9,120 matches
-
cei doi, dovedindu-se că ea îl înșela deși Liviu tot timpul a fost considerat un Casanova. Dar hai să nu discutăm despre aceste aspecte și s-o urmărim, dezbrăcată pe frumoasă Adelina Vârciu. “Adelina știe să trateze cu (auto)ironie impasul existențial prin care trece, iar frumusețea ei îi permite să joace cu grație un rol care tinde să devină istorie...” Citește tot...
Adelina Varciu Playboy [Corola-blog/BlogPost/96486_a_97778]
-
cei doi, dovedindu-se că ea îl înșela deși Liviu tot timpul a fost considerat un Casanova. Dar hai să nu discutăm despre aceste aspecte și s-o urmărim, dezbrăcată pe frumoasă Adelina Varciu. “Adelina știe să trateze cu (auto)ironie impasul existențial prin care trece, iar frumusețea ei îi permite să joace cu grație un rol care tinde să devină istorie...” Citește tot... Roxana Tănase @ Playboy, aprilie 2010 În revistă care a celebrat busturile unor fete că Nicoleta Luciu, Gina
Playboy Romania [Corola-blog/BlogPost/96569_a_97861]
-
obținută într-o lumină caldă, odihnitoare, ca în acest excelent hai-ku domestic: ,14:30, fiica mea doarme./ Fetițele care i-au fabricat pijamalele/ sforăie ușor/ la celălalt capăt al lumii." (Shanghai truelove ltd.). Dar, cel mai adesea, ea are șfichiul ironiei ori tăietura dreaptă a dramei. Poate cea mai puternică secțiune a cărții este aceea titulară, în care dragostea violentă și disperată pentru o tânără, frumoasă, enigmatică și inaccesibilă poetă (Ruxandra, cu x, semnul interdicției) face să explodeze un întreg depozit
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
citadină. Orice ar face, colegii de liceu îl iau drept ,țăran", iar profesorii îl consideră ,idiot". Cum procedăm, atunci? Afectăm cinismul, mimăm lipsa de inteligență, replicăm prin neimplicare și printr-un evazionism sui-generis și ne construim, la distanță protectoare de ironiile și mojiciile celorlalți, o lume a noastră, o scenă imaginară, ridicată deasupra unui public în delir. Și, evident, fugim de acasă. Dar unde? În miezul romanului scris de Sorin Stoica stă această căutare disperată a identității: o problemă aparent insolubilă
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
fond pe toți și că măcar Ea putea să fie pusă la dispoziția tuturor. Nici vorbă! Secret absolut. N-aș fi crezut. Și CELESTA asta, care era o agenție serioasă, credibilă... Omicron mă privea cu indulgență. Pe urmă, cu o ironie a lui stângace, învățată cu ocazia unui mic sejour obligatoriu petrecut experimental în Lumea De Dedesubt, îmi zisese că, dacă voiam ceva pe tema Construcției, ar fi putut să mă informeze imediat. Apăsînd iarăși butonul, se auzi o voce bâiguită
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
poet dar fără o boemă genială sau mai multe băuturi nu se apuca de lucru. Realitatea ca un cotidian burghez, iar tărâmul viselor ca imperiu al vrăjilor, al fantomelor și viziunilor fantastice și misterioase, toate acestea au răzbătut contrastant în ironie și basme artistice". Sau: "Tradiția basmelor franceze Rokoko transmise de Wieland s-a reunit pandemonismul romantic, și cu știința salvării mistice aprofundate de Novalis și G. H. v. Schubert". Compania are un secretar literar, un director al baletului și un
Contrafaceri by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10831_a_12156]
-
sintagmă lansată mai degrabă ca reacție la pierderea măsurii de către unii intelectuali români - ,oierii minții" -, decât dintr-un real dispreț (cum s-a spus) pentru cei vizați, va face o carieră atât de durabilă. Am apăsat cu bună intenție pedala ironiei, pentru a pune în evidență ridicolul în care se plasează cei cantonați pe reducționiste poziții de ,political correctness". Reacția de atunci și reverberarea până în clipa de față mi-au demonstrat că nimerisem pe un teren al intoleranței mult mai violent
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
a populariza ,surprize", nestăpînite bucurii de lectură, rămase dincolo de formalități. Stilul cronicilor, documente, ziceam, de epocă, amestecă tiparul cît mai sobru, urmărirea unui fir pe care ți-l dă cartea, fie ea narațiune sau ,manual" de teorie, cu porția de ironie de la care, cu toate riscurile, recenzentul anilor '80 nu se dă înapoi. Un final cu clin d'oeil , sau cine știe ce P.S. lăsat în coadă de rîndunică dă măsura unor analize, precum cartea lui Dodds, caracterizată de Mușina, deloc inocente. Din
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
ultima în această ramură. De la străbunicul meu a rămas o vorbă: pe noi ne pot jigni doar egalii noștri. Așa că în raport cu Mircea Diaconu, eu nu cred că este cazul să se reacționeze la o asemenea mârlănie. Aceasta nu era o ironie, este pur și simplu o mârlănie. Este o mârlănie din partea unui om care nu a realizat în viață nimic față de un om care reprezintă la această oră cultura românească. Să nu uităm că EBa este un număr de mașină. Aceasta
