KorAP: Find »[drukola/base=inamic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...118 >

2,947 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

țin sabia cu ambele mâini sau să înhaț lancea dușmanului și chiar s-o arunc înapoi spre el. Singurul lucru pe care nu-l pot face e să alerg înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-aici și riscați să alunecați pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se află în spinarea omului de acolo. Mâine, când castelul va cădea, iar eu îmi voi afla sfârșitul pe câmpul de luptă, sper să nu râdeți de intensitatea iubirii părintești. E încă atât de nevinovat și de naiv. Era generalul inamic, comandantul Castelului Miki, Goto Motokuni. El și Kanbei conversau acum ca doi prieteni căci, nu mai înainte de sfârșitul toamnei de anul trecut, Kanbei se dusese la castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea. Cu acea ocazie, discutaseră amical. — L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să atace din Suruga. În comparație cu bătăliile de pe râul Ane și de la Nagashino, Nobunaga invada provincia Kai la fel de senin ca și cum s-ar fi dus să culeagă legume din grădină. În mijlocul provinciei dușmane, se aflau forțe care nici nu mai erau considerate inamice. Atât Naegi Kyubei de la Castelul Naegi, cât și Kiso Yoshimasa din Fukushima erau oameni care așteptau, cu nerăbdare, sosirea lui Nobunaga, nu pe-a lui Katsuyori; iar trupele care mărșăluiau din Gifu în Iwamura o făceau fără a întâmpina nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Diversele fortărețe ale clanului Takeda fuseseră lăsate pradă vântului. Când noaptea făcu loc zorilor, atât Castelul Matsuo cât și cel din Ida nu mai erau decât două cochilii goale. — Am înaintat spre Ina și abia dacă am găsit un soldat inamic care s-o apere. Acesta era raportul pe care-l primise Nobugana la intrarea în Kiso. Acolo, de asemenea, soldații glumiseră între ei că avansarea era aproape prea ușoară ca să-i satisfacă. Ce anume făcuse clanul Takeda să devină atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin și un număr de temple buddhiste. Arse până-n temelii casele oamenilor de rând din lungul drumului, în timp ce urmărea soldați inamici supraviețuitori și înainta - zi și noapte - spre Nirasaki și Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul. Era dimineața celei de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul. Era dimineața celei de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu noapte, și reveni după ce făcuse o recunoaștere a pozițiilor inamice. În dimineața aceea, îi dădu seniorului său raportul, gâfâind sufocat: — Avangarda forțelor Oda a intrat în satele din apropiere și pare să fi aflat de la țărani că dumneavoastră și familia dumneavoastră sunteți aici, stăpâne. Se pare că cei din Oda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
optsprezece ani, Sozo îi spuse să-l ia și să fugă. Dar tânărul, în lacrimi, declară că avea să moară cu fratele său, orice-ar fi fost. — Prostule! Pleacă imediat! Sozo îi dădu un brânci, dar era prea târziu. Soldații inamici îi înconjuraseră ca un cerc de fier. Acoperiți cu răni de la nenumăratele săbii și lănci, frații Tsuchiya muriră, încununați de glorie. Fratele cel mijlociu stătuse cu fiul lui Katsuyori de la început până la sfârșit. Tânărul senior și vasalul său fură loviți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mai citi odată. Nu era cu adevărat o scrisoare, ci declarația pe care i-o ceruse lui Nobunaga. Hideyoshi ar fi putut mobiliza, cu ușurință, șaizeci de mii de soldați, chiar acolo, în Okayama. Totuși, nu trecuse granița în provincia inamică Bitchu, pe care trebuia s-o cucerească, mai întâi, dacă voia să învingă clanul Mori. În calea lui Hideyoshi spre Bitchu mai rămăsese un singur obstacol, pe care era hotărât să-l înlăture - fără vărsare de sânge, dacă putea. Acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să învingă clanul Mori. În calea lui Hideyoshi spre Bitchu mai rămăsese un singur obstacol, pe care era hotărât să-l înlăture - fără vărsare de sânge, dacă putea. Acel obstacol era castelul principal dintre cele șapte fortărețe care formau linia inamică de apărare a hotarelor provinciei: Castelul Takamatsu. Kanbei și Hikoemon intrară în mica încăpere, iar Hideyoshi se simți, imediat, mai în largul său. — Tocmai a sosit declarația Domniei Sale, începu el. Mă tem că vă voi cere să treceți prin noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
