4,059 matches
-
Soția medicului a reușit să-și depășească frica, ucigând o hienă chiar în bârlogul ei, și era gata să ucidă din nou dacă era nevoie. Oricum, preluase puterea asupra celor care, puși să trăiască în infern, îl transformaseră în infernul infernului. Ea îi va elibera din infern pe toți orbii, provocând un incendiu, pentru a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
depășească frica, ucigând o hienă chiar în bârlogul ei, și era gata să ucidă din nou dacă era nevoie. Oricum, preluase puterea asupra celor care, puși să trăiască în infern, îl transformaseră în infernul infernului. Ea îi va elibera din infern pe toți orbii, provocând un incendiu, pentru a-i livra purgatoriului de-afară. Întreg teritoriul și toată suflarea fuseseră cuprinse de orbire, clădirile orașului erau bântuite de supraviețuitori în agonie sau vânători de hrană, de colindători-fantasme sau scormonitori prin gunoaie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
globalizantă, pe cât de supertehnologică, pe-atât de vulnerabilă. O probă de geniu literar este și rolul de compoziție jucat de însuși Saramago: naratorul completează fișa psihologică a cecității, o trăiește o dată cu personajele sale deja oarbe sau desfigurate de psihoza orbirii. Infernul din Eseu despre orbire este, desigur, o terifiantă parabolă epică și spirituală propusă cititorului care, o dată ce a acceptat-o, i se alătură romancierului, lăsându-se pradă coșmarului și sperând din toată inima să iasă la lumină. Infernul creat de Saramago
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de psihoza orbirii. Infernul din Eseu despre orbire este, desigur, o terifiantă parabolă epică și spirituală propusă cititorului care, o dată ce a acceptat-o, i se alătură romancierului, lăsându-se pradă coșmarului și sperând din toată inima să iasă la lumină. Infernul creat de Saramago este atât de penetrant și contagios, încât lectura însăși este o probă de rezistență față de un vis rău personal care poate deveni oricând universal. Cu acest vis rău, exorcizat de Saramago într-o capodoperă, a avut de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fi putut motiva pe autorul execuției lui Don Luis decât ceva misterios și inavuabil din trecutul acestuia? Drept care purced la reconstituirea vieții comisarului, calificat de subalternul său Marlowe drept un politician fascist. Concluzia bazată pe mărturiile celor din familie (micul infern) este că Don Luis ura pe toată lumea și că, dacă n-ar fi fost ucis de o mână de om, ar fi fost ucis oricum de propriul trecut. Romanul vieții lui Don Luis, rescris de Paco-Spade în colaborare cu Maigret
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Al cărui ultim avatar sevillan este pus în scenă de dramaturgul Torrente Ballester, în fond o sinteză a tuturor textelor dramatice pe aceeași temă, de la Zorilla la Monthérlant, de la Azorin la Shaw, Anouilh ș.a.m.d. Respins de Cer, de Infern, de strămoși, cobai într-o experiență transcedentală, Don Juan recunoaște că a pierdut pariul suprem: cel cu Dumnezeu. Condamnat să fie el însuși în eternitate, să conviețuiască cu absurdul propriului mit, Don Juan rămâne un pesimist care, în fața lipsei de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unii dintre ei distinși cu premiul Nobel (José Saramago, Le Clézio, Herta Müller), aceea ce nu exclude, ci dimpotrivă reclamă plutonul noilor veniți, tip Alessandro Baricco, Apostolos Doxiadis, Michel Faber, Martin Page, Bernhard Schlink, Ian McEwan, Helmut Krausser etc. Rescrierea infernului dantesc pare a fi tema obsedantă a autorilor comentați, în special a celor italieni; un infern terestru, pus la cale și administrat de oameni, spre suferința altor oameni, încât naratorii sunt aproape obligați să consemneze că moartea, injustiția și violența
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
