3,010 matches
-
să se joace de-a struțul. Ispitele cărnii erau, desigur, foarte, prezente și ele în gândurile lui. Vultur-în-Zbor știa că nu era lipsit de farmec. Mai știa și că nu era totuși irezistibil. Dacă se afla în poziția demnă de invidiat de vârf al unui triunghi ale cărui celelalte două colțuri erau reprezentate de cele două femei, trebuiau să existe și alte motive. Bănuia că valoarea sa de noutate juca un rol important. El era Străinul, necunoscutul, o nouă viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un bătrân. E același bătrân cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul atârnându-i peste piept. Pare crucificat. O mare liniște răspândește omul acela... Îl invidiez. Mă Întorc de la fereastră tulburat. Trec prin balta de lacrimi și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
menținea subțire ca un băț și cu sânii mari, ceea ce Îi aducea mulți amanți, dar nici un iubit. Doar cu un an mai În vârstă decât mine, la treizeci și șase de ani, Candy este o celibatară inveterată, iar uneori o invidiez pentru capacitatea ei de a face cele mai extraordinare lucruri, cum ar fi să iasă la un pahar după serviciu, să se ducă la baie În weekend fără să fie urmărită de un copil curios de cinci ani sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rod, calitățile mele În abordarea clienților sunt foarte valoroase, drept pentru care, ca un vot de Încredere, mi-au dat pe mână o fundație importantă. Desigur. De fiecare dată când râde, Candy Îți prezintă o dantură americană sănătoasă, demnă de invidiat. Nu te uita așa la mine. —Kate, știi foarte bine că aici un vot de Încredere serios are Întotdeauna cel puțin patru zerouri În coadă. Ce altceva a mai zis? Dau să-i răspund, dar Îmi face semn să tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
respirațiile oamenilor. Știu că ar trebui să-i dezaprobi pe bețivii care vin la biserică numai o dată pe an, la Crăciun, dar de data asta, stând aici lângă Rich, mă gândesc cât de mult Îmi plac oamenii ăștia, chiar Îi invidiez. Încercările lor zgomotoase de a face liniște, sentimentul că au venit aici În căutarea căldurii și a luminii și a unui strop de bunătate umană. Mă abțin, chiar mă abțin, până ajungem la versul acela „O, orășel al Beethleemului“, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atât, aș zice că e remușcare. În camera de zi, o mână de mame casnice poartă o conversație animată despre grădinița din cartier. Par să nici nu-și bage În seamă copiii, pe care-i stăpânesc cu gesturi invizibile de invidiat, precum niște abili mânuitori de zmee, În timp ce Maicile Inferioare ca mine exagerează cu atenția pe care o acordă odraslelor lor zgomotoase. Există un fel de linie invizibilă Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să discutăm Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ce face cealaltă jumătate: felații de 30 de secunde? Ce se mai aude de superbul și nepotrivitul Abelhammer? Îți dai seama, sper, că, În calitate de cea mai veche prietenă a mea, singurul tău rol este să-mi furnizezi motive să te invidiez și să nu fiu de acord cu tine. Prânz marțea sau joia viitoare? xxxxx 18.35: Îi iau pe Emily și Ben de la Alice. Se aruncă pe mine ca niște creaturi Înfometate. Jo, dădaca lui Alice, e incredibil de drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
toate tăcerile nopții. Paula ieși din restaurant și o luă pe drumul cel mai lung către parcare, cu poșeta săltîndu-i dezinvolt pe șold. Îmi făcu de două ori cu mîna, În mod clar chitită să-mi rețină atenția. Deja Îl invidiam pe Frank că reușise să ajungă la sufletul acestei tinere doctorițe imprevizibile. După ce mă războisem cu ea În patul lui Frank, Îmi venea foarte ușor să-mi imaginez cum am face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parte. — Iar acum vă asumați din nou rolul din copilărie, salvîndu-l pe Frank dintr-o nouă dandana? — Știam asta de la bun Început. Chestia ciudată e că o parte din mine chiar Îl suspectează pentru incendiul de la casa Hollinger. — Desigur, Îl invidiați pentru „crima“ lui. Nu-i de mirare că Bobby Crawford vă intrigă atît de tare. — E-adevărat - există ceva fascinant