2,961 matches
-
cu totul și cu totul alte instrumente. Dumnevoastră folosiți note, pe când eu gloanțe. — Dumneavoastră luați vieți, pe când eu încerc să le fac mai bune. Cântecele mele nu aduc moarte și durere, mai ales în numele a ceea ce dumneavoastră numiți libertate. — Vă invidiez, domnule Vasile. — Cum așa ? — Pe când Basarabia și Bucovina sunt râvnite de ruși și cu siguranță le vor și lua, pe când Transilvania o vor ungu- rii, iar nemții îi vor ajuta și pe ei să-și îndeplinească visul, în toată criza
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei, Cristi, chiar dacă greșesc. Chiar dacă arată altfel. Înăuntru, ți-am spus, suntem toți la fel. Unul poate nu va avea caiete frumoase ca ale tale sau, din contră, unul va avea caiete de zece ori mai frumoase. Să nu-l invidiezi. Și să nu râzi de cel mai sărac ca tine niciodată, căci întotdeauna și tu vei fi mai sărac decât altcineva. Și unii, ai să vezi, vor învăța mai încet, alții mai repede. Să nu-i judeci, căci Dumnezeu l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o poziție subalternă și fals umilă, ia proporții formidabile, uneori postându-se În forma unei zeități, judecătoare și ultime, tot astfel și această luciditate a morții se instalează la unii În postura de adevărată zeitate. Și nu putem să nu invidiem, noi, europenii, acele popoare și culturi În care Moartea apare nu sub forma unui bărbat cu coasa - ca la Nemți! - sau a unei bătrâne fioroase Înzestrate cu aceeași sculă, ci În forme profund pozitive, amabile chiar, unul dintre acele fenomene
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
păreau copleșiți de un fel de stupoare, unii înfășurați în steagul american, iar ca fond muzical se insinua în surdină Bruce Springsteen cântând We Shall Overcome. Au existat mult prea multe clipe înspăimântătoare, când cei rămași în viață i-au invidiat pe cei dispăruți, mulți oameni mutându-se la țară, în suburbii, oriunde altundeva. Orașele încetaseră să mai fie locul propice pentru o familie sau, mai grav, după Jayne, unde să încerci întemeierea unei familii. Atât de multă lume își pierduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toată activitatea culturală desfășurată prin „Liga Culturală” și Universitatea populară, care au fost „Prietenii Culturii”, a fost neglijată, sau, când a fost vag pomenită (fără numele instituțiilor) a fost dată ca fiind executată de niște profesori anonimi. Ramolisment, spun unii; invidie și rea credință, zic eu. Dar... să trec peste aceasta! Sărbătorirea celor 75 de ani ai „Junimii” piteștene s-a amânat pentru la toamnă, la deschiderea cursurilor. Am fost invitat de pe acum de organizatori, scriindu-mi că voi fi „vioara
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nostalgia originilor. Madridul e inundat de tot soiul de sud-americani în vacanță, dintre care remarcasem multe femei peruviene, îmbrăcate în călugărițe, dar care nu aveau nici pe departe intenții pioase. Erau hoațe de stradă. Și operau cu un aplomb de invidiat. Unii colegi de-ai noștri le suportaseră dibăcia pe propria piele. În aceeași zi am aflat că neplăcutele incidente începuseră încă din seara sosirii noastre la Gara Atocha, unde prima victimă a subtilizatorilor locali fusese Peter Pistanek, slovacul, care avusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu adevărat reconfortant dacă nu ți-ai aminti că faci parte totuși dintr-o echipă de scriitori care, măcar din când în când, se cuvine să-și demonstreze calificarea, pentru a nu-și uita rostul prezenței acolo. Oricum, nu-i invidiez pe colegii care n-au putut scăpa de această obligație. Dar nu ei aleg, sunt aleși, aleși după niște criterii care îmi scapă, de parcă s-ar da cu banul. Sigur, când se alcătuiesc listele cu protagoniști pentru un oraș sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îmbrăcați în costume naționale, care ne oferă flori și o ilustrată frumoasă, dar scrisă cu greșeli (de ce observ acest detaliu într-un moment de înduioșătoare solemnitate?!). Suntem mândri, ne simțim efectiv niște celebrități. Andrei Bodiu râde, dar cred că ne invidiază în secret. Oricum, e foarte emoționant să întâlnești compatrioți după o lună de peregrinare prin Europa, și nu doar același, enervant, alter ego care te însoțește. Președintele „Daciei” din Riga ne propune și el un program mai special, de alternativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vârf - la Ministerul de Externe sau la Președinție, misiune nu tocmai plăcută, întrucât: 2. Primarul nu se află într-o relație fericită cu președintele Putin, pentru a mai risca să întindă și mai tare coarda cu acest prilej, Lujkov fiind invidiat pentru performanțele sale de manager în capitala rusă și, mai ales, pentru popularitatea sa printre locuitorii Moscovei... VITALIE CIOBANU: La întâlnirea din Grădina Ermitaj, o regăsesc și pe șefa Bibliotecii Nekrasov, unde fuseserămm protagoniști, eu și colegii belaruși, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din solemnitatea unor asemenea întâlniri din primele săptămâni. Mai mult decât explicabil. 