv-maronie, acoperit cu o cuvertură de pat care imita blana de leopard. Am gemut și m-am ridicat în capul oaselor, simțind rachete explodându-mi în țeastă. Am coborât privirea spre blana de leopard și am bălmăjit ceva. — Ce-ai spus, iubitule? mă întrebă Resi. Stătea chiar lângă canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tocmai matale, părinte, gândești să nu-ți dea binecuvântare, dacă-i zici c-ai vorbit cu mine?! Făcu un gest larg, fluturând mâinile în toate părțile, ca și cum ar fi dat intrarea pentru corul țiganilor din Rigoletto. Insul de pe pervaz îl imită, sărutând înduioșat crănicelul. - Poți să fii mândru de Preaul matale Valerian, taică Macovei! Văr, dar l-ai format bine! El cunoaște mersul vremii. Are perspective mari, dacă se ține aproape de noi, așa cum l-ai sfătuit. Până la București îi dăm perspectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
y trizet, computer trizet, Samoro, suprop u planet, levri 5 anlu.2 Samore băgă de seamă că operatorul face eforturi să vorbească în termeni cât mai simpli. Ultima frază era foarte fragmentată și nu avea cursivitate. Se strădui să-l imite. Nevoie ajutor. Margareta probleme, silabisi. Margarreta? Margareta, nevastă. A, Margareta. Ci fel? Pațu ciove?3 — Cred că nu se simte bine. E bolnavă. Aș vrea să o consulte un medic, dacă s-ar putea. Aveți un program medical, o hologramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita Lurch, imitând-o pe Irene Cara3 surprinzător de fals. —E, vezi? zise Bez. Ia hai să-l punem din nou pe Johnny Cash. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Hugo făcu o glumă asemănătoare când trecu pe la teatru câteva zile mai târziu. Prin ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văzut, MM, eu vorbeam cu Bill. — Hugo? MM mătură grupul cu privirea. — Violet s-a supărat și pe bună dreptate, când Marie a ținut morțiș să o compare cu cadavrul de ieri. După aceea, Paul și Tabitha au pus capac imitând, în mare vervă, scena dintre ucigaș și iminenta-i victimă, lucru care, din nu știu ce cauză, se pare că făcut-o pe Violet să cedeze nervos. Totuși, mă îndoiesc că au avut vreo intenție să o supere cu ceea ce am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui. Kano luă cârligul și se așeză pe vine, dar fără să-și lase din această pricină lunga lui sarbacană. Cercetă atent cârligul și încercă rezistența gutei. Îmi place, răspunse el. Apoi îl privi îndelung pe bărbatul alb, care îl imitase, așezându-se pe vine în fața lui. Se gândi câteva clipe și, în sfârșit, se hotărî: — Eu sora vând... arătă spre maceta ascuțită ce atârna la cingătoare. Trei ca asta, termină el de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atunci, mă întreb: Până unde am dreptul să le aduc acest gen de nefericire? — Nu credeți că se pot adapta? Că pot ajunge să facă parte din lumea noastră, fără să sufere odată cu schimbarea? — Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]