74,681 matches
-
am luat mobilă. Tu ce ne oferi în schimb? Ce? Vocea lui de om nemulțumit, sâcâitor, enumerând mereu investițiile ce se făcuseră în contul ei, cerându-i satisfacții, diplome, premii. Ce ne oferi în schimb? Ce? Să fie ea sănătoasă, intervenea împăciuitoare mama, că sănătatea îi mai bună ca toate. Dar tatălui nu i se părea suficient. E tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Vezi Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini bune. Alexe, epuizat după mitraliajul de complimente, își aprinse o nouă țigară și sorbea preocupat din cafea. Dar cineva, dincolo, plânge, interveni Carmina, iritată de toată mascarada din casa familiei Alexe. A, dădu plictisit din mână Alexe, este Evelina, pare-se că ai cunoscut-o. Mama ei ne-a rugat să-i dăm niște meditații de suflet. Se pare că-i mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l tragă de cot din camera fetei. Mai las-o în pace, moș cicălea, nu vezi că mai mult strici? Stric eu, eu care-i vreau binele? Ba tu strici, tu care ești ca pisica care-și îngroapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i bun deloc. Nici așa nici așa. Oricum o dai, oricum o potrivești, la tine tot nu-i bine. Ce-oi fi vrând oare? Program riguros, științific, asta trebuie. Ce poate să asimileze o mâță anemiată ca ea? Lasă, tată, intervenea Carmina, agasată de schimbul de replici dintre părinți, sunt tânără, am forță de muncă. Ei, nu vezi? comentă mama. Îl omoară pe el grija. Ușor o fi să dai din gură. Tu crezi că fata e mașinărie, întorci de buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
școală și, odată luată această hotărâre, ea nu mai avea decât să urmărească de la distanță, de pe poziții strategice, situația la învățătură a băiatului și când aceasta amenința să devieze neplăcut la vreun obiect, intra în rol telefonul și cunoștințele, nu intervenea niciodată direct la profesorii lui Ovidiu, i s-ar fi părut și umilitor, ea, tocmai ea... își punea în joc toate relațiile și nu avea puține, se convingea de fiecare dată de marea calitate a oamenilor, aceea de a coopera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi miroase și doar insistând, mergând pas cu pas pe firul întâmplării, îi descopereai contribuția. Prinsă în jocul foarte incitant, ea se depășea deseori pe sine și cu un ochi atent urmărea traiectoria căsniciilor puse la cale, gata oricând să intervină, tot așa, din umbră, ca o prietenă universală ce era, să tempereze conflictele cu sfaturi bine gândite, extrase dintr-o experiență destul de îndelungată, oferindu-se deseori ca exemplu, ea o adevărată martiră, nu-i așa, o întruchipare a sacrificiului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici gustul încins al aripii de pui mestecat în goană. Tinerețea e tinerețe, trece și iartă și uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică ar fi numai bine, să trecem o raită pe la Fana, OK? Da, firește, să mergem pe la Fana, acceptă Carmina și-și luă, zâmbitoare, rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de a-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun pericol, ea ținea strâns maneta, ca la jocurile mecanice, cu atenția concentrată la maximum gata să intervină cu tact și șiretenie de-ar fi fost cazul. Nu știa nici ea prea bine de ce, dar ideea de a scăpa de grija lui Ovidiu, de a scăpa cu orice preț, i se împlântase serios în minte, o preocupa noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
noi? Crezi că peste o lună, două, un an sau mai mulți vom ajunge să fim mai interesați unul de altul? De ce nu vrei să accepți că asta o fi felul nostru de a fi și deci nu trebuie să intervină cineva din afară ca să rezolve relația dintre noi într-un fel sau altul. Tu nu te simți bine cu mine? Ba, da, îi răspunse ea repede. Carmina îl privi concentrată. Cred că nu e cazul să ne căsătorim, spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei și știu că fusese, probabil cu vreun prieten la o partidă de tenis. De la un timp bărbatul ei părea foarte preocupat de condiția lui fizică. Rămase sprijinită de cuier meditând: să se fi întâmplat ceva cu el? Să fi intervenit ceva? Ceva în viața lui? Să-i fi pus cineva sângele în mișcare? Zâmbi și legănă capul a neputință. Nu, imposibil. Abandonă imediat subiectul. N-avea nici un sens să se mai preocupe de el. Observă cuierul încărcat de haine, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă o femeie, a exclamat Sidonia, și arătând cu bărbia s-a adresat Carminei: Du-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și a doua zi și în ziua care urma, mereu, dorința de a fi alături de Fana devenită viciu. Dorința îi anestezia conștiința, îi amorțea ambiția, făcea să amuțească întrebarea sâcâitoare: Ce ai de gând? Unde vrei să ajungi? Pe urmă interveniseră profesorii Alexe, salvatorii ei, mai puternici decât vraja de suprafață a Fanei, ei, profesorii glăsuiau prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le macine răbdarea. Porniseră de la bun început pe picior greșit. Ei doi parcă nu începuseră căsnicia de la anul zero, făcuseră un salt rapid, la foarte puțină vreme după ce spuseseră "da", fără să știe de ce, fără să știe cum, între ei intervenise acel proces de mecanicitate care se instalează de obicei între soți după mulți ani de căsnicie. Se trezeau la sunetul ceasului, se despărțeau în stația de autobuz, învățau după program, respectau mereu aceeași oră de masă, dragoste făceau după calendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
