KorAP: Find »[drukola/base=islam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...138 >

3,426 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413

Beirut, în fața castelului Mării, o fostă fortăreață a cruciaților. Omul își alege cu grijă cuvintele. Avem cam aceeași vârstă. M-am născut creștin. Am devenit apoi comunist, logic. Acum, este adevărat, am evoluat, simt că am mai multe afinități cu islamul. Vreți să știți de ce? Avem nevoie de unitate, iar islamul unifică mai bine popoarele, mai profund, mult mai larg decât comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
își alege cu grijă cuvintele. Avem cam aceeași vârstă. M-am născut creștin. Am devenit apoi comunist, logic. Acum, este adevărat, am evoluat, simt că am mai multe afinități cu islamul. Vreți să știți de ce? Avem nevoie de unitate, iar islamul unifică mai bine popoarele, mai profund, mult mai larg decât comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
comunismul, care era făcut pentru o elită. Societatea nu-i o pagină albă pe care să poți scrie la repezeală un nou capitol. Se uită de istorie, de mentalități. Materialismul dialectic mi se pare acum simplist, îndeosebi în domeniul economic. Islamul ține cont mult mai bine de slăbiciunile, de ambiguitățile ființei umane. E mai realist, mai puțin maniheist. Nu mai ai, pe de o parte, proprietatea privată și, de cealaltă, naționalizările, binele și răul. Trebuie găsite soluții intermediare, iar islamul este

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
economic. Islamul ține cont mult mai bine de slăbiciunile, de ambiguitățile ființei umane. E mai realist, mai puțin maniheist. Nu mai ai, pe de o parte, proprietatea privată și, de cealaltă, naționalizările, binele și răul. Trebuie găsite soluții intermediare, iar islamul este pregătit pentru așa ceva. Dar vreau să vă spun ce anume a contat pentru mine personal. Atunci când mergeam s-o vedem pe mama vreunui martir pentru a-i aduce la cunoștină moartea fiului ei, noi marxiștii, progresiștii, nu prea știam

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
pus mai apoi capăt acestei însușiri private a bogățiilor și a autorității, instaurând celibatul preoților. Ca unul care mi-am însușit plenar măsura, reacționez spontan, ca bun latin occidental, la ideea unei sfințenii ereditare, dar trebuie să admitem totuși că islamul lui Mohamed a fost mai întâi o afacere de familie. Convingere pe care adepții lui Ali și ai bunei filiații a Profetului nu se tem s-o afișeze. * * * Kafr Kana, un sat cu case tip, răspândite pe două sau trei

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
sau de două ori pe an. Pensionarii noștri săraci pot merge în fostele cazărmi din Tunisia, iar bogații în ryadul lor din Marrakech. În cartierele elegante ale Parisului, lumea e la curent cu faptul că există niște arabi și un islam (uneori cele două noțiuni se confundă) în niște periferii acolo, precum și niște moschei de negăsit -, cagule și văluri islamice, dar pentru toate acestea există funcționari: cei de la Informații Generale și cei de la Biroul Cultelor. E mai degrabă o problemă externă

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
ale acestei a doua Nahda, renașterea pe care tu o invoci din toată inima prima s-a stins, spui tu, la Beirut, în timpul asediului israelian din 1982, atunci când arabismul progresist și laic a trebuit să-și încline steagul în fața unui islam transnațional și regresiv. În lume are loc în acest moment o mare luptă, dusă cu imagini, cuvinte și grenade: între campionii libertății individuale și cei ai demnității popoarelor. Între noi, democrațiile liberale, care cerem libertate pentru indivizi, și islam, care

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
unui islam transnațional și regresiv. În lume are loc în acest moment o mare luptă, dusă cu imagini, cuvinte și grenade: între campionii libertății individuale și cei ai demnității popoarelor. Între noi, democrațiile liberale, care cerem libertate pentru indivizi, și islam, care desfășoară steagul Dreptății și al Binefacerii. Magistratul occidental veghează asupra drepturilor persoanei, și bine face, atâta doar că sacrifică acestei nobile cauze aspirația fiecăruia de a fi stăpân acasă la el. Inculpatul oriental se bate contra punerii sale sub

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
ne iubesc pentru că la noi au învățat să gândească și să trăiască liberi. Și ne detestă pentru că v-am colonizat și pentru că încă n-am renunțat la insolența noastră de stăpâni. Fără îndoială că resimțiți aceeași ambivalență și față de islamism. Islamul le-a permis popoarelor voastre să rămână ele însele în timpul colonizării. Aceasta a înghițit totul, în afară de nucleul dur. Dar fără religie, ce mai rămânea din cultura arabă? Deci, mâna întinsă. Dar cei care se reclamă azi de la ea visează să

