2,948 matches
-
ceru. Și pregătește-mi cămila. Pentru prima dată în viața lui, Suilem nu îndeplini porunca stăpânului său, și după un ceas intră în cortul acestuia și se aruncă la picioarele lui, încercând să-i sărute sandalele. — Nu face asta! îl imploră. N-o să obții nimic. Gacel își trase piciorul, nemulțumit. Crezi că trebuie să accept o asemenea jignire? întrebă cu voce răgușită. Crezi că aș putea trăi în pace cu mine însumi după ce-am îngăduit ca unul din oaspeții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea jignire - oftă prelung. Dar datoria mea este să te predau autorităților, evitând vărsarea de sânge. Te rog! îl imploră. Nu complica și mai mult lucrurile. Ar fi jurat că interlocutorul său zâmbea batjocoritor pe sub văl când îi răspunse ironic: — Pentru cine se complică lucrurile? - dădu din cap. Pentru un targuí lucrurile încep să fie cu adevărat complicate în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mor! — Nu te mai mișca. Trebuie să stai liniștit. Cum fac cămilele. Ca mine. Lasă-ți inima să se liniștească și să lucreze încet, iar plămânii să-și ia minimul de aer de care au nevoie. Doar o înghițitură îl imploră. O înghițitură... — Te-ai simți mai rău. O să bei când s-o lăsa seara. Când s-o lăsa seara! se îngrozi Abdul. Mai sunt cel puțin opt ore! Dar înțelese că e inutil să insiste, închise ochii, își goli mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să admită că totul se sfârșise și că nu se va mai întoarce niciodată la fântâna și la palmierii lui sau alături de familia și animalele sale, pentru simplul fapt că invizibilului duh răufăcător îi era dragă tovărășia sa. „Pleacă! îl imploră încă o dată. Am obosit să te port cu mine și să ucid fără să știu de ce o fac.“ Știa însă că, chiar dacă gri-gri-ul ar fi vrut să plece, sufletele chinuite ale lui Mubarrak, căpitanului și soldaților nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și implora niște sfinți despre care nu mai auzisem, ca să potolească nu știu ce spirite rele. Cea mai înțeleaptă mi s-a părut a fi Nineta, care zicea că a cunoscut două ibovnice care-l avuseseră ca apărător chiar pe Zorel, soțul ei drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar mai putea fi trădare, ci un fel de abandon. M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!" Cancerul acesta a devorat și căsătoria noastră, Z. De ce n-ar fi fost atins și Iuda de această boală lumească? Îmi amintesc de o noapte în care nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aș dori să descopăr că Iuda a trădat dacă a trădat cu adevărat doar din plictis. Ceea ce, cred, n-ar mai putea fi trădare, ci un fel de abandon. M-aș arunca atunci la picioarele lui Hristos și L-aș implora: "Iartă-l, Doamne Dumnezeule, pentru că a fost atins de cancerul spleenului!"... Uneori îl înțeleg pe Dumnezeu. Nu ne poate lăsa mereu să locuim în preajma sa. Aglomerația L-ar stânjeni... Dar e capela mea, orgolioasa mea capelă, dacă nu cumva cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
clipă, nu s-a asigurat cu centura. Când s-a prăbușit, ucenicii mi-au spus că a strigat, prin aer, ceva ciudat, de parcă simțea că venea sfârșitul lumii: "ZZZZEEEEEEEEEEEEEEET!" Cred că cerea ajutor de la o ființă dragă sau poate că implora vreo divinitate de pe la dumneavoastră de-acasă. Nimeni n-a înțeles despre ce-i vorba, mister. Tare mai era singură lady asta a mea, dar din strigătul acela al ei am înțeles că mai avea o speranță: încă mai putea alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol de-mi aud stomacul. — Ești amabilă, domnișoară? Nu cunosc limba. Și de ce, ar fi vrut ea să-i strige, presupui că eu aș cunoaște-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luni. Duceți-vă În nordul Africii. Ați leșinat din cauza trecerii canalului și din cauza frigului. Oh, da, v-aș putea spune toate astea, dar asta nu-i nimic! Inima dumneavoastră e afectată. Ați suprasolicitat-o de ani de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac? El deschise larg mâinile: — Nimic. Continuați. Odihniți-vă cât puteți. Evitați frigul. Sunteți prea subțire Îmbrăcată. Se auzi un țignal și trenul vibră, punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și ochii luminoși Înspre Mabel Warren, se arătă de acord: — Nici mie, dragă. Mabel Warren o imploră cu o disperare bruscă: — Janet, când nu voi mai fi, o să-ți amintești tu iubirea noastră pentru amândouă? N-o să lași un bărbat să te atingă? Ar fi primit cu plăcere dezacordul, ocazia de-a argumenta, de a expune motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mea, ești superbă! Uluitoarea aviditate cu care o privi fata era mișcătoare și prin Întunecimea urbană a minții lui Mabel Warren trecu cuvântul „virginitate“. — Nu ți-a spus nimeni asta niciodată? Dornică și nevenindu-i să creadă, Mabel Warren o imploră: — Nici măcar tânărul tău prieten din vagonul-restaurant? — Abia de-l cunosc. — Cred că dovedești Înțelepciune, scumpa mea. Nu poți să ai Încredere În evrei. Coral Musker spuse rar: — Credeți că asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu care primi el propunerea ei o făcură să-i Înghețe recunoștința. Da, spuse el. Vino. Vino În noapea asta. Îi atinse mâinile. — Să