Bolcaș, despre atacurile Elenei Băsescu la adresa lui Diaconu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39816_a_41141]
-
care încurajează confuzia prin alternarea permanentă a planurilor, să facă din protagoniști locuitorii unei mici utopii. Privit întotdeauna prin filtrul celor doi, fără a ocoli micile drame ale copilăriei, realul e tras printr-o fină glazură de feerie și (auto)ironie. Micile povestiri ce compun cartea lui Filip Florian abundă în detalii care de care mai lipicioase, menite să lasă gura apă cititorului amator de fondante stilistice. Fie că e vorba de jocuri copilărești sau de evenimente cât se poate de
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
italiană stârnește pana fostului student la psihologie: „Ca o ființă vie, Mona Lisa aproape că se schimbă sub ochii noștri și nu o regăsim aceeași de fiecare dată când revenim la ea.... Uneori citim în ochii ei o nuanță de ironie, alteori percepem melancolie în zâmbetul ei.” Căci numai Leonardo descoperise, în epocă, soluția: „Pictura trebuia să lase privitorului ceva să ghicească. Când contururile nu sunt foarte ferme, când forma e oarecum vagă, ca și cum ar dispărea în penumbră, impresia de uscăciune
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
vineri, în plenul CSM, cu privire la nominalizările pentru șefia Procurorului General și a DNA. Acesta invoca un articol din Constituție, în care decizia nominalizării pentru cele două funcții aparține CSM și nu ministrului Justiției. Această declarație a președintelui este tratată cu ironie de premierul Victor Ponta. Victor Ponta a declarat la Digi24 că alegerile de la CSM au fost o „mascaradă”, iar declarația președintelui Băsescu referitoare la procedura de numire a procurorilor-șefi „îl amuză îngrozitor” și denotă inconsecvență. „Depinde de președinte dacă va
Declarația lui Băsescu de la CSM amenință Actul de coabitare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40003_a_41328]
-
și-au angajat răspunderea pentru ca acele reguli să se schimbe și ministrul Justiției să propună. Nu pot decât să mă amuz îngrozitor și să constat că președintele își dă seama cât de tare a greșit în 2005. E de o ironie și de un ridicol, încât nu pot decât să mă amuz”. Premierul a mai declarat că, din punctul său de vedere, acordul semnat cu Traian Băsescu va avea viață lungă, dar a adăugat: „Nu știu ce va face președintele. Un punct (din
Declarația lui Băsescu de la CSM amenință Actul de coabitare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40003_a_41328]
-
a adăugat: „Nu știu ce va face președintele. Un punct (din acel acord - n.r.) spune: o procedură transparentă prin care ministrul propune, CSM avizează și președintele numește. Daca s-a răzgândit președintele, răzgândim și legea?”, a întrebat retoric premierul. „E o mare ironie a istoriei să-l auzi pe Băsescu criticându-l pe Băsescu din 2005”, a conchis Victor Ponta.
Declarația lui Băsescu de la CSM amenință Actul de coabitare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40003_a_41328]
-
adesea digresiv și obscur, se iluminează într-o primă, fundamentală, revoluție a limbajului, vizibilă în marea stagiune a poeziei erotice românești (începând cu Venere și Madonă) și nu numai. O temă înrudită va fi cea a meditației filosofice și a ironiei romantice. Poeziile sale de dragoste, a căror geneză se poate regăsi uneori în prea puțin fericite experiențe personale, capătă accentele adorației nemărginite, suprafirești, ca, de pildă, îndrăgostiții cu un picior în realitatea tangibilă, cu celălalt în decolarea onirică, în magia
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
dimensiuni, ele variază în funcție de registrul utilizat și de tonalitatea în care îl folosește tînărul Cărtărescu. Ironicul este percutant, „scurt”, răsucind versul într-un fel caracteristic, îndatorat ca tehnică lui Arghezi, dar deconstruind mai mult clișeele culturale decît pe cele sociale. Ironia lui Cărtărescu e a unui scriitor cultivat, iar intertextualitatea este interfața preferată. Levantul nu va putea fi gustat decît de un cititor avizat, care a parcurs istoria poeziei românești și recunoaște codurile modulate de autorul „optzecist”. Fantasticul și fantasmaticul sînt
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
Crișan Andreescu Imaginea premierului Victor Ponta tras cu barca de jandarmi și pompieri la inundațiile din Teleorman a devenit motiv de ironii în campania electorală. În ultimele zile, premierul a fost întâmpinat de grupuri de oameni care se ofereau să-l plimbe pe premier cu barca în eventualitatea unor inundații. După Călărași, Bistrița și Cluj se adaugă localităților unde premierul Victor Ponta