exclude, ci dimpotrivă reclamă plutonul noilor veniți, tip Alessandro Baricco, Apostolos Doxiadis, Michel Faber, Martin Page, Bernhard Schlink, Ian McEwan, Helmut Krausser etc. Rescrierea infernului dantesc pare a fi tema obsedantă a autorilor comentați, în special a celor italieni; un infern terestru, pus la cale și administrat de oameni, spre suferința altor oameni, încât naratorii sunt aproape obligați să consemneze că moartea, injustiția și violența sub cele mai felurite chipuri și măști calcă în picioare iubirea, adevărul și viața. Oricum euforia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Blonzii sunt mărinimoși, căci țin de leu, roșii simt foarte răi, căci țin de vulpe, găsim În Pseudo-Aristot, În Physiognomonie. Typhon Set fratele și omorîtorul lui Osiris avea părul roșu. Baal se vopsește cu ocru roșu ca să se coboare În infern, la fel și Marduk ca să se lupte cu Tyamat.” Se știe că iatromantul posedă puteri de levitație și de ascensiune rapidă prin lumile diverse: „ ... ei sunt capabili să efectueze lungi călătorii În spațiu, În spirit dar și În trup/”. Nu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
face În Înălțarea sa o cruce care cuprinde toate proprietățile, apoi spiritul ia naștere În ființă, și asta este așa: dacă ai rațiune, nu mai ai voie să Întrebi, este eternitate și timp. Dumnezeu În iubire și mînie, paradis și infern. Partea inferioară deci este primul principium și este natura eternă În mînie ca și cum regatul Întunericului locuiește În sine Însuși, iar partea superioară este Salnitrul, ce e cruce deasupra cercului „cercul strîmt” unde petrece norocul, cercul pe care Luceafărul nu 1
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
luminii În puterea libertății și același spirit-apă este corporabilitatea plăcerii libere ... În care strălucirea focului și a luminii fac o tinctură, ca o Înverzire și creștere și o revelație a culorilor din foc și lumină”. Rezumînd: Katalina corespunde inferiorului, tartarului, infernului, Salnitrului, Luceafărul corespunde domeniului luminos. Citind În hermă bohmeană eșecul terapiei de șoc pe care magul-luceafăr-fulgor i-a administrat-o Katalinei se regăsește În următorul pasaj comentat de Jung În Arhetipurile și inconștientul colectiv: „... corespunzător lui Ioan 1,5 pătrimea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
termeni textuali putem decela aici năzuința luceafărului de a accede paradisul textului, Eroul vrea să intre În text, În semnificațiile lui. Are funcția de lector in fabula. Citesc din Mincu (Eseu despre textualizarea poetică) ... „el, eroul vine dintr-o triadă ... infern, trece prin vama pămîntului care este un purgatoriu pentru el, și ajunge În paradis”. Liantul care ar face posibilă intrarea În paradis este (ar fi) iubirea ... dar iubirea Îi este refuzată...astfel astrului Îi este refuzată (vorbind În termeni barthesieni
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
respectiv învestirea lor cu un simbolism greu. Toate secțiunile acestui prim volum de poezii scris de Liviu Antonesei (Partea frigului, Căutarea căutării Un cvartet (Încercare polifonică), Autonevroze sau Păcatele capitale, Călătorie în erele geologice și alte poeme de dragoste, Acum Infernul) se nutresc, prin urmare, dintr-un fel de voință acerbă de a puncta desubstanțializarea lumii, întorcând-o în reversul ei: puterea de a o învesti cu o încărcătură considerabilă de mitologic, mitic și mistic. Astfel, în unele poeme se plimbă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trup!". S-ar spune că, în ansamblu, această primă carte de poezii a lui Liviu Antonesei este guvernată de o atmosferă tulbure, întunecată, emanată mai întâi de implozia tensiunilor unui eu poetic afectat și de propriile angoase, și de neliniștile infernului cotidian, apoi de predilecția constantă pentru nocturnul revelatoriu, alchimic, vizionar o serie de poeme sunt închinate tentacularei Vieți de noapte, "hipnozelor nocturne", "somnului alchimic", "violului ordinii etice/ spaimei perceptibile./ Ca respirația neantului". O luminozitate ciudată provine însă din zona erosului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un temperament melancolic, care se complace (sau se lasă de bunăvoie) cotropit de spasmele anxietății, ale impetuozității luciferice. Poetul știe că adâncirea în fermentul imaginației dizolvă febra, angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte ipostaze ale alterității nu sunt străine de această încadrare. Propria identitate biologică, sau delimitarea ei obiectuală formează, spre exemplu, un demonic schelet exterior: trupul-carapace este marele despărțitor, marele separator ("nesimțitorul trup ca o carapace mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
