6,831 matches
-
Sunt nimic! Doar El e totul! Cluj Napoca, 15 iulie 2015 Lanț de viață Viața mea cu Viața Ta, S-au îmbrățișat în taină, Și ca un buchet de crini, În lumină de dezmieardă. Mâna mea în Mâna Ta, E coloana infinită, Ce sculptată e de dalta Veșniciei în cunună. Viața mea cu Viața Ta, Au în ele veșnicia, Și-mpletit-au lanț de viață, Ce cuprinde omenirea. Voia mea cu Voia Ta, Contopitu-s-au de-o viață, Jertfa mea prin jertfa Ta
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]
-
de dragoste, în majoritatea dacă nu în toate limbile Balcaniului, a cântat, firește și în aromână, a susținut un concert de muzică macedoneană cu orchestră simfonică - piesele cântate în acest acompaniament magnific oglindesc splendoarea, inteligența, poezia cântecului, a unui cântec infinit și nevârstnic. Ceea ce îl aduce pe Toše Proeski încă și mai aproape de România, țara ce obișnuiește din păcate lumea cu a nu-și glorifica propriile stele, darămite pe cele de peste frontiere, este faptul că aromânul macedonean a interpretat și cântecul
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
MY DAILY PLANNER I thought of the Morning Flower Opening for the Mighty Sun. I thought of the passing hour Moving for the Godly plan. It made some sense, I must confess, But life is too intense To press The infinite Into a tidy mess. Open the universe, Let loose the quest! ÎN TIMPUL NOPȚII Rătăcesc pentru totdeauna în blestemul meu nefericit, Adeseori șovăind Adeseori clătinăndu-mă Dar auzind veșnic râsetul cobei. Merg înainte alături de luna rec, Adeseori ghidată Adeseori împiedecata Și niciodată
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
am I to stay and sulk!? Perhaps a day will come șo full of bliss that I’ll sink. What’s worth is cheerful sounds; What’s not is time measured by the pounds. NEMIȘCARE Nemișcata Privesc Peisajul plăcut Oceanul infinit de nuanțe verzi și albastre Care delicat atinge și țărmul gândurilor. La nesfârșit, Admir Cerul albastru Labirintul de nisip galben și fin Care mi se scurge cu repeziciune din mână. MOTIONLESS Motionless I gaze Pleasant landscape Infinite ocean of green
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
Peisajul plăcut Oceanul infinit de nuanțe verzi și albastre Care delicat atinge și țărmul gândurilor. La nesfârșit, Admir Cerul albastru Labirintul de nisip galben și fin Care mi se scurge cu repeziciune din mână. MOTIONLESS Motionless I gaze Pleasant landscape Infinite ocean of green, blue tints Delicately touching the shore of hints. Hourless, I admire Blue sky Maze of fine, yellow sand Swiftly moving away from my hand. EU ȘI PASĂREA Se asâle spre apă Se asvărle spre mare. Nu trebue
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
apă albastră, simbolul infinitului, al eternității, o apă încărcată cu flori de nufăr, oglindă a frumuseții, a dragostei, a spiritualității, a geniului după credințele antice, iar florile de pe apă sunt galbene, sunt lumină. Lumina, căldura dragostei, își găsește desăvârșirea în infinitul albastru al apei, un element indispensabil vieții. Se pare că scriitorul pregătește elementele cele mai pure pentru o iubire eternă și unică, apa albastră și focul nuferilor. Luna și stelele, cerul, apele și florile albastre sunt lumina și infinitul ce
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
Sau câte-n noapte adieri, Dospind arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea, îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** [pictura: Infinite Longing... by Juliana Nan] Referință Bibliografică: Dă, Doamne, dorul să-l alungi! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1696, Anul V, 23 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DĂ, DOAMNE, DORUL SĂ-L ALUNGI! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373802_a_375131]
-
Tu nu ești singur, chiar de anii te-au despărțit de ce-ai iubit, Îl ai pe Dumnezeu alături, te bucură, fii fericit! Avem un timp aici cu toții, apoi la ceasul hărăzit, Vom părăsi acestă Terră spre plus sau minus infinit, Nu-i altă cale, veșnicia de vrei alături de Cristos, Te pocăiește! Nu vrei oare să-ți spună: "Rob bun, cedincios!"? 21/09/14, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Anii vieții / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2083, Anul VI
ANII VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373944_a_375273]
-