nu crezi că sunt rece. Dar mi se pare că ne cunoaștem de atâta vreme. O imploră: — Fii puțin mai străină. Dar Înainte ca ea să-și fi putut recăpăta vioiciunea minții, pentru a arbora o mină „străină“, deja recunoscuse, „Da, și eu simt același lucru“, așa că nu mai era nimic de spus și stăteau În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge la vagonul-restaurant, dar teama Îi fu potolită puțin de ochii mari și blânzi ai soldatului. Acesta Îi zâmbi și dădu din cap, arătând spre clădirile gării. Tânăra spuse: — Ce dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcut contrabandă cu ceva? Nu Înțelese ce vorbiseră străinii Între ei și brusc se simți pierdută și cuprinsă de teamă, știind că oricât ar vrea bărbații aceștia s-o ajute, tot nu puteau Înțelege ce spune sau ce dorește. Îl imploră pe doctorul Czinner: — Spuneți-le că trebuie să prind neapărat trenul acesta! Cereți-le să-l anunțe pe prietenul meu. El nu o auzi. Rămase țeapăn lângă sobă, cu mâinile Înfundate În buzunare și răspunse la Întrebările ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Am Încercat să le explic că dumneata nu știi nimic despre nota pe care ți-am Încredințat-o. Dar mi-a spus că trebuie să te mai rețină puțin, până când te va chestiona șeful poliției. — Dar cum rămâne cu trenul? imploră ea. Trenul! — Cred că totul va fi bine. Mai stă aici o jumătate de oră. I-am cerut să-l anunțe pe prietenul dumitale și mi-a spus c-o să vadă ce poate face. Ea se duse până la ofițer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Soldatul strigă din nou și făcu un gest cu mâna. Dar vor trage oricum, eh? De ce ne scot afară? Dr. Czinner se Întoarse spre Coral Musker: — Nu cred că există motive să ne temem. Vii? — Sigur că da. Apoi Îl imploră: — Așteptați-mă o clipă! Mi-am pierdut batista. Silueta Înaltă și subțire se aplecă asemeni unei perechi cenușii de foarfece, se puse În genunchi și pescui batista de sub bancă. Stângăcia lui o făcu să zîmbească. Uită de neîncrederea ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu maiul, vârâte până la genunchi În apa pârâului, Își ridicară capetele și plânseră, În timp ce un vânt uscat ridică nisipul plajelor marine și-l abătu zgomotos asupra frunzișului pădurii, iar o voce care ar fi putut fi a doamnei Eckman Îl implora fără Încetare „Întoarce-te!“. Apoi deșertul i se clătină sub picioare și deschise ochii. Trenul se oprise și zăpada se adunase pe sticla ferestrei. Coral nu se Întorsese. Apoi cineva din coada trenului Începu să râdă și să-și bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un sfert din suprafața arabilă a țării, ca și de întinse păduri. Iată de ce călugării îl urau atât pe Cuza. Trecând atunci pe la Constantinopol o scriitoare franceză a auzit de o rugăciune a călugărilor de la muntele Athos, în care-l implorau pe Dumnezeu să pedepsească pe acest <păcătos (...) care ne răpește fără rușine bunurile noastre...> Multă vreme au circulat felurite povestiri și legende în legătură cu atitudinea lui Cuza față de călugări. În mai toate, domnul este arătat ca un om drept, revoltat de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ea facându-și semnul crucii, o alta, dând înapoi, cu mare frică. și timpul curgea. Curgea, lent, transformându-se în istorie. O istorie sângeroasă, a acelei localități, în timp ce bătrâna încă ținea în mână pasărea sacrificată, care, de mult murise, și toporișca, implorând cerul și văitându se, că nu e vina ei, pentru ce s-a întâmplat. Nu, oameni buni, grozăvenia nu am făcut-o eu. Să mă credeți, că adevăr vă vorbesc. Blestemată să fiu dacă nu e așa! Focoasele Comerțul, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întregi, cu mult entuziasm, ca să lupte împotriva sălbaticilor, dar nu era deloc pregătit pentru lupta împotriva forțelor dezlănțuite ale naturii, care părea dispusă să distrugă, dintr-o lovitură, tot ce construise timp de secole, astfel că miezul nopții îl găsi implorându-l pe Tané că acesta să fie primul și ultimul taifun la care asistă, căci nu se simțea în stare să mai trăiască încă o dată o experiență atât de traumatizanta. Din locul în care se află, la câțiva metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rog... Atunci, de cine? — N-am nici cea mai mică idee... Deodată, se opri cu tigaia în sus, ca și cum l-ar fi străfulgerat un gând. Nu! negă el cu hotărâre. E cu neputință...! E imposibil. Pentru Dumnezeu cel sfânt...! îl imploră Inti. La ce te gândești? Îl privi stăruitor: — Epidemie... arătă de jur-împrejur cu un gest larg. Sunt în stare să contagieze toate astea cu gripă, pojar sau tuberculoză... — Nu, pentru Dumnezeu! — Nu? În Brazilia, obișnuiesc să o facă... Chiar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șapca peste ochi și a continuat cu sîrg ancheta. Cu Satana aceea care l-a scos pe Șișu basma curată a fost puțin mai greu. Zilnic Liana plătea acatiste, se ruga cu ochii în lacrimi la sfînta icoană și o implora să-l bată Dumnezeu după măsura faptei sale. Într-o zi femeia îl abordează în fața Tribunalului: Dom' avocat, vă rog, doar o clipă. A, mata ești doamna aceea, parcă Liana, da? Da, eu sînt. Vreau să vă întreb ceva. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]