3,084 matches
-
el. Ca niște viespi înnebunite, soitarii multicolori, scoțând țipete metalice, se simțiră izgoniți, pe nepusă masă. Din "tovarăși și pretini" deveniră dușmanii Cărpănosului, ai lui Zgârie-Brînză, dar și ai poporului nevinovat. Se dedară la multe blestemății, din care nu lipsiră jaful, înșelăciunea, comiterea de crime. Înfiorate, "organele" se sesizară din oficiu. Grandomanul, însă, sâsâi o altă poruncă: Nu se ezistă, ca revolțonari, ca noi, să înfiereze și să pună cătușe revolțonarilor din lumea a treia! Bucuros că scapă de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și adresa din Golescu. Oamenii își aduc bine aminte de tărășenie. Lucia era funcționară, ca și soțul ei, la CFR. Se întorsese din Germania și peste două zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ieșit complet din minte. Mi-am reamintit însă de ea când am ajuns la o mătușă de-a mea. Te-a căutat poliția mi-a spus ea. Iar eu atunci i-am spus: „Ce vrei să spui?“ „Ești căutat pentru jaf, tâlhărie și crimă“, mi-a spus ea. 2 Am întâlnit oameni care au petrecut ani de zile în pușcărie, dar pentru mine izolarea era de nesuportat. Ieșeam din celulă o dată pe săptămână să fac duș, iar în rest camera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mănăstiri cu acel sat întreg, anume Borăuții, și cu toate alte hotară ce vor fi lipite cătră acestu satu.” „ „Moscalii nepriatinii” erau înădiți la bogățiile acestui pământ, mai ales că într-o mănăstire toate se găseau de-a gata.” Acest jaf, din câte se știe, nu era nici primul și nu va fi nici ultimul, sfințite părinte. „Știi că ai dreptate? Istoria însă nu poate fi schimbată.” După această pată neagră, aș citi o carte de volnicie, dată unui armean de către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și poliția închidea ochii la astfel de cazuri de prostituție, cu condiția să nu fie vorba de vreo crimă sau să bată prea tare la ochi. Nu numai prostituția era însă înfloritoare în această zonă a orașului, ci și hoțiile, jafurile și infracțiunile de tot felul. Cartierul Sanya este foarte periculos în special în zilele ploioase, pentru că muncitorii nu ies la lucru și devin foarte nervoși. Noaptea în care Endō și Gaston s-au oprit acolo era tocmai o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
O sumedenie de cutii cu cărți și calculatoare vechi. Cât străbat coridorul până la secretariat, ca întotdeauna joia la ora asta, aud clasica anecdotă a „neamțului”. - Hăhăhă, te-ai prins? „Prea mult pida mă-tii”, zice neamțul, hăhăhă... - O să repar vreun jaf din astea, să mai pun și la voi un calculator, m-anunță inginerul de sistem. - Nu vom lua prima, nu sunt bani, mă înștiințează liftiera, ducându-se c-un scaun tapițat deasupra capului. - Era să dea colțu’ Georgescu, e cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma, că nu mai pot mișca fantele, da-i duc pe ăilalți. - Am ajuns, aici stau. - În jaful ăsta? Dup-atâta școală? - În ăsta... - Bine, profesore... Ne-om mai vedea noi. Și... aici n-ai grețuri, băieții știu că ești de-al nostru, poți să umbli când vrei. Dacă te freacă la icre vreunul, să-mi spui și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
două săptămâni apoi a renunțat înainte să renunțe. Nu avea ce să găsească. În cele din urmă, s-a stabilit că se întâmplase unul din două lucruri. Ori fusese omorât de cineva, dintr-un motiv sau altul, posibil în timpul unui jaf, iar cadavrul îi fusese dus în altă parte, ori a fusese ucis de un animal sălbatic, probabil de un leu care s-a aventurat dinspre Kalahari. Ar fi fost destul de improbabil să găsești un leu atât de aproape de Molepolole, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știa nimic altceva, așa că domnul J.L.B. Matekoni puse telefonul în furcă. Menajera sa fusese înarmată! O suspecta de multe chestii - necinste sau mai rău decât atât - dar nu că ar fi avut un pistol. Ce punea la cale în timpul liber - jafuri armate? Crime? Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea bucăți de dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la drum. Preluase acest caz și intenționa să-l ducă până la capăt. — E mai periculos decât în Botswana, argumentase el. Mai totdeauna se întâmplă câte ceva pe acolo. Mai întâi a fost războiul, apoi rebelii, iar apoi alți răuvoitori. Drumuri blocate, jafuri armate, chestii de-astea. Ce-o să se întâmple dacă faci o pană? Era un risc pe care trebuia să și-l asume, deși nu-i plăcea că-l pune pe jar. Pe lângă faptul că simțea că este de datoria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Filozof să spargă Banca. E sărac. Inteligent. Un om ca el merită să aibă bani. S-ar preocupa, astfel, în liniște, de experiențele lui cu iepuri. Noaptea, cuprins de remușcări, și-ar scrie Tratatul „panaceu”; în final, e arestat pentru jaf. Dar nu o să faci asta. Pe Filozof îl păstrezi pentru o acțiune mult mai importantă. Va trebui să-l asasineze pe Magistrat, dacă nu cumva, pe parcurs, te vei răzgândi. Un tiran ucis de către un filozof! E altceva! Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în semn de prețuire, a fost împinsă cea mai frumoasă fată din Stațiune, un fel de Regină a Revoluției. § Urât destin i-ai hărăzit Stațiunii. Mai bine aluneca în vale. Ai devastat-o, i-ai împins locuitorii spre crimă și jaf, i-ai orbit atunci când a fost vorba să-și aleagă un conducător. Am hotărât: Șeful Gărzilor Reunite este omul potrivit! Un popor are numai ceea ce merită! Pot dovedi că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dacă a omorât pe cineva? — Da. — Păi, nu punem la socoteală linșările câte unui evreu ici-colo. Lui Streicher îi place să organizeze când și când câte un pogrom frumușel. Pe lângă orice altceva, asta îi dă ocazia să mai agonisească prin jaf câte un pic. Și nu vom pune la socoteală cele două fete care au murit la el în casă în mâinile unei moașe de la colț de stradă. Streicher n-ar fi primul membru cu state vechi în Partid care facilitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se înghesuiau pe pod, târâți parcă de vântul umed și înghețat, care părea să sufle din hărțile geografice, din breșele ce sfârtecau fronturi și frontiere. În acele zile, mulți căutau refugiu în oraș: unii se temeau de extinderea revoltelor și jafurilor, alții aveau motive serioase să nu se afle în calea armatelor ce urmăreau restaurarea; unii căutau protecție sub egida legalității fragile a Consiliului Provizoriu, alții voiau să se ascundă în mijlocul confuziei, pentru a acționa nederanjați împotriva legii, vechi și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia nu aveau pază, că e criză, Și a săltat banu`. Vă dați seama? Cu un cuțit, ne batem joc Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, subțire ca o ață... Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia nu aveau pază, că e criză, Și a săltat banu`. Vă dați seama? Cu un cuțit, ne batem joc Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, subțire ca o ață... Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc, iar Gore dă să verse o lacrimă. Se oprește
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai de seamă, Ștefan Hașdău, pârcălabul de Hotin, cu frații săi, Grigori Hăbășescu, Prodan Drăgușescu și alții. Răsculații, în număr de câteva mii, au atacat Iașii ,,de au închis pe Duca Vodă în curtea cea domnească și multe răutăți și jafuri au făcut prin târgu (...) și ținându-l două-trei zile închisu (...) Norocul lui Duca a fost că în acea vreme în Iași se afla aga turcesc însărcinat cu strângerea birului, iar răsculații nu au îndrăznit să se atingă de domn”<footnote
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fi fost Îndeajuns de curat pentru a zvîrli cu pietre În cele două lesbiene? Cele două femei nu făceau nimănui vreun rău. Aveau o casă Îngrijită, mergeau - a aflat Thomas - la liturghii, duminica, se rugau pentru odrasla lor, nu comiteau jafuri, nu se prostituau, erau chiar respectate, pentru arta lor: cîntau Într-o orchestră simfonică, violoniste. Admirate, cînd una, cînd cealaltă: aveau momente solistice mult aplaudate. Publicul nu era interesat, atunci, de preferințele lor sexuale. Unii spectatori, dacă ar fi știut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu obișnuitele lor bâte, cuțitele dintotdeauna și nevoile de ocazie, Dacă ăia nu le-au vrut, să le ia barem ăștia, a fost ultimul gând al lui Cipriano Algor. Au trecut zece minute fără să se apropie nimeni să comită jaful dorit, un sfert de oră fără ca măcar un câine vagabond să vină pe șosea să se ușureze pe o roată și să adulmece conținutul furgonetei și trecuse jumătate de oră când, în sfârșit, se apropie un bărbat murdar și încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor privi într-o parte și observă soldați mișcându-se printre barăci. Din cauza vitezei nu reuși să vadă altceva, doar că părea că scot locuitorii din case. Era evident că, de astă dată, hoții nu se mulțumiseră doar cu jaful. Dintr-un motiv necunoscut, așa ceva nu se mai întâmplase, au incendiat camionul, poate că șoferul a opus rezistență, sau poate că grupurile organizate din barăci s-au hotărât să-și schimbe strategia, deși e greu de înțeles ce soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care, de obicei, am numi-o săptămânală dacă n-ar fi, cum știm, o dată la zece zile. Marta îi spuse tatălui că merge ea, să nu-și întrerupă munca, dar Cipriano Algor îi răspunse nu, nici să nu se gândească, Jafurile pe șosea au scăzut, e drept, dar e mereu un risc, Dacă e periculos pentru mine, e și pentru tine, În primul rând, sunt bărbat, în al doilea, nu sunt gravid, Respectabile motive care îți fac cinste, Mai e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
populația să nu se mai afle Într-o stare de grație. Când locuitorii au prins de veste despre conflictul care-i despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a unui jaf, hoardele lor necontrolate năpădeau câmpurile vecine. Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să vină ziua sărbătorii? În acel an, oamenii și-ar fi dorit ca postul să se prelungească la nesfârșit, ca Sărbătoarea Sfâșierii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aceea, locuitorii unei cetăți n-aveau nici un motiv să-l prefere pe cutare suveran turc cutărui altuia. Se rugau, totuși, căci lucrul de care se temeau era schimbarea de stăpân, cu cortegiul ei de masacre, de suferințe, cu inevitabilele sale jafuri și prădăciuni. Trebuia ca monarhul să depășească orice limită, să supună populația unor biruri exagerate, unor nedreptăți continue, pentru ca ei să ajungă să-și dorească să fie cuceriți de un altul. Nu era cazul lui Nasr. Dacă nu era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]