2,975 matches
-
lor și bucuria lăuntrică a trăirii ei. Veni și rândul meu să le povestesc felul în care ajunsem să cred. - Pai, zic eu, pe mine m-a atras dangătul clopotelor. De fiecare dată când începeau să bată, trăiam niște emoții inexplicabile. Duminicele dimineața, când clopotele sunau, eu eram în picioare. Nu mai puteam sta în pat. Nu mă duceam la biserică, dar nici nu puteam face altceva acasă decât să iau o carte și să citesc. Tot timpul cât se oficia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
priviri. Ceva care nu intra în cadrul imaginii și care nu se aflase probabil acum 25 sau 30 de ani nici în atelierul fotografului. Melania Lupu simți, cu o strângere de inimă, că femeia nu mai există ― un sentiment cert, deși inexplicabil. Chipul acela n-avea nimic dramatic, nimic care să sugereze că buclele n-au ajuns coc sur, că n-ar fi putut ajunge niciodată, că peste privirea neagră nu s-a așternut aburul tulbure, nesigur al quinquagenarilor. "Trebuie să fie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fascinantă. Pașii aceia bizari care nu porneau de nicăieri și nu duceau nicăieri, fără început și fără sfârșit... Ridicau o enigmă și atât. ― E o găselniță. ― Firește. Dar sentimentul mi-a rămas. Nu senzația de mister, ci de neputință. Nu inexplicabilul, ci înfrîngerea. Detest întrebările fără răspuns. Își luă capul în mâini privind ninsoarea de afară, apoi reluă aproape șoptit cu o voce răgușită: ― Să nu mă înțelegi greșit. N-am nimic cu Melania Lupu și, întîlnind-o în alte circumstanțe, m-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cap: ― Uneori nu mai înțeleg nimic. Maiorul îl privi atent. ― Vă referiți la ceva anume? ― Nu... Vorbesc în general. ― Apropo de soții Panaitescu. Raportat la modul lor de existență, sinuciderea, actul în sine mi se pare nefiresc. Mai corect spus, inexplicabil. Grigore Popa ridică sprâncenele groase descoperindu-și ochii vârâți în fundul capului. Avea pleoape cafenii. ― De ce? ― Oamenii aceștia iubeau viața. Într-o manieră cam excentrică, de acord, dar o iubeau intens, o înghițeau prin toți porii. Nu-i ușor să ieși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai cald. Când am venit acasă, am găsit înghețată apa dintr-un vas cu flori. Niște garoafe... Fusese un ger groaznic. ― Îmi amintesc. Totuși mi se pare ciudat. Din cauza amplasării și a ferestrelor înalte, holul e cea mai friguroasă încăpere. ― Inexplicabil, într-adevăr... ― Sînteți sigur că nu vă înșelați? Scuzați-mă că insist, dar amănuntul este extrem de important pentru mine. ― Categoric, spuse hotărât Vâlcu. Mi-amintesc chiar că am pășit în vârful picioarelor ca să nu-i trezesc. Ezită: Nu știu, s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin părul cărunt. Figura plină se întunecă de parcă și-ar fi adus aminte dintr-o dată de ceva neplăcut. ― De altfel? ― Nimic... ― Ce înseamnă "nimic"? Femeia aprinse încă o țigară. Părea nervoasă, neliniștită. Cristescu o examină contrariat: "O indispoziție bruscă și inexplicabilă. Ca și cum ar fi primit un semnal, ceva recepționat numai de ea, care o avertizează că s-a întîmplat sau e pe cale să se întîmple un lucru îngrozitor..." Întrebă încet: ― E mai bine să plec? Doina Popovici îi mulțumi cu un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu existase nici unul care să nu scoată un suspin de ușurare. Slavă domnului, retragerea avea să se facă în liniște, fără să provoace traume excesive unei populații care eventual se căia, în parte, de un comportament rebel sub toate aspectele inexplicabil, dar care, cu toate acestea, într-o dovadă de civism demnă de toată lauda și care prevestea zile mai bune, nu părea să aibă intenția de a manifesta ostilitate, nici prin acte, nici prin cuvinte, față de guvernanții și reprezentanții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
