5,069 matches
-
de ceremonie. Mizerie a unei lumi noi care se naște; nobilii au nevoie de o ambianță unde să intre În contact cu noii producători de capital, iar ceilalți - vă-nchipuiți - caută o legitimare“. „Dar se pare că Templierii ies la iveală după aceea“. „Cel care stabilește primul un raport direct cu Templierii e Ramsay, despre care Însă aș prefera să nu vorbesc. Eu bănuiesc că era inspirat de iezuiți. Din predicile lui ia naștere aripa scoțiană a masoneriei“. „Scoțiană În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
porniți. Aș zice că totul Începuse pe la sfârșitul verii. Revenise mai slab, dar nu era acea zveltețe nervoasă a cuiva care ar fi petrecut câteva săptămâni de mers pe jos prin munți. Carnația lui delicată de albinos dădea acum la iveală nuanțe gălbejite. Noi, deși am observat, am crezut că-și petrecuse vacanța chircindu-se peste sulurile rabinilor lui. Dar În realitate ne gândeam la altceva. Într-adevăr, În zilele ce au urmat am fost În stare să punem la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Invizibili vor trebui să dea răspunsul, enunțarea Runei al cărei sens e deschis doar fiilor lui Hermes, și numai lor să le fie dată Pecetea Amăgitoare, Masca În spatele căreia se profilează chipul pe care ei Încearcă să-l scoată la iveală, Rebusul Mistic, Anagrama Sublimă... — Sator Arepo! strig eu cu o voce care ar face să tremure un spectru. Și lăsând roata pe care el o ține cu marea Îndemânare a mâinilor lui ucigașe, Sator Arepo apare, ascultător, la porunca mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu Kabala În sus și-n jos și reușesc cel mult să scoată vreun horoscop. De ce oare?“ „Hmm... Păi pentru că fragmentul celor de la Ierusalim e Încă ascuns pe undeva. Pe de altă parte, nici fragmentul paulicienilor n-a ieșit la iveală, din câte știm noi...“ „Ăsta-i un răspuns gen Agliè, nu-i de noi. Am ceva mai bun. Evreii n-au nici o legătură.“ „În ce sens?“ „Evreii n-au de-a face cu Planul. Nu pot avea, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
convins. Va veni la Paris... Pentru mine e o datorie. Nu degeaba aparținem aceleiași cavalerii spirituale.“ Prin urmare, și Garamond lua parte la secret. La care secret? La acela pe care numai el, Belbo, putea acum să-l dea la iveală. Și care nu exista. Se făcuse seară. El se dusese la Pilade, schimbase câteva cuvinte cu cine știe cine, Întrecuse măsura cu băutul. Iar În dimineața următoare Îl căutase pe singurul prieten care-i mai rămăsese. Se dusese la Diotallevi. Se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se fi mișcat el puțin, și ar fi putut să mă strivească cu una dintre labele acelea ale lui de mecanism. Turnul. Eram În unicul punct al orașului În care nu-l vezi de departe, din profil, ieșind prietenos la iveală din oceanul de acoperișuri, frivol ca Într-un tablou de Dufy. Era deasupra mea, Îmi cădea În spate. Îi ghiceam vârful, dar mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deloc miezul nucii. Nuca descojită este un obiect simbolic, drag Diavolului, o lecție, pe bune, despre greșelile pe care și demonii cu experiență le pot face. Iei ambalajul drept pachetul Întreg și apoi, surpriză, coaja cade deoparte și iese la iveală o nucă inocentă și strălucitoare. Tot șpilul la semnarea pactelor este să culegi suflete care nu mai sînt nevinovate. Răsplata este obiectul contorsionat În care lumea transformă un om. Ăsta este genul de artă pe care Îl colecționează el. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se Întîlnească cu Maggie. Maggie simte un aer de sărbătoare, așa că se Îndreaptă direct către barul hotelului. Wakefield comandă un toddy fierbinte pentru el și o bere germană pentru Maggie. Ea Își pune paltonul pe spătarul scaunului, scoțînd la iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În cămăși cadrilate și femei purtînd pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