universul meu. Cu mâinile spre zei le cer cu îndurare Să-mi lege nemurirea cu-al vieții curcubeu. Atunci voi trece pașnic, prin ale zării valuri, La fel ca pescărușul, spre norii de argint, Aș vrea să zbor departe, spre infinite maluri, Să pot ajunge-n stele purtat de dor și vânt. Cât mi-aș dori să văd iubirea cea curată Cu pașii de copilă, pierduți prin înserări, Dar timpul iar mă ceartă, cu noaptea înstelată Mă rătăcesc prin ceață, la
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
fost o nuntă spectacol. Din păcate, această căsătorie a durat doar zece luni și câteva zile, zisul „om pereche” dezamăgind sentimentele și speranțele mele. Din această căsătorie scurtă a rezultat fiica mea Vasilica - Alina, mângâierea mea atunci și acum , compensatoare infinită față de toată decepția amară pricinuită de eșecul căsniciei. Nu detaliez în legătură cu aceasta. Nu ne-am înțeles, mă rezum la aceasta. Toți suntem egali, dar nu la fel în fața Lui Dumnezeu. Faptul de a o aduce pe lume pe Vasilica-Alina care
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
tot ceea ce gesticulez cu brațele, cu întregul corp fizic seamănă cu mișcările păpușii din lemn pe care el cu atenție o dezmembrează uneori în fața mea ca să-mi arate mecanismele propriei gândiri. Eronată sau nu se amestecă toate într-un lanț infinit de finit și când reușesc să conștientizez totul mă umflă râsul plânsul și pe mine. Victor acum nu râde. Se gândește cum ar fi fost viața noastră dacă firele fragede de viață ar fi continuat să crească. Îi este dor
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
că prinzi o forță inexplicabil mai mare când ai ceva de realizat? - Nu, Victor. Niciodată. M-am obișnuit să comunic firesc, cu fiecare dintre cei plecați. De exemplu, Andrei este foarte puternic dar extrem de blând. Bunica este de o gingășie infinită, Teodor îmi pare foarte repezit, puțin mai brutal, dar așa era și când trăia. În schimb, Teodor când îmi apare, aduce cu sine o lumină pe care mi-e greu să o descriu în cuvinte ca intensitate, forță de cuprindere
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
Andrei este complex. Tata însă le cuprinde pe toate și mă simt absorbită în energia cu care mă și învelește, mă și încarcă. - Anna, regândește totul și păstrează o singură imagine: cea a unei forme de gând din care radiază infinite alte forme mai mici de gând cu intensități diferite, care te învelesc și în același timp te încarcă pentru diferitele direcții în care acționezi în viață. Și nu uita să păstrezi cât mai mult starea de meditație. Nu forța, lasă
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
mormânt, sufletul,deasupra zării, vorbesc în noi,vorbesc în voi, prin nesfârșitul val al mării, din lumea lor de lacrimi și noroi... Statuile ce stau adesea în fața noastră, sunt infinitul de sub zarea albastră, țipatul pescărușilor în zbor, iubirea pământeana cu infinitul dor, zâmbetul copilului de-aproape, adesea punte peste ape, embleme pentru viitor! Referință Bibliografica: STATUILE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
STATUILE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374002_a_375331]
-
ciudate sau mute... Ecouri și șoapte se-aud în depărtare, Sunet, parfum, culoare, În taină îi răspund. Sunt proaspete și pure miresme, Dulci ca un fagure de miere, Sunt proaspete ca-nrouratele câmpii, Purtând cu ele simboluri sacre, Cu înțelesuri infinite, Tot ce-amuțește mintea Și simțurile-ncântă. Natura e un templu, Iar Universu-i infinit... Referință Bibliografică: Universu-i infinit / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1676, Anul V, 03 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Floarea Cărbune : Toate
UNIVERSU-I INFINIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374038_a_375367]
-
proaspete și pure miresme, Dulci ca un fagure de miere, Sunt proaspete ca-nrouratele câmpii, Purtând cu ele simboluri sacre, Cu înțelesuri infinite, Tot ce-amuțește mintea Și simțurile-ncântă. Natura e un templu, Iar Universu-i infinit... Referință Bibliografică: Universu-i infinit / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1676, Anul V, 03 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UNIVERSU-I INFINIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374038_a_375367]
-
sentimente Aripi desfăcând să le învelească, Printre nori ce-ncep să se risipească... Seninul blând, nesfârșit, al zilelor, Îmbrățișează ivirea stelelor În lăsarea de sublime momente Țesând cuvinte insuficiente... Departe, necunoscute sfârșituri Le-așteaptă în praguri, noi începuturi, În jocuri infinite existente, Domnind cuvinte insuficiente... ~ Cristina P. Korys ~ (20 decembrie 2016.) Referință Bibliografică: Cuvinte insuficiente... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate
CUVINTE INSUFICIENTE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374131_a_375460]
-
beneficia de sărutul tău. Te-am ascuns, apoi, într-un poem, Pe care ți l-am dedicat ca să-l avem, Ca amintire pentru zilele ce vor urma, Din care să ne reamintim dragostea. A urmat să ne ascundem în spații infinite, Din depărtări, numai de noi doi știute, Să trăim insomniile în dragoste fierbinte. Cel mai bine ar fi să mă ascund eu, în inima ta, Și de unde nicicând să mai pot ieși din ea, Acolo să rămân pentru tot restul
TE-AM ASCUNS.. de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375416_a_376745]
-
eu recunosc un tablou de Grigorescu, de Tonitza după anumite trăsături, după stilul personal. Suntem datori cu cinstea și cu respectul unii față de alții Omul este mărginit, posibilitățile lui fiind limitate. Dumnezeu este Ființă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu repetă; fiecare ființă este o creatură nouă, oglindind în ființa ei ceva din strălucirea și infinitatea dumnezeiască. De aceea Sfinții Părinți spuneau: „Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!”. Tocmai de aceea în cinstirea
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
și mâna stângă și l-am strâns la piept. Nu a fost nevoie să-l aprind anume scăpărând pietrele liniștii. S-a aprins singur sau poate doar iubindu-l o clipă în curbura pieptului, aproape de inimă. Mi s-au deschis infinite porți de ieșire. Nu aveam decât să aleg primul pas spre cea în care Victor mă aștepta pentru a ne relua dialogurile întru luminarea întregii mele ființe. Urma să-mi las pașii să alunece pe iarba încercării din acea clipă
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte... Și simt al tău parfum, răsfrânt pe-a mea eșarfă Când aerul încins ne-nvaluia în sunete de harfă... Pe buze-ntredeschise, se-alintă cuvinte nerostite Iar eu pictez pe glasul tău, emoții infinite. Cu ele traversăm oceane de mută așteptare Spre malul altui timp de dor și de-ncântare... Referință Bibliografică: Spre malul altui timp / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
SPRE MALUL ALTUI TIMP de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375638_a_376967]
-
Autorului Un mit Sălbatică genune îmi tulbură ființa în pragul dintre lumi mă veșnicesc spre altă galaxie să reînvii credința căci alte paradisuri încerc să le trăiesc. Cu viața merg de mână spre alte începuturi în lumile bizare din vastul infinit să întâlnesc în ceruri fantastice trecuturi să retrăiesc un mit al reînvierii Sălbatică genune astăzi din nou mă cucerește ca un ecou mă cheamă: vino, te veșnicește, frumoasă hologramă. Referință Bibliografică: Un mit / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN MIT de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371810_a_373139]
-
o zbatere între două ziduri: își îndeamnă iubitul să plece, îi mărturisește neiubirea, deși are sentimente de iubire, de adorație. Speră ca el să revină și își exprimă dorința nemărturisită de a-și fi alături unul altuia, într-un timp infinit. În însăși ființa poetei, iubitul este omniprezent, pentru că, fără existența lui, nicio împlinire nu este posibilă. ”Neputințele” sunt topite în regăsiri permanente, până la alegerea vieții, ca o speranță nesfârșită. Poeta pătrunde în esența călătoriei prin viață, într-un stil original
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
ca niște vălătuci pornesc fără motive Să se închine soarelui sosit la tratative. Văzduhul pare zugravit în stropi de acuarele, Curg raze albe pe pământ în linii paralele. În aurore nelumești se strâng culori din soare E-atâta calm în infinit și-atâta-nfiorare! Pe cerul că un șevalet cad umbrele-n rutină, Melanj de roșu și oranj răsfiră-n jur lumină, De tusele de indigo se dezvelește zarea Și un azur nehotărât își scutură culoarea. La tâmpla cerului se prind nuanțe virtuale
PE CERUL CA UN ȘEVALET de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372081_a_373410]
-
visează nu numai pe scenă, ci și în scris. În visul acesta, căci, să nu uităm, există o sintagmă foarte circulată, și anume “visul American”, pe care Mircea Eliade a înțeles-o ca mit al mentalității americane, adică “mitul progresului infinit”, se portretizează un tip de om așa cum ar trebui să fie. În felul acesta, visul la care ne referim ne apare ca o speranță luminoasă pusă în fața unei populații amnezice. Acest model este afirmativ, pozitiv, nu este îndreptat împotriva unui
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]