învățau după program, respectau mereu aceeași oră de masă, dragoste făceau după calendar, nu mai rămăsese nimic în afara planificării, vorba tatălui Carminei, "o planificare riguroasă" care fusese pricina înstrăinării, a tocirii rapide a sentimentelor ei și apoi peste această mecanicizare interveniseră și multe alte probleme, ce umpluseră hârdăul, îl făcuseră să se răstoarne și nici unul dintre ei, nu se trezise nici măcar o clipă să spună NU, acest lucru nu poate fi posibil, dimpotrivă, puseseră amândoi umărul, la tribunal complotau împreună înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însărcinată în luna iulie, e o lună luminoasă și bogată. Și apoi copilul s-ar naște în luna aprilie, în zodia taurului, e o zodie bună, puternică. Era fantastică cu planificările, ea nu lăsa viața să decurgă firesc, trebuia să intervină, să conștientizeze, să calculeze. Se întrebă amuzată ce va face oare dacă nu va rămâne însărcinată în luna iulie? O să facă alte calcule, o să aștepte zodiile favorabile, zile luminoase sau, ca să excludă un eventual insucces, îl va folosi intensiv pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crezut, orice ai spune, nu se rezolvă bătând din palme, ci așteptând mult timp... Pe urmă locușorul acela călduț de la biblioteca unității... Două minuni deodată sunt prea mult ca la mijloc să fie doar întâmplarea. Locușorul de la bibliotecă... e drept, intervenise Ovidiu prin cine știe ce suspuși. El îi spusese de mai multe ori, atunci când ea se hotărâse să urmeze filologia, că va munci în van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un fel dreptate. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajunsese la concluzia că decât să îngroașe rândurile celor care stau pe la porțile Inspectoratului Școlar vânând vreo titularizare, fie și într-un cătun, era preferabil să rămână la birou, la financiar. Dar Ovidiu socotise că nu era drept așa și intervenise. Avea atâtea relații încât nu-i fusese prea greu. Privi la figura împietrită, solemnă, a lui Alexe. Sunt prin urmare suspectă, traduse ea vorbele spuse de bărbat mai înainte. Doar cunoștea bine opiniile lor, se și luptase cândva să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văd piesa, așa că unde e problema? mă enervez și mă port ca o nevastă, e clar, totuși, Bianca, că se întâmplase ceva, iar Prietena mea care e mai sus și e vrăjitoare uneori mi-a zis, e clar că a intervenit ceva, l-a întors din drum, spune-mi tu, Bianca, ce ți-a zis când ați vorbit pe bancă, Bianca n-ar vrea să spună, băi, e o treabă între voi, nu vreau să mă bag... e rău? e nasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mâinile mele îl țineau la distanță, din orice poziție, pe Păianjenul care plusa de sus, hotărât și stăpân și eu îl voi înțelege cumva, dar nu de tot, să nu te îndrăgostești de mine răsucea totul, modifica tot trecutul, ca și cum intervii din viitor și tot ce era alb putea fi și negru, și tot ce era măi mititico, măi, și Pinochio... și să te țin în brațe! și pupăturile cu ochii închiși ca motanii, și-n poala lui, și poza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mi-ar pasă. Fapt e că nimeni n-o să-i dea nici o atenție. Privi cu jind spre masă și adaugă: — Te pomenești că acolo-i cafea? — Ce se-ntâmplă aici? În casa asta nu sunteți bine-venită. — Ca să folosim un eufemism, interveni Șam. Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
întreba Eleanor. Să vă iertam? — Ar fi un gest frumos, răspunse Fanny pe un ton ce-i trădă surprinderea. Se uită la Adrian. Acesta dădu din umeri. Nu știu ce importantă mai are... — Nu! N-o lasă să scape așa ușor, Adrian! interveni Șam. Să fiu al dracu’ dacă eu, unul, am s-o las! — A, nu mă gândeam la dumneavoastră, domnule Sharp, zise Fanny. Nu cred că am remușcări în legătură cu articolul acela. — Puțin îmi pasă, fiindcă tocmai voiam să-ți spun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
românesc, deoarece ea se bazează în exclusivitate pe metodele și tehnicile muncii intelectuale, pe munca independentă, iar elevul devine astfel participant la propria formare, profesorul situându-se doar pe poziția de îndrumător. Nu se poate preciza exact cât trebuie să intervină învățătorul sau profesorul în elaborarea compozițiilor. Ceea ce este important este faptul că, în cele patru clase primare, elevul trebuie să ajungă să elaboreze în mod independent o compoziție. Programa școlară prevede elaborarea compozițiilor scrise în clasa a doua. Apreciem că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
greșite; e) analiza propriu-zisă a compozițiilor. Se citesc pe rând două trei compoziții, elevii își notează greșelile, apoi se trece la discuții, motivându-se fiecare observație făcută. Lucrările se pot discuta separat sau în paralel. După discutarea lor de către elevi, intervine iarăși profesorul care va trage concluziile; f) se stabilesc sarcinile speciale pe grupe de elevi în funcție de greșelile constatate, ca de exemplu: să se refacă introducerea, să se alcătuiască propoziții cu următoarele cuvinte..., să alcătuiască propoziții cu ortogramele...; g) aprecierea cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]