iar, de la capăt. Curînd, Wakefield Îi face pe toți să repete versul și oamenii rîd și strigă În gura mare, de parcă ăsta ar fi cel mai nostim lucru pe care l-ar fi rostit cu voce tare. Copilăria iese la iveală. E bine. Maggie zîmbește. — EVZTLUCRȚICRZVZT! Wakefield așteaptă ca zgomotul să se potolească de la sine. Acum au Încredere În el. Cred că știu cu ce se mănîncă chestia asta. Unii dintre tipii ăștia vin de pe Coasta de Vest: și-au Împărtășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unicul și inegalabilul Robert Motherwell. CÎnd vezi o pictură de Robert Motherwell, știi de la prima privire că Robert Motherwell habar nu avea ce urma să picteze Înainte de a se fi apucat de pictat. Valoarea picturii rezidă În ceea ce iese la iveală atunci cînd cineva habar nu are ce caută. Și asta se aplică atît lui Motherwell, cît și privitorului picturii lui Motherwell. CÎrcotașa strigă: — CÎnd se vinde la solduri? Diavolul este Întru totul de acord cu Wakefield. Ca și sufletul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Grețos! Wakefield se simte Încurajat: Farkas a răspuns așa cum strămoșii lui austro-ungari ar fi interacționat cu orice fel de spectacol - s-ar fi ridicat În picioare și ar fi strigat și și-ar fi arătat simțămintele. Dacă poate scoate la iveală veacul al optsprezecelea dintr-un matematician sfios, n-ar trebui să aibă nici un fel de problemă să-i ridice pe niște americani optimiști de la finele-veacului al-douăzecilea pe culmile confuziei - Înainte de a-i prăvăli pe stînci, evident. Banii suferă o transformare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poți trăi alături de un tablou care Încearcă să te ucidă În somn și tu știi asta, ești puternic. Evident, dacă nu știi, ești doar tolomac și asta nu e forță - vanitatea ta va ieși, mai devreme sau mai tîrziu, la iveală. Wakefield e deja pe caii cei mari. Nu i-ar păsa nici dacă Diavolul Însuși ar fi În public. Diavolul Îi simte sfidarea și se Înfurie. Poate că acum este momentul pentru focul ăla de start, Wakefield. O să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de lucrurile despre care se descoperă că ascund În miezul lor alte lucruri, așa cum ar fi statuia ecvestră a lui Henric al IV-lea de pe Pont Neuf din Paris care, cînd a fost studiată cu raze X, a dat la iveală un bust al lui Napoleon. Fusese ascuns acolo chiar de sculptor, un bonapartist Înflăcărat. Pe vremea cînd era Însurat, Wakefield colecționase bastoane cu stilet și cutii cu compartimente secrete, dar astea erau lucruri scumpe și intrau În concurență cu colecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceva despre ce se Întîmpla. După 1989, după revoluție, s-a băgat În politica din România. A scris articole pentru un ziar al emigranților, descriind lupta pentru putere de acolo; În opinia lui, niște chestii tare ciudate au ieșit la iveală după căderea comunismului, În legătură cu mitologia naționalistă și rasistă. Probabil că a atins un punct sensibil, pentru că anumite persoane de acolo, din România, au devenit pur și simplu paranoice. Primea tot felul de mesaje de amenințare, care Îl acuzau că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi clănțăne, dar se relaxează cînd vede fața băiatului de la recepție. Cum ia sticla de Stolichnaya din mîinile lui, temperatura camerei revine la normal. În mod ciudat, băiatul Îl urmează În cameră, ia loc pe un scaun și lasă la iveală o copită cînd se așează picior peste picior. — Arăți ca un cur, spune Diavolul-băiat. — Mulțumesc, Majestate, șoptește Wakefield cu o voce tremurătoare. Asta e opera ta? — Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ciocolată sau o gogoașă cu unt. Așa, își dădu seama uimită se simțeau probabil femeile însărcinate. V-ați gândit la o dată pentru nuntă? Camilla își strânse picioarele lungi și grațioase sub ea, pe canapeaua acoperită cu creton, și scoase la iveală, de undeva din adâncurile acesteia, o agendă. — Vreau să spun că suntem deja în iunie și bănuiesc că nu vreți să faceți nunta la iarnă? E cumva prea deprimant. Fran fu șocată dându-și seama că nu se gândise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Era atât de ușor. Avea să-i spună că-l iubea și el avea s-o strângă la piept, lipind-o de haina lui de tweed, și aveau să fie învăluiți amândoi în lumina unui adevăr ieșit în sfârșit la iveală. Când recepționera îi spuse că Jack nu era la redacție, se gândi că trebuia să fie o greșeală. Deja își schițase întreg scenariul în minte. Fără să-și ia ochii de la ținuta ei neconvențională, recepționera acceptă să sune la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea o conversație banală sau poți să-ți petreci o