poticniră, căzând. — E o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
linia întâi, cercetând atent poziția castelului inamic și reperele geografice ale terenului din jur. În momentul de față, nu am decât un singur plan pe care am putea miza totul. — Căderea Castelului Takamatsu nu reprezintă doar cucerirea unui singur castel inamic, îi aminti Hideyoshi. Dacă îl ocupăm, în curând va fi al nostru și Castelul Yoshida. Dar, dacă ne poticnim aici, această unică înfrângere ne va costa cinci ani de muncă. Avem nevoie de un plan, Kanbei. Le-am cerut oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pe acest om cu mare atenție. Comandantul gărzilor îl trimise pe captiv la Muntele Ishii. — Cine e omul acesta? întrebă Hideyoshi, ieșind pe verandă. Vasalii țineau lămpi de o parte și de alta a lui, pe când Hideyoshi privea spre soldatul inamic, care îngenunchease sub streșinile ude de ploaie. Omul stătea în genunchi mândru, având mâinile legate cu o funie. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să-mi ia sulul de Mu Ch’i, cu una din stratagemele lui abile: „Merită cineva să aibă un asemenea tablou?“ E ca și cum ar trimite agenți instigatori într-o provincie inamică. N-ar strica să-ți păzești prețioasa cutie de ceai din lemn de stejar! Și nu se mai putea opri din râs. Nimerise drept în plin. De câtva timp, Nobunaga râvnea după tablou. Atât cutia de ceai, cât și pictura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
risipească mânia cu fiecare săgeată. În sfârșit, coarda se destrămă, iar arcul fu gata să se rupă. — Săgeți! Nu mai am săgeți! Mai aduceți-mi! Continuând să strige în urma sa, Nobunaga începu să ridice și să tragă chiar și săgețile inamice care nu-l nimeriseră și care căzuseră pe coridor. Chiar atunci, o femeie cu o banderolă roșie pe cap și o mânecă a kimonoului ridicată elegant aduse un braț de săgeți și ridică una spre mâna lui. Nobunaga coborî privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se rupsese și nu mai avea săgeți. Nu e momentul să ne retragem! Tu, dă-mi lancea ta! După ce-i dojeni astfel, seniorul înșfăcă arma unui vasal și o luă la goană pe coridor, ca un leu. Găsind un războinic inamic cu mâna pe o balustradă, gata să urce, îl străpunse cu lancea dintr-o parte în alta. Chiar atunci, un luptător al clanului Akechi își încordă micul arc în umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata îl lovi pe Nobunaga în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să afle despre situație - cel puțin - din momentul când armata clanului Akechi intrase în incinta capitalei. Iar apoi, ar fi trebuit să trimită imediat un avertisment la Templul Honno din apropiere, chiar dacă mai avea doar câteva momente până la sosirea trupelor inamice. Neglijența lui fusese totală și absolută. Dar vina nu era numai a lui Nagato. La fel de bine, puteau fi acuzați de neglijență toți cei ce locuiau în capitală sau care aveau acolo conace. — Se pare că afară sunt niște tulburări, i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-și pierdeau, nici un moment, voința să lupte. Dimpotrivă, după această descoperire, luaseră hotărârea clară de a muri. În dimineața celei de-a patra zile din Luna a Șasea, santinelele de pe zidurile castelului zăriră o bărcuță care se apropia dinspre țărmul inamic. Un samurai vâslea, iar singurul pasager era un călugăr. Ekei venise pentru a-i cere lui Muneharu să-și facă seppuku. Generalul ascultă în tăcere argumentele călugărului. Când Ekei termină, având tot trupul scăldat în sudori reci, Muneharu vorbi pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hideyoshi întrebă: — O duc bine? Nu s-a-ntâmplat nimic? — Și cinstita dumneavoastră mamă, și soția sunt foarte bine. — Serios? Atunci, dar, este atacat Castelul Nagahama? — Am fost trimis din Nagahama în dimineața zilei a patra, când o mică forță inamică a pornit atacul. — Akechi? — Nu, erau ronini Asai aliați cu Akechi. Dar, conform unui zvon pe care l-am auzit pe drum, o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
