3,184 matches
-
secretar acolo. Vorbea cu Cioculescu și cu ceilalți academicieni ca și cu niște căței. Era acolo un vechi ilegalist - l-am Întrebat: „Cine-i ăsta?” -„E Ceaușescu, n-ai auzit de el? El va fi primul secretar și va fi jale”. Omul era un ilegalist, un intelectual, și știa - avea legături și la Comitetul Central, cu ilegaliști care au fost și-n Închisoare, și știa foarte multe... Și asta În ce an se Întâmpla? Era În 1958. Eram redactor-șef adjunct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
transmutat în cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n niciun grai nu se descriu. Aceasta-a fost când o sălbatică risipă de frumuseți prilej dădu întâia oară păcatului să-și facă pe sub arbori cale? Nu pot să știu ce-a fost prin vremi, odinioară
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
G. Tutoveanu 106, în diversele ediții de poezii. De altfel Tutoveanu i-a închinat o poezie. Pictorul a peregrinat prin Constanța, Tecuci, Bârlad, după strălucite studii făcute la München la începutul secolului. A îndrumat pașii lui Marius Bunescu și Ion Jalea pe căile artei. Am avut norocul de-a găsi adresa Dv. în Catalogul mai sus amintit. Din acesta reiese că posedați circa 18 lucrări de D. Hârlescu 107. Am vrea să știm ce grad de rudenie aveți cu artistul? Unde
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fost necesare multe pregătiri de amănunt. Azi totul e pus la punct și urmează ca probabil în cursul săptămânii viitoare, să-și deschidă porțile pentru marele public. Va veni sculptorul Ion Irimescu; se aude că va fi invitat și Ion Jalea, iar Ion Frunzetti - criticul de artă, fălticenean prin înaintașii săi298, ar prezenta opera maestrului Irimescu. Este o mare realizare pentru acest muzeu, care va atrage cu siguranță mulți turiști români și străini. Maestrul Irimescu e cunoscut în țară și peste
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
sunt sincere și la fel aș mulțumi acelora care mi-ar face și o critică asupra lor. Bune urări de sănătate și dragi salutări, Gh. Balan 434 Referire la Colecția de sculptură „Ion Irimescu”. 435 E vorba de Colecția „Ion Jalea”, donată orașului de pe malul mării. 436 Galeria oamenilor de seamă nu este o instituție aparte. Face parte din Complexul muzeal orășenesc Fălticeni. 343 9 (Piatra-Neamț), 22 dec. 1976 Stimate Domnule Dimitriu, De ziua numelui, Sf. Sărbători ale Crăciunului și Anul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
electric și apă curentă; trebuie să dai mită perceptorului ca să-ți evalueze corect locuința. Da, clasa de mijloc și Înalta societate sunt În plin avânt, dar cele 700 de milioane de oameni lăsați de izbeliște nu văd În fața ochilor decât jale, Întuneric și disperare. S-au născut ca să-și Împlinească destinul și, În consecință, trebuie să trăiască și să moară În această stare. Singurul lucru care strălucește pentru ei este soarele, fierbinte și insuportabil, iar foarte mulți sunt răpuși de insolație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
am corupt și pe subdirectorul Mareș, care a iscălit aprobarea de a scoate Chivotul. L-am expediat întâi la București cu un camarad care se elibera. Dumnezeu rânduise toate. La București a fost fotografiat și apoi văzut de sculptorul Ion Jalea - fost coleg cu Anghel Papacioc la Școala de Arte și Meserii, actualul Liceu industrial Polizu - care a exclamat: „Dacă Anghel n-ar fi fost închis, ne-ar fi întrecut pe toți”. De la București la Vladimirești era cale lungă și la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
l-ai adoptat la ani și ani după ce m-ai părăsit. — Era convins că ne-am menținut în legătură. Credea că ne întâlnim în secret. Hartley, cu ochii acum uscați și privirile ațintite în gol, părea, cu expresia ei de jale și fruntea palidă și brăzdată, aproape să mă acuze. — Hartley, iubito, oamenii nu pot crede lucruri total nebunești, pentru care nu există nici un fel de dovadă. Trebuie să știe că nu ne-am mai întâlnit. — Cum ar putea ști? Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hotel? Ce-i mai aproape? I-am spus lui Titus: — Vreau ca Ben să citească scrisoarea. Și voi amândoi rămâneți aici. Suntem cu toții sclavii omului ăstuia? Vreau s-o eliberez pe mama ta din colivie. Hartley scoase un strigăt de jale. — De ce vreți să citească scrisoarea? întrebă Titus. Eu nu pot să înțeleg toate astea, e ca un fel de complot. Mi-ați exprimat speranța dumneavoastră că ea va dori să mă vadă aici, și așa mai departe. Dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creatură umană căzuse pradă unui mașinism diabolic. Eram stăpânit de groază, de frică, de o rușine dezgustată, rușine de mine însumi, rușine de ea. N-aș fi vrut ca Titus și Gilbert să audă lugubrul zgomot ritmic, acest acces de jale agresivă. Speram să se afle departe, pe stânci, cântându-și cântecele lor. Am strigat la ea: “încetează, încetează, încetează!“, simțeam că dacă mai continuă un minut în plus, am să înnebunesc pe loc, simțeam că trebuie s-o fac cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
platoul pe care Gilbert îl pregătise pentru Hartley. Am urcat scările, am descuiat ușa, am intrat și, ca de obicei, am așezat tava pe masă. Hartley plângea și nu mi-a adresat un cuvânt. — Oh, Hartley, nu mă distruge cu jalea asta a ta, habar n-ai cât rău îmi faci. Nu a răspuns nimic, n-a făcut nici un semn, ci a continuat să plângă, rezemată de perete, cu privirile ațintite în gol, ștergându-și din când în când lacrimile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aș fi putut să fac și ce ar fi trebuit să fac, și probabil că același lucru se întâmpla și cu James, în timp ce colinda în sus și-n jos stâncile la care eu nu suportam nici măcar să mă uit. Și jalea pricinuită de dispariția lui Titus, gheara sfâșietoare a senzației că pierdusem din viața mea ceea ce ar fi putut deveni cea mai mare binecuvântare a ei, erau cu atât mai intense acum când nu mă mai puteam agăța de ideea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care în curând vom râvni din nou. Nu am avut intenția să scriu despre moartea lui Clement. M-am întristat îngrozitor descriind-o și, cu toate că au trecut câteva zile, tristețea continuă să mă bântuie. Bineînțeles, mi-a revenit din acea jale, probabil destul de repede. Clement mi-a lăsat averea ei, dar până la urmă s-a dovedit a nu fi altceva decât datorii. De când mi-am amuțit telefonul, am primit mai puține invitații. În orice caz, cred că prietenii mei și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o mai văzusem niciodată așa, parcă era ca sufletele noastre... Simțeam cerul că mă presează, încearcă să se apropie de pământ, sau pământul de cer... Totul era tulbure. Dunărea și ea potrivnică, parcă și prin culoare, se manifesta luându-ne jalea și ducând-o mai departe... Eu atunci mă gândeam acasă, pentru că era Sfântul Nicolae. Și poate că nici o sărbătoare nu avea atâta fast cât avea ziua de Sfântul Nicolae. Tata își serba cu sfințenie ziua. Cât eram la țară, veneau
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din casa cu trei camere unde stăteam, vis-à-vis de depozit, și s-au mutat într-o cameră la un unchi. Pe urmă și-au găsit pe strada Mihai Dumitru o casă cu două camere. Când am venit de la închisoare, o jale a fost... Cum a fost percepută reîntoarcerea acasă de ceilalți colegi, de prieteni? După ce ne-a eliberat n-aveam voie să ocupăm posturi de funcționari. Prietenii se fereau de mine că am făcut închisoare... Nu trebuia să vorbesc... Și pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit? Pac! Pac! Și au început unii să spună: Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame! Că erau perioade când era jale... dădea’ câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu în perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: Aaa, ne e foame... El așa
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
avem de ales. Dar Doamne cine-o fi la rând? / Și-afară nici o închisoare nu și-a spoit un fel de firmă / Și haita cea conducătoare acuratețea și-o afirmă. / Iar țările occidentale își urmează afacerile lor / Nebănuind cam câtă jale rămâne în urma rușilor. / Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta / Cu înfometata ei teroare, cum nici n-a fost pe lume o alta. Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’ Filip Dumitru care
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
artei românești, influențe artistice europene: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, St. Dumitrescu, Dimitrie Ghiata, Camil Ressu, Francisc Sirato, Iosif Iser, Lucian Grigorescu, Corneliu Babă, Alexandru Ciucurencu, Ion Tuculescu, Dimitrie Paciurea, Constantin Brâncuși, Ion Jalea, Romul Ladea, Cornel Medrea, Gheorghe Anghel. PROGRAMA PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT 2002 STUDIUL DESENULUI 1. Valoarea, mijloc de sugerare a volumului Pe pretextul unei naturi statice se va realiza o lucrare în care elevii vor sugera volumele obiectelor din natură