radio la ora șase, probabil pentru a exprima atitudinea guvernului față de intenția de a ieși din oraș a multora dintre locuitorii săi. Televiziunea nu crede să fi fost ținta unei discriminări premeditate și intenționate, considerăm mai degrabă că numai o inexplicabilă dezorientare, neașteptată la niște personalități politice atât de experimentate precum cele care alcătuiesc actualul guvern al națiunii, a condus la situația ca această instituție să fi fost uitată. Cel puțin, aparent. Se va aduce, poate, ca argument ora relativ matinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întâmplat, Dacă s-a vorbit sau nu, prea puțin interesează, în intimitatea căminelor se petrec multe lucruri care nu ies dintre cei patru pereți ai săi și, dacă-mi dați voie să vă spun, aluzia la tragedia, rămasă și azi inexplicabilă, care s-a întâmplat printre noi acum patru ani a fost o manifestare de prost gust la care nu mă așteptam de la un ministru al culturii, Studiul prostului gust, domnule prim-ministru, ar trebui să fie un capitol în istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prima dată. Cuvintele sunt, poate, fără sens, dar sunetele ies în zbor din gura lui și m-am întrebat dacă secvența avea să trezească vreo vibrație înăuntrul lui Lucy, poate dându-i prilejul de a medita asupra sensului tăcerii ei inexplicabile. În cea mai bună dintre toate lumile posibile, m-am gândit că ar putea-o chiar scoate pentru totdeauna din tăcere. Până la cina de la Rocco’s, s-a purtat impecabil. Tot ce i-am cerut a făcut cuminte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de data aceasta o să trăiască. Promit. O să fii bunic, chiar dacă pentru asta trebuie să stau în pat următoarele șapte luni. Pentru a doua oară în mai puțin de șaptezeci și două de ore, ochii mi s-au umplut în mod inexplicabil de lacrimi. Femeile gravide răsăreau pretutindeni în jurul meu, iar eu parcă mă transformam la rândul meu în femeie: o persoană care plângea doar la auzul ideii de copil, un individ sentimental și lăcrimos, care avea nevoie să umble cu cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu ce spune popa. Au cochetat astfel cu civilizația, dar și-au păstrat cultura. Și, odată cu ea, pofta de viață. Morala fabulei ? M-am tot gîndit la asta, dragă Călin, după ce mi-ai trimis textul tău. Răspunsul este, cred, unul inexplicabil culturalist și derutant politic : românii iubesc prea mult viața pentru a putea iubi în același timp și statul, oricare ar fi acesta. Statul-tată, castrator și ne-firesc, după cum bine știa Eminescu, nu a fost interiorizat ca în Occident, ci a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că numai acesta miroase așa, că acest miros m-a ademenit prin străduțele din Spoleto, și m-am așezat la rădăcina lui cuprins de o inexplicabilă nostalgie. De la prima mea ieșire, post-comunistă, în lumea mediteraneană, m-a impresionat diferența dintre această lume a pietrei și civilizația noastră a lemnului, dintre ce înseamnă a locui piatra și ce va să zică să locuiești lemnul. Și să fii locuit, într-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apartenența la o anumită categorie socială electivă. Amenajările interioare exprimă, cu tăceri diferite, tipul de oameni chemați să le populeze, genul de relații și de conversații pentru care au fost făcute, un întreg univers uman de referință fără de care devin inexplicabil mute. Ca și casele făloase din mediul rural, vilele urbane își reclamă astfel, cu alte mijloace și alt orizont, recunoașterea celorlalți : ele au fost făcute pentru a fi privite - și eventual împărtășite - de către cei care ne pot oferi și de la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar sus, în clasa politică, și nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem ?” - se întreabă retoric domnul Boia. Istoricul răspunde imediat și firesc : „Nu, e doar istorie”. În propoziția următoare revine însă într-un mod cu totul inexplicabil pentru un istoric : „Dar poate că înseamnă același lucru”. Iar peste cîteva pagini se întreabă : „Să fi fost un reflex ancestral ?”