În toată energia asta a lui promiscuă. Crawford Îi farmecă pe oameni, navigînd mereu pe buza prăpastiei. Le face viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ai așa ceva? Precis că Frank nu credea una ca asta. (I-am luat palma În mîna mea și mi-am apropiat-o de față, inhalînd de pe degetele ei parfumul de trandafir jilav al vulvei sale.) E prima dată cînd Îl invidiez pe bune. — Frank e un dulce. Deși nu așa romantic ca tine. — Serios? Mă uimești... credeam că el era romanticul. Dar tu, Paula? A fost o idee bună să te faci medic? — N-am prea avut de ales. (Cu vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceva care-mi ia totul? ― Consecvența cu ideile tale, au zis unii. ― Mi-a rămas consecvența cu inima mea. ― De ce opui inima ideilor, Galilei? ― De ce? Fiindcă inima are rațiunile ei. Și, pe urmă, nu cunoști nopțile mele... Află că îi invidiez pe cei care nu visează nimic, ale căror nopți sunt limpezi și goale... ― Vorbești ca și cum te-ai mai teme și azi. ― Ziua pune între mine și inchizitori tot ce mă înconjoară. Nici intențiile, nici întrebările lor nu mă mai pot
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
parte de glorie, Galilei. Chiar Papa ți-a arătat considerație și, până la un punct, te-a apărat, cu toate că nu prea ai fost cavaler în raporturile cu el. Ai scris cărți, lumea te citește, discută despre tine, ai discipoli, dușmani. Ești invidiat, compătimit... ― ... hulit... ― Până și asta e o recunoaștere. Ești un om viu, Galilei, nu ca mine, un strigoi. Or, tu te porți ca un strigoi. ― Și cum te-ai așteptat să fiu? Vesel? Sunt aproape orb, află. Vederea îmi slăbește
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că aceste râuri vor curge la fel, sau poate mai frumos, și după moartea mea; vor veni alte veri care vor coace alte fructe, numai că mâna mea nu va mai fi să le culeagă. ― Le vor culege alții. ― Îi invidiez de pe acum. ― Și alții te-au invidiat pe tine. E o lege a vieții. ― Înțeleg. Dar aceasta nu reduce cu nimic tristețea mea la gândul că, într-o zi, nu vom mai umbla ca acum. Mă uit la aceste coline
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sau poate mai frumos, și după moartea mea; vor veni alte veri care vor coace alte fructe, numai că mâna mea nu va mai fi să le culeagă. ― Le vor culege alții. ― Îi invidiez de pe acum. ― Și alții te-au invidiat pe tine. E o lege a vieții. ― Înțeleg. Dar aceasta nu reduce cu nimic tristețea mea la gândul că, într-o zi, nu vom mai umbla ca acum. Mă uit la aceste coline aurii, cu o lumină rămasă parcă din
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu există alt mijloc de a o refuza decât plătind prețul cel mai mare. Criton îi spunea, la închisoare, lui Socrate: "Mori pe nedrept". La care, Socrate i-a răspuns: Dacă n-aș face-o, aș merita-o." ― Eu îl invidiez pe Sisif. Mi-aș dori să fiu condamnat să urc mereu aceste coline. ― Atunci de ce-ți mai pasă ce zic alții despre ce s-a întîmplat? ― Poate, n-ar mai trebui să-mi pese. Am de furcă, de ajuns
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și rare pentru a susține anvergura unui mit, iar persoanele (și mai apoi personajele) care Îl Întrupează nu au decât parțial trăsăturile unui erou mitic. „Oricât de celebri ar fi, indivizii aceștia nu rămân altceva decât niște cazuri. Îi poți invidia, lua peste picior ca Molière, Îi poți detesta sau disprețui, precum Voltaire, te poți sili să le intri În grații sau, dimpotrivă, să Îi respingi, dar ei rămân doar ceea ce sunt. Provoacă scandal, stârnesc cleveteli, fără a putea Însă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și frumuseții, un soi de prestigiu ce nu are nimic de-a face cu genealogia sau cu manevrele din culise; la marile curți sau În mediile selecte ei devin nu doar niște cazuri, ci de-a dreptul modele. Toți Îi invidiază; toți Îi imită. Nimeni nu râvnește să Îi detroneze din statutul privilegiat obținut pe lângă vreunul din puternicii lumii sau Într-un salon strălucitor. Toți vor să fie ca ei, să aparțină clanului lor. În paralel cu ordinea și clivajele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al romanticilor. Un adolescent „tânăr, trist