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
să fiți în gardă. Nu-ți venea să crezi ochilor văzând pe străzile orașului Cairo vălul, incidental în 1960. Niqâb-ul wahhabit, care acoperă corpul, fața și mîinile, te cam scoate din sărite. Tu refuzai escatologiile sinuciderii combative și vedeai în islamul radical un semn, un factor în plus al nefericirii istorice. Pudoarea te-a împiedicat să adaugi, tu grecul ortodox pentru care s-a făcut o slujbă la biserica Sfântul Gheorghe din Beirut: și pentru noi, arabii creștini, încă și mai

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
de ani de fermentări subterane. Marxismul era impregnat cu prea puțină nostalgie pentru a rezista pe distanțe lungi. În cel mai bun caz, epopeea lui urca până în secolul al XVIII-lea. Davidul său ar fi putut fi Gracchus Babeuf. Acestui islam fără Dumnezeu, inventat de doctrinari pentru a-l seduce pe occidentalul îmbrăcat în salopetă, i-au lipsit, în mod straniu, lăstarii. Actualul deținător al brevetului mesianic, Verdele, are paisprezece veacuri de amintiri care să-l împingă din spate, de la bătălia

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
cel al patriarhilor, de la Hebron. Cuvintele mai sus citate ale monseniorului Sabbah, născut la Nazaret, mi-au revenit în memorie în acest oraș aflat sub stare de asediu, atunci când am fost martorul unei scene suprarealiste: celei mai înalte autorități a islamului palestinain i s-a interzis accesul în locul său de cult. În picioare pe culoarul lateral rezervat musulmanilor, marele muftiu trăgea în zadar de bara metalică a dispozitivului rotitor care bloca trecerea. Santinela israeliană postată în cazemata lui, la doar zece

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
american un mijloc pntru americanizarea imigranților evrei din Europa răsăriteană. Aceleași premoniții și în Jurnalul de călătorie din 1923 al lui Leopold Weiss, tânăr (pe atunci) evreu austriac care cutreiera Orientul Mijlociu (și care va sfârși prin a se converti la islam, până la a deveni ambasadaor al Pakistanului la ONU sub numele de Mohammed Assad). "Evreu sau arab". Ei se încăpățâneză aici într-o ură necruțătoare care nu le aduce nimic în plus. Pentru că n-au deloc de-a face unii cu

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
o lecție a lucrurilor: piatra contra frunzei. Avem, desigur, Cântarea cântărilor "Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele". Putem evoca, bineînțeles, plantările rituale de copaci, acțiuni de protejare a pădurilor, serele cu orhidee. Dar că iudaismul și islamul sunt intim legate prin niște relații comune cu regnul mineral, în vreme ce creștinul se însoțește mai degrabă cu vegetalul de la lemnul răstignirii până la crinul legat de cultul Fecioarei Maria -, nimic n-o atestă mai convingător decât priveliștea ce ți se așterne

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
nicio urmă de cucernicie..." La întoarcere, pe Nablus Road, îi impărtășesc nedumeririle mele fratelui Eeckhout. Ca cititor al Sfântului Toma, îmi poate el explica ce-i cu suk-ul acesta babelian? Și asta acum, în momentul în care papa flutură împotriva islamului stindardul rațiunii și al coerenței? Mi-a răspuns fără nicio bucurie particulară, dar loial. Punct cu punct. I-aș rezuma cam așa spusele: 1) Faptul că există mai multe căi pentru a ajuge la Domnul poate inspira atât bucurie, cât

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
anumite precauții. Unii mizează totul pe o convertire. Unele dintre acestea sunt forțate: cam așa se întâmplă în cazul căsătoriilor. Când un creștin se îndrăgostește de o musulmană, ca să se poată căsători cu ea, el trebuie să se convertească la islam, religia tatălui fiind aceea care este impusă aici copiilor. Un musulman se poate căsători cu o creștină fără ca aceasta să se convertească, dar o musulmană n-are dreptul să-și ia ca soț un nemusulman, caz în care ar pune