. Istoria ca blestem și/sau ca „reflex ancestral” ? Nimic din ceea ce stă scris mai apoi în carte nu justifică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a avut de ales între "a fi" și "a nu fi", nonagenarul Bidaru nu a avut decât o alternativă: pentru a înainta cu un singur pas, trebuia să facă doi, trei sau mai mulți pași pe loc. Din această întretăiere inexplicabilă de forțe inegale și de sens contrar, s-a conturat totuși o rezultantă: o deplasare spre înainte cu viteză de melc, o alunecare pe tastatură a celor zece degete și a mausului pe Mouse pod, câteva cuvinte și expresii din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu trecuseră patru-cinci bătăi de inimă, de la sosirea primului lup, că, de după creastă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a văzut fața... Pentru o clipă „dungatu‟“, a înălțat capul cu urechile drepte, o privi drept în ochi, cu gura închisă. La doi pași în fața fetei se opri. Sfiala față de om, înrădăcinată de milenii în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de frica acestuia cu totul străină animalului, îl mai opreau... Rămase încremenit... Lupul se trezi parcă... își înălță mai sus fruntea, ochii, urechile și ascultă... Doar privirea omului, parcă îi paralizase dintr-o dată puterea de voință cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
continuarea: „Există femei pe lume într-atât de frumoase și de desăvârșite, încât adesea bărbatul care le iubește aproape că nici nu se îndură să dea voie aparatului de fotografiat să le redea iubita de-a gata, ci se simt inexplicabil îndemnați ei înșiși, cu propria lor mână, să le picteze cu grijă frumusețea pe o pânză de maiestru! Și aici, chiar nu am poetizat deloc. Acest fel de pornire există cu adevărat în unii bărbați. Sau... poate doar în poeți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei, împrăștiat și cuprins de o amorțire deplină și inexplicabilă a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
n-ar fi fost operat la urgențe și nu i s-ar fi extirpat acea pungă cu puroi din prejma inimii, provocată de împunsătura unui țânțar, ar fi trecut demult în lumea umbrelor. Dar aceste accese de somnambulism, cu totul inexplicabile pentru el în copilărie și în adolescență, îi apăreau mai ales când, după lectura unei cărți fascinante sau după vizionarea unui film nemaipomenit de atrăgător, încerca chiar și în timpul somnului, să se identifice cu personajul preferat. De multe ori, reajuns
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu. Căutam în mine urmele strămoșilor mei. Ei au învins „pământurile pustii“. Celălalt negă cu convingere: — Nimeni nu învinge „pământurile pustii“, răspunse, sigur pe sine. Dovada e că toți strămoșii tăi sunt morți, pe când ele au rămas pe loc, la fel de inexplicabile ca atunci când le-a creat Alah. Făcu o pauză, clătină din cap și i se adresă ca și cum s-ar fi întrebat pe el însuși: - De ce le-o fi făcut? De ce El, care e capabil să creeze lucruri minunate, a creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unui orar spartan, și, dându-și seama dintr-o dată că acest orar se schimbase și că nu-l făcuse să sară din pat la șase fix, ca să aibă o jumătate de oră pentru toaletă înainte de micul dejun, îi produse o inexplicabilă neliniște sufletească. Și tăcerea. Tăcerea apăsătoare din curte, tulburată mereu la acea oră de pălăvrăgeala soldaților înainte de a se face foarte cald, îl obligă să sară din patul de campanie, să-și pună pantalonii și să se apropie de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]