13 iulie, joi VASILE GÂRNEȚ: Interviu pentru Contrafort cu Chingiz Abdullayev, îndată după micul dejun, la restaurantul hotelului. Chingiz este volubil (o știam) și demonstrează abilități retorice de invidiat, semn că este foarte rutinat în asemenea situații. Vorbește încontinuu, arborescent, are însă grijă să ne anunțe pasajele off the records, cele mai savuroase, care nu vor intra în interviu. A ales să scrie în limba rusă pentru că se adresează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu îmbarcarea noastră în avionul de Lisabona, unde a început totul. Mi-ar fi plăcut să mai stăm la o cafea în barul hotelului Under den Linden cu colegii. Andrei Bodiu va avea această ocazie, el zboară la prânz. Îi invidiez pe Nicolae Prelipceanu și pe Adrian Popescu, care sunt și mai avantajați. Primul are timp berechet până în seară, iar cel de-al doilea rămâne pentru marți. Adică mai câștigă o zi la Berlin, fapt ce i-a permis, desigur, prietenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în tonuri sumbre, ci albăstrui și feerice, ca într-o primă dimineață. Bine spun Cărțile Sfinte, ținutul zorilor va fi și acela al sfârșitului lumii, iar învierea trupurilor va avea loc acolo unde Adam a ieșit din țărână. L-am invidiat, în acea clipă, pe băftosul de Kirk Douglas. Se zice că șmecherul și-a cumpărat, plătindu-l cu aur, un loc de veci chiar în fața zidului lui Saladin, în cimitirul speranței mesianice. Asta ca să fie sigur că va ieși printre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Comunist Român și a promis că ”va respecta întru totul directivele și obiectivele pe care le-a preluat de la defunctul conducător Gheorghe Gheorghiu Dej”. În prima etapă a regimului ceaușist, România a avut un ritm de dezvoltare economică demn de invidiat, s-a încurajat chiar inițiativa particulară, în domeniul medical, dar și industrial și s-a produs acea deschidere spre Occident, după un ”război rece”, care a durat până în 1964. Poporul român a văzut în Nicolae Ceaușescu un conducător nou, total
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în baza unui argument greu de combătut: "Nu pot rămâne în ambasadă doar ambasadorul și cifrorul". În aeroport, după depunerea bagajelor, m-am despărțit de cei trei români, observând lacrimi în ochii celor doi tehnicieni, în timp ce ne îmbrățișam. Ei mă invidiau și regretau sincer plecarea mea, fusesem pentru ei ca un fel de vecin, dacă nu chiar rudă, întrucât cu mine comunicau firesc, fără teama că își pot pune în pericol deplasarea, care pe fond le aducea un spor de venituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și deci o pensie mai mică, n-am regretat niciodată, căci n-am știut ce este noaptea nedormită din cauza copilului, n-am știut care sunt bolile copiilor. Ciuchița a fost un model de copil sănătos, durduliu, totdeauna binedispus, fiind adesea invidiați de familiile colegilor. Dar totul i se datorează lui Milly, care a transformat-o În păpușa familiei și a străzii, mândria vieții noastre. A dus-o la Școala Populară de balet, la diferite concursuri pentru copii, i-a angajat un
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Îi urmăream pe toți și mă antrenam cu plăcere la buna lor dispoziție. Viața În Iași ne apărea astfel cel puțin egală cu cea lăsată În Capitală, dacă nu mai frumoasă. Fratele Bârză și alți colegi care ne vizitau, ne invidiau pentru noua viață pe care ne-am creat-o Îl văd jucând Într-o seară “Hai’țurai” cu Vasile Coțofan Într-o vizită ocazională În Iași. La trei ani după sosirea noastră În Iași a venit ca doctorand la Institutul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
brașovenii n-au observat lipsa termostatului și ca urmare după o distanță circa 50 km, motorul se supraîncălzea. Am apelat la cunoștințe și numai cu ajutorul lor am reușit să mă Înapoiez În Iași. Marița n-a mai fost niciodată mașina invidiată de toți. Hoțul a fost prins În 1974 când mă găseam În Leipzig. Milly a fost invitată la Miliție. Mi se dădeau despăgubiri de nici 200 lei pentru că mașina furată era defectă. Pe noi ne costaseră reparațiile peste 5000 lei