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
legale. Am întâlnit la Ierusalim evrei israelieni care au intrat în ordinele călugărești creștine, în Societatea lui Isus sau care au devenit predicatori; mi s-a vorbit despre creștini care au devenit evrei, iar alții musulmani (cazul evreului convertit la islam e practic inexistent). Fiecare variantă a Tatălui etern are povestea și farmecul său, un electromagnetism propriu cutărui sau cutărui fel de spirit. Printre atracțiile iudaismului: absența dogmei, cultul în familie (masa servind ca altar), latura practică a mitsvoth-urilor, respectarea unor

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
sau cutărui fel de spirit. Printre atracțiile iudaismului: absența dogmei, cultul în familie (masa servind ca altar), latura practică a mitsvoth-urilor, respectarea unor reguli fără obligația de a crede, solidaritatea în momente de pericol, o vechime fără egal. Printre seducțiile islamului: simplitatea doctrinală și convertirea fulgerătoare (n-ai de pronunțat decât o frază), poligamia (pentru bărbați), absența monopolului clerical, libera concurență a școlilor, ignorarea noțiunii de păcat originar, confortul consultațiilor juridice, imaginea atrăgătoare despre paradis (hurii sau efebi). Mai familiare ne

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
strâng pantofii își poate căuta alții, mai comozi. Iar în caz de nenorocire, nu pe seama încălțărilor o pui, ci pe a piciorului. Un om bântuit de obsesii se va simți în largul lui într-o religie a Legii, iudaism sau islam: credința creștină i se va potrivi mai bine unui imaginativ sau unui original. Individul căruia îi place să acționeze în acord cu conștiința se va simți mai bine printre luterani. Conformistul, omul ordinii, la moschee. Sau despre aleatoriul caracterologiilor și

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
extremă prudență. Se spune că Harun al-Rașid, l-ar fi întrebat într-o zi pe patriarhul Timotei I care religie poate fi socotită ca adevărata religie. Dacă acesta din urmă răspundea "A mea, creștinismul", ștreangul nu era departe. Dacă răspundea "Islamul", nu-i mai rămânea decât să se convertească. Patriarhul a dejucat capcana răspunzând: "Este cea care-i cel mai mult pe placul lui Dumnezeu cel milostiv". Bună portiță de scăpare. Eu unul m-aș ralia cu drag următoarei banale circumspecții

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
și ale cetățeanului, Franța lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o societate și o politică), și nu doar disciplina opțional-facultativă numită azi religie, ne îndoim că premiul

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
Templului). Nu mai insistăm asupra celei de-a doua erupții, într-atât sunt de cunoscute secolele ei de glorie și de sânge. Azi, cea de-a treia și ultima vrea să depășească tot. Istoricii ne explică următorul paradox: cu cât islamul este mai slab, cu atât el se arată a fi mai intransigent și mai meticulos. Este adevărat că toleranța e un lux pe care nu și-l permit decât cei puternici, dar care-i poate costa scump pe cei slabi

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
se arată a fi mai intransigent și mai meticulos. Este adevărat că toleranța e un lux pe care nu și-l permit decât cei puternici, dar care-i poate costa scump pe cei slabi. În epoca de argint numită Al-Andalus, islamul din Granada putea zâmbi tuturor pentru că-și domina rivalii. Astăzi, simțindu-se depășit, nesigur, învins, aservit, umilit, el flutură șaria și revolverul, își "înăsprește poziția". Fie. Ține de rasismul elementar să vezi în orice musulman un violent și în orice

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
invită femeile, schilozii și leproșii la masa lui. Dintr-un Dumnezeu-monadă, fără uși și fără ferestre, el face un Dumnezeu-lume, fără obstacole interpuse pentru a se ajunge la el. Facilitatea accesului la cercul celor aleși? Dacă se intră ușor în islam, încercarea de a ieși din el este periculoasă (chiar și din punct de vedere fizic vorbind) în majoritatea țărilor islamice. În schimb, convertirea la iudaism n-are nimic dintr-o simplă formalitate, și e greu, deși nu e interzis, să

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
altă comunitate e sortit să moară în necazuri și în sărăcie". Sunt triste țările în care trebuie să te căsătorești cu o familie și să suporți apoi toate neajunsurile care decurg din aceasta. Grad de periculozitate pentru vecin? Religii universale, islamul și creștinismul au o vocație expansionistă și, prin definiție, nesățioasă; cum orice om răspunde unei chemări, pastorala nu poate fi socotită ca încheiată atâta timp cât vreun nătărău rămâne în pragul bisericii sau al moscheei. Ea va fi prost notată. Avantajul este

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]