Ponta și mesajul: Fă, Viorele, în caz de inundaţii, oamenii sunt pregătiţi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30613_a_31938]
-
de mai sus) față de literații români. Totul începe cu un șir de sinucideri (prin metode dintre cel mai diverse, printre care și un autodafé) și sfârșește cu o grevă generală: nimeni nu mai scrie nimic, nimeni nu mai publică nimic. Ironia e fără rest: politicienii se implică și ei în gestionarea acestei crize și înființează ad-hoc un premiu de câteva ori mai valoros (sub raport pecuniar, cel puțin) decât acela acordat la Stockholm, destinat exclusiv scriitorilor români: „Un ciudat frison, de
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
neagră cu cheița ei cu doi zimți/ ea își duce balanța să cântărească viața întâi, moartea pe urmă”. Cheia). Despicarea firului în patru, pentru „descifrarea sensului vieții”, de exemplu pe tema Există un suflet național? îi prilejuiește autoarei și exersarea ironiei: „Știința a dovedit, de pildă, că suflet rus nu mai există/ și cel care visează îngeri, în moarte calcă peste ei de parcă ar fi umbre./ Poate există suflet turc, clocotește în receptor fratele meu/ căci în fiecare dimineață ascultă cântări
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
ca poetul să vină cu căruța de covrigi/ la poarta pământului: Ia unul de pomană./ Pe urmă tace gâtuit. Și căutăm/ sufletul macedonean pe tăblițe de înmatriculare/ pe drumul îndumnezeit între est și vest... / (...) morții sunt imigranți ilegali” (Suflet național) . Ironie, dar și umor negru: „Poșta electronică a mortului/ va primi în continuare oferte: «Pierdeți 5 kg în 7 zile, gratuit»./ Și se va micșora pomul vieții, se va anula carnea pe oase, până ce anulează cele cinci mese pe zi, până
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
nimic din lucrările mele trebuie să-i convingi altfel. Sprijinul acesta însă îmi lipsește. D[omnul] dr. Angelescu 4 este foarte amabil, promite, dar nu intervine energic. Și aceasta mă dezolează. Îmi spune: „du-te de vorbește cu toți!” Ce ironie! Cu cine? Cu oameni care nu mă cunosc și care în mare parte au lucrat contra aspirațiunilor neamului nostru? Altceva este când ministrul le vorbește. De el, au nevoie, de mine nu. Am vorbit cu d[omnul] Duca5 și i-
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
protocolară. De aceea Octavian Chețan, redactorul-ș ef al „Revistei de filozofie” în anii ´70, sursa „Cristian”, cum apare în dosarul lui Gabriel Liiceanu, are parte de un tratament cordial, la atitudinea clementă a autorului contribuind și răsucirile imprevizibile ale biografiei. Ironia sorții a vrut ca informatorul care îl turnase pe Gabriel Liiceanu mai bine de trei decenii să ajungă redactorul-șef al Editurii Politice, instituție care, după 1989, avea să devină Editura Humanitas, al cărei director va fi tocmai omul pe
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
bărbat. Era lansată ideea că Mircea Geoană se află sub papucul nevestei/soacrei. Confirmarea, cel puțin în parte, a venit în ultima zi de campanie electorală, când Geoană s-a dus acasă la Vântu. 3. Zeflemeaua Zeflemeaua desconsideră iremedialbil, spre deosebire de ironie, se arată în manual. Bășcălia anulează respectul și considerația de care se bucură omul politic în comunitate. Traian Băsescu a folosit din plin zeflemeau, în toate atacurile la adresa adversarilor. Ironiile lui Adrian Năstase sau Geoană nu erau înțelese de toți
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]
-
dus acasă la Vântu. 3. Zeflemeaua Zeflemeaua desconsideră iremedialbil, spre deosebire de ironie, se arată în manual. Bășcălia anulează respectul și considerația de care se bucură omul politic în comunitate. Traian Băsescu a folosit din plin zeflemeau, în toate atacurile la adresa adversarilor. Ironiile lui Adrian Năstase sau Geoană nu erau înțelese de toți alegătorii, avertizează politologul Alfred Bulai, în vreme ce zeflemeaua este mai accesibilă și prinde la mase mai largi. 4. Omul simplu Omul politic face apel la originile sale simple, la relații de
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]
-
și totuși/ pe bățul drapelului în bernă nimeri/ un melc rătăcit...” (Drapele). Prin asemenea stihuri aparent minore, de fapt vocația poetică își pipăie mușchii. Un alt procedeu al procesării lucide la care Leo Butnaru își supune fluxul emoțional îl reprezintă ironia. În contorsionarea meșteșugită a expresiei persiflatoare e foarte cu putință să se reflecte și inhibiția amară a românului de peste Prut care n-a avut pînă deunăzi dreptul la conștiință publică, la cuvîntul slobod. O frustrare îndelung dospită ce se răzbună
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]