își cunoșteau bine valoarea ca aliați. Puterea militară a omului căruia i se alăturau avea să se dubleze. În plus, castelele lor din apropiere controlau intrarea în Kyoto. Cu siguranță, asigurarea acestor două castele-cheie, care se aflau aproape în mijlocul teritoriului inamic, avea să-i confere lui Hideyoshi enorme avanjate strategice și logistice. Astfel, ajungând la tabăra sa, fuseseră convinși că Hideyoshi însuși avea să le iasă în întâmpinare. Tot ce le rămânea de făcut celor doi generali era să aștepte. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
după cum urmează: mai întâi, unitatea lui Takayama; apoi, unitatea lui Nakagawa; și, în sfârșit, unitatea lui Ikeda. De cum plecară din Tonda, cei două mii de oameni ai lui Takayama o luară la fugă ca și cum ar fi ar fi văzut deja armata inamică. Privind praful stârnit de caii lor, Sebei și toți cei din unitatea a doua se întrebau dacă nu cumva forțele clanului Akechi ajunseseră deja la Yamazaki. — Aleargă prea repede, chiar și pentru asta, își spuneau unii, bănuitori. Imediat după ce intrară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fost logic. Consfătuirea se terminase foarte repede, iar Akechi Shigemoto plecă primul. Porni imediat spre Yodo, ca să înceapă construcțiile de urgență pentru fortificarea castelului. Drumul îngust de munte spre capitală avea să fie, cu siguranță, un obiectiv central al atacurilor inamice. Castelul Yodo se afla în dreapta lui, iar Castelul Shoryuji, la stânga. Mitsuhide le dădu diviziilor desfășurate pe malurile Râului Yodo următorul ordin: — Retrăgeți-vă la Shoryuji și ocupați poziții defensive. Pregătiți-vă pentru ofensiva inamicului. Făcea toate pregătirile, dar, când calcula proporțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Yodo se afla în dreapta lui, iar Castelul Shoryuji, la stânga. Mitsuhide le dădu diviziilor desfășurate pe malurile Râului Yodo următorul ordin: — Retrăgeți-vă la Shoryuji și ocupați poziții defensive. Pregătiți-vă pentru ofensiva inamicului. Făcea toate pregătirile, dar, când calcula proporțiile armatei inamice, Mitsuhide nu-și pierdea complet percepția propriei lui slăbiciuni. Pe parcursul zilei, un număr mare de soldați se adunaseră din capitală și din zona înconjurătoare, punându-se sub comanda lui. Însă toți erau samurai de rang inferior sau ronini - puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un curier cu un raport: — Oamenii noștri au împins înapoi o grupă inamică de recunoaștere. În timpul retragerii, au dat foc mai multor ferme. Neluând în seamă raportul, Mitsuhide își continuă înaintarea prin Kuga Nawate, trecu pe lângă Castelul Shoryuji, care era ocupat de oamenii lui, și-și instală intenționat tabăra în Onbozuka, la vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu fusese scăpat din vedere nici de Mitsuhide. Acesta se hotărâse să înainteze cu toată viteza, să traverseze Râul Katsura și să iasă rapid la Onbozuka, pentru a cuceri muntele Tennozan. Mitsuhide cunoștea relieful zonei la fel de bine ca generalii avangardei inamice, Nakagaba Sebei și Takayama Ukon. Și, cu toate că priveau cu toții munții și râurile din aceeași zonă, mintea lui Mitsuhide, în mod firesc, o lua cu mult înaintea gândurilor altora. După de trecuse Râul Katsura și mersese prin Kuga Nawate, Mitsuhide desprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele soldaților săi, care se vedeau acum pe muntele din apropiere. — Nici unul, răspunse Hikoemon. Adunase toate rapoartele despre starea luptei primite de la diversele unități, judecase situația generală, iar acum îi raportă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]