vreme în compania lor. Însă ca să poți spune despre cineva că-ți este prieten adevărat îți trebuie ori curaj ori să-l cunoști. Întâmplările mai neobișnuite din viață scot la iveală la un om niște calități pe care poate nu le-ai fi aflat niciodată dacă nu trecea prin acea întâmplare. Asta spun trebuie ca tu și prietenul respectiv să treci prin diferite situați și are poți spune despre un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stimă, Are ritm și are rimă? Poezia Când se miră, când întreabă, Și-i isteț nevoie mare. E într-una pus pe treabă Și-are mare căutare. Iar când s-a-nfrățit cu-o mână, Lecția nu o amână. Scoate texte la iveală Cu pastă sau cu cerneală. Am găsit și eu cărarea Și v-o spun pe cea mai dreaptă: Cine pune întrebarea Și răspuns mereu așteaptă? Eu n-am voie să vi-l spui, Dar e tot ca un părinte Peste
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fapt valabil atît în ceea ce privește artiști precum Fernand Leger sau Ezra Pound (cu al său „Manifest al vorticismului“), cît și în cazul emulilor români din anii ’20. O evaluare comparativă a influențelor futuriste în Europa centrală și de sud-est scoate la iveală similitudini și diferențe sugestive. De pildă, futurismul va avea audiență intelectuală mai ales în state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe orbita industrializării, marcate de frustrări identitare și de voința deprovincializării, Anglia, Franța, Germania și țările nordice fiind aproape imune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și de studiat care a fost în realitate frecvența aparițiilor românești în revistele avangardei europene. Din interiorul literaturii române, aceste detalii nu sînt cunoscute în prezent. Însă un studiu aprofundat al revistelor străine citate în Contimporanul ar putea scoate la iveală elemente surprinzătoare” (Drogoreanu, op. cit., p. 99). Ceea ce trebuie însă reținut din textul lui Vinea este: 1) complexul necunoașterii literaturii române în străinătate; 2) dorința „contimporanilor” de a promova - prin intermediul prietenilor avangardiști din Europa - literatura română în genere (oricum, cea „pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de clișeu pînă la sacrificarea claritățiii, a prigonit formele pînă la preferirea cioburilor, a vînat ineditul pînă la tărîmul interzis de guarzii ordinei literare, al farsei și al incoerenței negative”. Gustul lui Vinea pentru proza poematică, „pură”, iese astfel la iveală: „În proză, nici o tendință socială, nici o ostentație analitică. Senzație!” Într-o notiță din nr. 45, volumul Lîngă pămînt - considerat de critică un „viraj” către tradiționalismul htonic - este prezentat ca un alt fel de inovație, mai subtilă și mai profundă: „Poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Anthologie din Liége, ale cărui poeme (cu sau fără dedicații către „contimporani”) și manifeste „ilustrează” frecvent paginile revistei unde este un fel de colaborator permanent. Un studiu comparativ între poemele sale și cele semnate de Ion Vinea ar scoate la iveală similitudini surprinzătoare, de la decupajul versurilor pînă la cerebralitatea și tonul elegiac, reținut, al acestor compoziții lirice, diagrame „simultaneiste” ale tristeții în decor cosmopolit. Același Linze s-a ocupat, după cum am văzut, de vizita artiștilor plastici din Belgia la marea expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu următoarea precauție totuși: „Că poetul va fi urmărit altceva, și că mai ales a luat alt drum, iarăși se înțelege”. Observațiile privind caracterul centrifugal, neunitar, dizarmonic, fragmentarist al poemelor, dominate de imagini autonome ce se anihilează reciproc, scot la iveală distanța între poetica avangardistă, „centrifugă” și estetica prin excelență centripetă a „modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amator de dulciuri. Aș fi eu oare genul de femeie cu care s-ar Însura fratele tău, dacă n-aș avea În casă o rezervă constantă de ciocolată? Mă Îndrept triumfătoare către un dulap, pe care-l deschid, dînd la iveală cutii cu Aero, Kit Kat și Double Decker. La vederea lor, Richard Își duce mîna la inimă și spune: — Ellie, nu cred că mi-am dat seama de asta mai devreme, dar ești o femeie pe gustul meu. — Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]