și Încântător” (Vigny) ia locul animalului cu coarne. „Frumos, de o frumusețe nepământeană” (Lermontov), solitar și puternic, Îndurerat și disprețuitor, el asuprește cu neglijență. Dar scuza lui e durerea. „Cine ar Îndrăzni să-l invidieze, spune Milton, pe acela pe care poziția cea mai Înaltă Îl condamnă la un șir nesfârșit de suferințe pe care trebuie să le Îndure”. Atâtea nedreptăți suferite, o durere atât de continuă autorizează aceste excese. Revoltatul Își creează atunci câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca un diamant; ar fi putut tăia sticla. Mă privi din cap până în picioare, cu răceală și o anume scânteiere în ochi care aducea cu firele de nisip din marmură. —Tu trebuie să fii sculptorița lui Salvatore. —Sam Jones, zisei, invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să mi le arate Melanie, la timpul potrivit, spuse Philip Cantley, ripostând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de treabă! Louise, plină de adorație, o porni după Ben, care se duse să-l caute pe Philip. Nu mă puteam abține să nu-l admir; știuse perfect cum s-o ia. Margery avea dreptate. Era foarte capabil. Nu-l invidiam pentru următoarea sarcină pe care o avea de îndeplinit. Îl văzusem pe Philip Cantley cu o zi înainte, care era la fel de neliniștit ca un alcoolic intrat în sevraj. În jumătate de oră trebuia să înceapă spectacolul și electricianul șef venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iubești. La cel mai înalt nivel posibil! Se gândi la imaginile pe care le văzuse la televizor în acea dimineață și la sentimentul pe care i l-au trezit, dar pe care nu l-a recunoscut nici față de ea însăși. Invidia. Îi invidia pe oamenii care stăteau în capul mesei de negocieri în Ierusalim, oamenii care fuseseră însărcinați cu cea mai grea și mai provocatoare misiune, negocierea păcii. Și-i imaginase imediat ce văzuse știrea. Precum pescarii care trag din apă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cel mai înalt nivel posibil! Se gândi la imaginile pe care le văzuse la televizor în acea dimineață și la sentimentul pe care i l-au trezit, dar pe care nu l-a recunoscut nici față de ea însăși. Invidia. Îi invidia pe oamenii care stăteau în capul mesei de negocieri în Ierusalim, oamenii care fuseseră însărcinați cu cea mai grea și mai provocatoare misiune, negocierea păcii. Și-i imaginase imediat ce văzuse știrea. Precum pescarii care trag din apă un specimen rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Un bărbat care se ducea să-și petreacă seara acasă. Era o imagine atât de banală, dar o fascina totuși pe Maggie. Dintr-un motiv sau altul, nu avusese niciodată parte de o astfel de viață casnică, monotonă, elementară. Îl invidia pe bărbatul care se îndrepta spre casă cu o sticlă de lapte, din care să bea copiii în timpul poveștii spuse înainte de culcare. Probabil făcea același lucru în fiecare seară. Cumva reușise asta fără să încerce vreodată să scape. Golindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
moarte ușoară, nici n-o să vă dați seama. Mulți călători prin ploaie au murit aici, în gara asta... Nici n-o să simțiți... O să fie ca o adiere, o să vă dați sufletul... așa... ca o creangă de măr... Întotdeauna v-am invidiat pe voi... ăștia... călătorii prin ploaie... pentru felul în care muriți... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am auzit că aveți și un cimitir pe aici... E mare? HAMALUL (Cu un zâmbet ironic.): E destul de mare. În fiecare an avem de îngropat... câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Deschide plin de speranțe pentru Portugalia. Criza spaniolă trecuse, pericolul de moarte fusese conjurat. Prestigiul lui Salazar crescuse chiar în acești ani însîngerați. Nu i se putea reproșa nimic acestui magician care dăduse monedei portugheze un preț și o vigoare invidiată de cele mai bogate state, și dăduse Portugaliei un stil de viață și un orgoliu pe care puține țări și-l puteau îngădui. Chiar adversarii politici din străinătate, chiar guvernele așa zise antifasciste, erau siliți să recunoască perfecta lui bună-credință
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]