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
Pescărușul" - B.Show - "Pygmalion" - H.Ibsen - "Nora" 13. Strindberg - "Dânsul Morții" și "Domnișoara Julia", la alegere 1 4. Teatrul contemporan a) teatrul poetic - J.Giradoux - "Electra" ... b) teatrul absurdului - Eugen Ionescu - "Cântăreața cheala" ... c) teatrul american - E. O'Neill - "Din jale se întrupează Electra" ... B. ISTORIA TEATRULUI ROMÂNESC Conținuturi: 1. Începuturile dramaturgiei românești - secolul al XIX-lea - Vasile Alecsandri - "Chiriță în provinție" 2. B.P.Hasdeu - "Răzvan și Vidra" 3. Al.Davila - "Vlaicu-Voda" 4. I.L.Caragiale - "O scrisoare pierdută" 5. B.St
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
anterior (fie prezentului comunicării, fie desfășurării unei alte acțiuni) dar și determină, totodată, o „ierarhizare” a acțiunilor verbale pe „scara” timpului, introduce, altfel spus, relief în „spațiul” timpului (trecut): „Mihai era tot trist. Se lupta cât se putea să biruie jalea ce-l cuprinsese chiar de la plecare, dar nu izbutea.” (D. Zamfirescu) În mod obișnuit, prezența mai mult ca perfectului este strâns legată (condiționată chiar) de prezența unui alt timp trecut: • imperfectul: „El lua interogatoriul la trei nenorociți, care trecuseră prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cel mai adesea cu adverbul. Observații: Gerunziul poate avea și alte ipostaze: • de adjectiv; când primește dezinențe de număr și gen, ca orice adjectiv calificativ: „Metalica, vibrânda a clopotelor jale” (M. Eminescu) • de substantiv; prin intermediul valorii adjectivale, în urma unui proces de substantivizare, prin articol: „Murindului speranța, turbării răzbunarea.” (M. Eminescu) Aceste ipostaze intră în inventarul noilor unități lexico-gramaticale: adjectiv, substantiv. Caracteristici adverbialetc "Caracteristici adverbiale" Natura adverbială a gerunziului se manifestă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu zeama lor universală de pătlăgele roșii, iar restul omenirii, pe măsură ce au crezut, dragă doamne! că se civilizează s-au păcătoșit înlocuindu-și mâncărurile lor cinstite, cu un fel de bucătărie diplomatică, anonimă și fără patrie, de care ți i jale, când nu ți -i greață. - Și noi? cuteză să întrebe Emil Ciugolea, cuprins de un lăudabil sentiment patriotic. Noi suntem va să zică niște Melchisedeci, care n am ajuns nici la călcâiul franțu jilor? - Pardon! Noi suntem un popor de mare viitor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cum se bate unda mărilor de ma luri, Setea gâtului eternă să te zbuciume mereu. De-i voi cândva s-apropii de a ta buză veșnic arsă Cupa plină - mângâierea acestei lumi fărʹ de noroc, Cu durere n piept, cu jale să vezi vinul că se varsă, Ori în apă se preface și atunci s o bei cu foc. La Cotnarul vesel dacă, dus de al gâtului îndemn, Tu cu lacomi ochi vei face dealului cu vii oc ol, Suflete nelegiuite
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pe vestita Doamnă-Toamna. Vrăbiile, gureșe cum sunt, încep a face o zarvă menită să trezească toată suflarea. Copacii tânjesc după razele călduroase ale soarelui, după cântecul păsărilor, după verdele din jur și de pretutindeni. Frunzele amorțite de frig plâng cu jale după zilele însorite ; tremurând, se desprind din copaci și cad pe pământ neînsuflețite, uscate, pierzându-și culoarea verde ce sugera odinioară viață, gingășie, tinerețe... Acum, unele galbene, semn că au sfârșit din cauza vârstei, sunt bătrâne; altele roșii , încă mai au
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
a fost omorâtă, puiul rămânând fără mamă. Tânjind după ghețurile polare și după mama și tatăl său, el a uitat că a fost adus ca să înveselească spectatorii ce veneau la circ. Noaptea, o visa pe mama sa, chemând-o cu jale. Am fost și l-am vizitat în circ. L-am înveselit, povestindu-i năzdrăvăniile mele hazlii. Luam masa amândoi, noaptea îl înveleam, iar ziua îl înveseleam și încurajam. Strădaniile mele au fost răsplătite din plin. Deși nu crezusem că se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]