auzi niște țipete,/ un sunet prelung, ascuțit,/ apoi va fi mai multă liniște,/ mai mult loc pentru cei de lângă mine" lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut (1). Abia într-o asemenea pecetluire a conștiinței imposibilității de evadare dintr-un infern domestico-urbano-generaliza(n)t stă miezul amar, patetic al cărții: "lumea e într-adevăr la picioarele mele,/ nu mai aștept decât să vină cineva și să-mi profaneze mormântul/ ca să pot ieși de acolo" (ca să pot ieși de acolo). Dar, cum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră,/ unui infern în extaz. Nimic nu se mai vinde,/ nimic nu se mai cumpără,/ doar într-un Ghetsemani/ voivodin,/ încă o Golgotă/ a fost scoasă/ La licitație/ începută de la/ două holocausturi/ în sus" Serbiada (resturi de pisanie). La rândul ei, cea de-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura,/ vocea cu țigle roșii" (Cu cele șase porunci ale despărțirii), bea din Cupa demoniilor sau dansează, sălbatic, samba și tango. Ritualuri menite, bineînțeles, să o vindece; în special
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sugestie, corespondență, refren): Adio pleacă îngerul negru adio la Nisa/ cine va plânge la marginea drumului/ pe valuri ochii deschiși către lume/ și ochiul transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre și stupefiante/ femei de contrabandă-n cauciucuri aur/ apus și aur și mărgăritare/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul// și albele aripi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nisa eu sunt delirul/ poduri de aur hohot de râs și lumini întuneric/ voi părăsi acest oraș ingrat în amurg// vag alcool baruri nocturne îngerii negri/ ascultă liniștea paradisului/ urcă foșnetul blând al șoselei/ cu aripi albe eu plec în infern" etc. În poemul de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai sus apar alte și alte embleme ale diferenței înnobilatoare, prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decupajului domestic. Faptul cotidian, cu atât mai mult cu cât pare nu doar autentic, ci și selectat oarecum întâmplător, reușește să traducă, mai ales când este tras în pasta groasă a abjectului sau a grotescului, o imago mundi vecină cu infernul existențial. Cele mai reușite secvențe ale cărții sunt acelea în care stenahoria cinică, adesea regizată, din trecut este substituită de o disperare autentică, declanșată de coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă indignă, aceea a prăbușirii simultane a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia. Hölderlin: ce patos, ce Ellada, ce, în final, Scardanelli. Eminescu al nostru: s-a lăsat în voia "fantasiei" dar, pe dedesubt, și-a ras toate iluziile, și-a tivit manta cu ața cugetărilor Sărmanului Dionis, și-a autoadresat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii sale, erosul ca factor de armonizare a ființei cu universul, dar și cu un sine convulsiv: "ca pe o salvare miraculoasă/ ca pe-un pod posibil
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cine mor vulpile, Editura Junimea, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Editura Porto Franco, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Editura Porto Franco, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Editura Junimea, Iași, 1996; Patimi în Labirint, Editura Sedcom Libris, Iași, 1997; Infernul albastru, Editura Junimea, Iași, 1999; Zăpezile și furia, Editura Junimea, Iași, 2011), o piesă de teatru (Cine ești tu, domnule Nily?, cu o prefață de Bogdan Ulmu, Editura Panfilius, Iași, 2004) și un eseu (Despre lucrurile prime, Editura Cronica, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]