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
păstrată în minte, azi ca și acum câteva mii de ani, chiar dacă în dozaj minimal; un text care în postura de rest pre-alfabetic se poate descărca fără scriere ori mediile de înmagazinare. Cu gluma și cu zvonul poezia împarte capacitatea invidiată de-a circula fără mijlocire individuală". Sigur, au trecut niște ani de când Enzensberger a scris aceste minunate cuvinte; între timp, audiobook-ul este la mare căutare și destui poeți sunt înregistrați pentru uzul călătorilor pe autostrăzi fără capăt, acolo unde poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a apărut primul volum din Arca lui Noe. Ce examene?! Ce studiu serios?! Eu făceam lecturi de plăcere. Critica m-a luat pe arca ei și atunci, când nu se punea problema să scriu ceva pentru alții, simțeam că îl invidiez pe Nicolae Manolescu. Or, ce vreau să spun este că citeam studiile lui Nicolae Manolescu despre autori care nu aveau deloc de-a face cu programa școlară. Citeam critică literară pentru un tip de emoție, de subjugare. Dar să revin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
seama de secționarea în două a făpturii autorului care sunt, criticul Grigurcu l-a prejudiciat pe poetul Grigurcu, punându-l în umbră. Cu ostilitate, într-o umbră deasă. I-a cășunat, nu pot să-mi dau seama de ce, nu exclud invidia, pe poetul Grigurcu, neținând seama de comentariile favorabile, nu tocmai puține, ce i s-au adresat celui de-al doilea, din partea unor critici și poeți cunoscuți. S-ar zice chiar că aceste referințe l-au întărâtat. Criticul Grigurcu a ținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Tănase despre alegerea noului Comitet și bunul mers al serviciului. Adunarea a durat aproape două ore și s-a desfășurat în condiții civilizate. Asemenea rapoarte pot fi găsite pe parcursul întregului an 1932 și a celui următor, cu o ritmicitate de invidiat, ceea ce demonstrează rolul important jucat de sindicatul lucrătorilor de la Nicolina. În ziua de 4 februarie 1933, o notă informativă a Chesturii ieșene surprindea momentul în care, la Atelierele Nicolina, s-a declarat grevă generală - într-un context economic foarte complicat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
încerca evitarea schimbului de noapte, deosebit de obositor pentru angajați. Cei mai avantajați lucrau la birouri, deoarece beneficiau un program fix, mereu numai în prima parte a zilei. El începea la 730 și se încheia la 1530 sau 1600. Deloc de invidiat - atunci - era programul de lucru al directorului. Unul dintre foștii directori își amintește de perioada cu intensă activitate, cerută de administrarea Nicolinei: „- La mine era munca nenormată, de asta aveam indemnizația de conducere. Deci, pe mine dacă mă chema noaptea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de drojdieri. Lucra Întotdeauna singur. Avea bulan și era hotărît să evite orice molipsire. CÎteodată contactul cu un norocos poate scoate pe cineva de pe un făgaș ghinionist, dar de obicei se-ntîmplă invers. Trăgătorii sînt o lume ranchiunoasă. Strada 103 Îl invidia pe Poponar pentru bulanul lui. Dar toți trebuiau să recunoască faptul că e un tip OK, și totdeauna bun să-l tapezi de niște mărunțiș. Capsulele de H costă trei dolari bucata și ai nevoie de cel puțin trei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la mine-n buzunar?” zice. - Dumnezeule, nu mai vorbi așa!, a zis Roy și s-a-ndepărtat de el. TÎmpitu’ dracului! a mormăit apoi. Acu’ nu mai sînt mulți prăduitori de drojdieri. Doar Poponaru’, Copoiu’ și bagabondu’ ăsta. Toți Îl invidiază pe Poponaru’ pentru cît scoate. Dacă un fazan se trezește, se face că-i pipăie piciorul, ca un poponar, cum ar veni. Bagabonții ăia de pe 103 Îi zic „Poponaru’ dracu’!” fiindcă ei n-au bulan. Nu e mai poponar ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de lângă șofer se auzi domnul Vintilă care ne anunță că vom face un mic popas la Vasilică Popovici, un tânăr de 33 de ani, care, în ciuda unui handicap care îl legase definitiv de un căruț, picta cu o voință de invidiat, dând astfel naștere unor lucrări, care de multe ori au fost apreciate și premiate la diferite saloane sau expoziții de artă naivă din țară. În afară de cei din Reșița nu-l cunoștea nimeni personal, dar într-un timp relativ scurt se
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]